Exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă prin modificarea minutelor, ulterior pronunţării şi înscrierii soluţiilor în evidenţele instanţei. Excepţia lipsei cercetării prealabile. Acţiune disciplinară admisă. Recurs respins
| Comentarii |
|
Potrivit Notei privind rezultatul cercetării prealabile efectuate în cazul judecătorului A şi a proceselor-verbale încheiate de inspector, recurenta a fost înştiinţată telefonic în mai multe rânduri, însă, aflându-se în concediu de odihnă, s-a prezentat la sediul Consiliului Superior al Magistraturii numai la data de 16 iunie 2006. Din cuprinsul procesului-verbal încheiat la acea dată de inspector, rezultă că judecătorul cercetat avea la cunoştinţă faptele pentru care a fost dispusă cercetarea prealabilă şi, mai mult, magistratul a refuzat să cunoască concluziile raportului privind cercetarea prealabilă. Or, potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, refuzul judecătorului cercetat de a face declaraţii sau de a se prezenta la cercetări, constatat prin proces-verbal, situaţia în speţă, nu împiedică încheierea cercetării.Fapta judecătorului de a modifica minutele în dosarele nr. 2811/2005 şi 2864/2005, după pronunţarea hotărârilor şi înscrierea în condica şedinţei de judecată şi în registrul de punere în executare a hotărârilor penale, constituie abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.
CSM, Secţia pentru judecători Hotărârea nr. 8 din 28 septembrie 2006
Prin acțiunea disciplinară exercitată, Comisia de disciplină pentru judecători a solicitat sancționarea disciplinară a judecătorului A de la Judecătoria Z, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.
în motivarea acțiunii, s-a reținut că prin sentința penală nr. A/2005, pronunțată de Judecătoria Z, în dosarul nr. B/2005, inculpata MV a fost condamnată la patru pedepse cu amendă penală pentru săvârșirea a două infracțiuni de amenințare și două infracțiuni de insultă, iar în temeiul dispozițiilor art. 33 și 34 C.pen., s-a dispus ca aceasta să execute pedeapsa de 10.000.000 lei amendă penală, precum și să plătească către partea vătămată suma de 15.000.000 lei cu titlu de daune morale.
De asemenea, Judecătoria Z, prin sentința penală nr. C/2005, a dispus condamnarea inculpatului SD la pedeapsa de 10.000.000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie.
Ambele hotărâri au fost pronunțate de judecătorul A.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Z a declarat recurs împotriva celor două sentințe penale, întrucât pedepsele aplicate nu se încadrau în limitele prevăzute de lege, iar cu ocazia motivării căilor de atac declarate a constatat că minutele din cele două dosare au suferit modificări.
A reieșit că dispozitivele ambelor hotărâri nu corespund cu mențiunile consemnate în condica ședințelor de judecată și în registrul de evidență și punere în executare a hotărârilor penale, mențiuni ce au fost făcute imediat după deliberare.
Astfel, din mențiunile înscrise în cele două registre, rezultă că prin sentința penală nr. A/2005, pedeapsa aplicată inculpatei MV pentru o infracțiune de insultă, este de 100 lei amendă penală și că aceasta a fost obligată la 150 lei către partea vătămată cu titlu de daune morale.
Referitor la sentința penală nr. C/2005, din mențiunile efectuate în aceleași evidențe ale instanței, rezultă că pedeapsa aplicată inculpatei SD pentru infracțiunea de calomnie, este de 100 lei (RON).
Ca urmare, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Y a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel I în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel I s-a dispus începerea urmăririi penale față de judecătorului A pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C.pen., reținându-se că după pronunțarea hotărârilor și înscrierea lor în condica ședințelor de judecată și în registrul de punere în executare a hotărârilor penale, judecătorul A. a modificat minutele, adăugând la pedepsele aplicate inițial de 100 lei (RON) cifra "0" pentru a se încadra în limitele legale prevăzute pentru infracțiunile de insultă și calomnie.
Prin ordonanța dată de aceeași unitate de parchet s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a judecătorului A pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, întrucât fapta reținută în sarcina acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 288 C.pen. sub aspectul laturii subiective, deoarece modificările s-au făcut de către judecător în vederea îndreptării unei erori materiale, iar rectificarea sumelor respective s-a efectuat cu intenția de a se aplica pedepsele în limitele prevăzute de lege.
în fața Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorul A. a invocat excepția lipsei cercetării prealabile prevăzute de art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, motivat de faptul că nu i-a fost adusă la cunoștință abaterea săvârșită pentru a-și putea formula apărările necesare.
Cu privire la excepția nulității cercetării prealabile, Secția a reținut că inspectorul desemnat cu efectuarea cercetării prealabile a contactat-o telefonic pe fiica judecătorului, căreia i-a comunicat faptul că este necesară prezența acesteia, la data de 13.06.2006, orele 12, la sediul Judecătoriei Z.
Ulterior, la data de 12.06.2006, același inspector a luat legătura telefonic cu judecătorul A. căruia i-a adus la cunoștință că se efectuează acte de cercetare prealabilă disciplinară împotriva sa, invitându-l să se prezinte la 13.06.2006, orele 12, la sediul Judecătoriei Z, pentru a studia dosarul și a da declarații în legătură cu faptele ce fac obiectul cercetării disciplinare, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu acea ocazie. întrucât judecătorul A. nu se putea prezenta din motive personale, la data și ora stabilite, s-a convenit de comun acord ca acesta să vină la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, Serviciul Inspecție Judiciară, în ziua de 15.06.2006. Cu ocazia convorbirii telefonice judecătorul a solicitat inspectorului să verifice anumite aspecte care vizau activitatea pe care o desfășura.
Judecătorul A. nu s-a prezentat la data stabilită, ci a doua zi - 16.06.2006 - ocazie în care a arătat că are cunoștință de obiectul cercetării prealabile, dar nu dorește să cunoască concluziile raportului de cercetare prealabilă, împrejurare reținută în procesul-verbal încheiat de inspector.
în aceste condiții, Secția pentru judecători a apreciat că cercetarea prealabilă s-a efectuat în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, motiv pentru care respinge excepția lipsei cercetării prealabile invocată de judecătorul A. ca neîntemeiată.
Prin hotărârea nr. 8J/28.09.2006, Secția a admis acțiunea disciplinară, aplicând în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată, sancțiunea disciplinară a avertismentului, față de judecătorul A., pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din același act normativ.
Pentru a pronunța această hotărâre, Secția pentru judecători a reținut că judecătorul a modificat minutele pronunțate în două dosare penale adăugând la pedeapsa aplicată inițial, cifra "0", cu ignorarea flagrantă a dispozițiilor regulamentare.
Astfel, judecătorul A., pronunțând sentința penală nr. C/2005, în minută a menționat că "în baza art. 206 C.pen. condamnă inculpatul la 100 lei amendă penală".
La aceeași dată același judecător a consemnat în minuta sentinței penale nr. A/2005, că "în baza art. 205 C.pen. condamnă inculpatul la 100 lei amendă penală pentru fapta din 15 ianuarie".
Ulterior efectuării mențiunilor corespunzătoare cu privire la aceste sentințe, atât în condica ședințelor de judecată, cât și în registrul de executări penale, judecătorul a modificat minutele din dosare, în sensul că a adăugat câte un "0" la sumele inițiale pentru ca pedepsele aplicate să se încadreze în limitele prevăzute de lege.
Săvârșirea acestor fapte a rezultat din declarațiile grefierului de ședință, care după pronunțarea soluțiilor a procedat la transcrierea minutelor în condica penală, ale grefierului delegat la executări penale, care a înscris conținutul minutelor în registrul de evidență și punere în executare a hotărârilor penale, precum și ale judecătorului A, care a menționat că a corectat minutele din cele două dosare după ce i-au fost înaintate pentru redactarea hotărârilor, ulterior efectuării tuturor mențiunilor în evidențele instanței.
S-au reținut de către Secție dispozițiile art. 105 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 159 din 24 septembrie 2005 și modificat prin Hotărârea nr. 387/2005 a aceluiași Consiliu, potrivit cărora rezultatul deliberării se consemnează într-o minută care va fi scrisă pe cererea de chemare în judecată ori pe ultima încheiere și cele ale art. 83 alin. (1) pct. 5 conform cărora hotărârea pronunțată se trece în condica ședințelor de judecată.
De asemenea, potrivit art. 83 alin. (1) pct. 13 din același regulament, hotărârile penale se trec în registrul de executări penale, în ordine numerică.
Deși nu există o dispoziție expresă, se înțelege că între mențiunile existente în minută, condica de ședințe și registrul de executare penală trebuie să existe deplină concordanță, astfel că odată pronunțată soluția, minuta nu mai poate fi modificată, singura modificare ce se mai poate efectua este aceea a hotărârii judecătorești, însă numai în conformitate cu dispozițiile art. 195 C.proc.pen., conținutul dispozitivului putând fi modificat doar ca urmare a admiterii unei căi de atac exercitate împotriva hotărârii, sau a îndreptării, lămuririi sau completării hotărârii.
De altfel, în situația în care judecătorul A ar fi dorit să îndrepte eroarea materială strecurată în dispozitivul hotărârilor pronunțate, avea la îndemână procedura prevăzută de dispozițiile art. 195 alin. (1) și (3) C.proc.pen., și anume pronunțarea, din oficiu, a unei încheieri de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentințelor penale nr. 1266 și 1267/2005, și nu aceea a modificării minutelor.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina judecătorului A, Secția pentru judecători a reținut că faptele imputate acestuia au fost săvârșite din cauza faptului că acesta a avut o greșită reprezentare a felului în care opera transformarea leilor vechi în lei noi, astfel că faptele sale întrunesc elementele abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a, și anume exercitarea funcției cu gravă neglijență.
La individualizarea sancțiunii disciplinare, Secția a avut în vedere atitudinea sinceră a judecătorului, precum și faptul că nu mai fusese sancționat disciplinar.
împotriva hotărârii judecătorul a declarat recurs, invocând nulitatea acțiunii disciplinare, întrucât a fost exercitată în lipsa cercetării prealabile, iar pe fondul cauzei, a arătat că măsura sancțiunii este nelegală și netemeinică, aceasta fiind adoptată de Secția pentru judecători ca o consecință a greșitei interpretări aduse probelor administrate în cauză.
Prin decizia nr. 1/22.01.2007, înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători, a reținut că potrivit probelor din dosar rezultă că recurenta a fost înștiințată telefonic în mai multe rânduri cu privire la cercetarea prealabilă, însă, aflându-se în concediu de odihnă, s-a prezentat la sediul Consiliului Superior al Magistraturii abia la data de 16 iunie 2006.
Cu acea ocazie a arătat că are cunoștință de faptele pentru care era cercetată disciplinar, refuzând, însă, să cunoască concluziile raportului privind cercetarea prealabilă.
Or, potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, refuzul judecătorului cercetat de a face declarații sau de a se prezenta la cercetări nu împiedică finalizarea acestei proceduri.
Ca urmare, s-a constatat că cercetarea prealabilă s-a făcut potrivit dispozițiilor legale, situație în care criticile invocate de recurentă din perspectiva acestei chestiuni capătă caracter nefondat.
Asupra fondului recursului, reexaminând cauza prin prisma criticilor formulate, Curtea a constat că Secția pentru judecători a făcut o apreciere completă și corectă a materialului probator administrat în cauză, situația de fapt reținută corespunzând adevărului, iar sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gravitatea abaterii disciplinare, la individualizarea acesteia avându-se în vedere și circumstanțele reale și personale ale magistratului.
în aceste condiții, apare ca nefondată și critica vizând greșita individualizare a sancțiunii aplicate, care reprezintă o chestiune de apreciere a organului competent a dispune angajarea răspunderii disciplinare, funcție de gravitatea abaterii, urmarea produsă, modalitatea de săvârșire a acesteia, cauzele de ordin obiectiv și subiectiv care au dus la comiterea faptelor cu caracter de abatere disciplinară.
| ← Exercitarea funcţiei cu rea-credinţă. Acţiune disciplinară... | Refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu,... → |
|---|
Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:
Comentarii despre Exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă prin modificarea minutelor, ulterior pronunţării şi înscrierii soluţiilor în evidenţele instanţei. Excepţia lipsei cercetării prealabile. Acţiune disciplinară admisă. Recurs respins
