Exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune. Refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu
| Comentarii |
|
Fapta procurorului care a dispus, într-un dosar penal pe care îl avea în curs de soluţionare, o expertiză fără respectarea dispoziţiilor art. 120 C.proc.pen. şi a dispoziţiilor procurorului ierarhic, nu întruneşte elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) şi g) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
CSM, Comisia de disciplină pentru procurori Rezoluţia nr. 36/CDP din 6 mai 2009
Prin memoriul adresat Consiliului Superior al Magistraturii, petiționarii C.M.C. și C.C.C. au sesizat că procurorul A.A., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul O., și-a exercitat funcția cu rea-credință prin aceea că nu a respectat normele de procedură cu ocazia instrumentării unui dosar penal în care petenții aveau calitate de inculpați, iar pe de altă parte, a refuzat să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu întrucât nu s-a conformat măsurilor dispuse pe cale ierarhică în legătură cu administrarea în cauză a probei cu expertiză criminalistică.
în urma verificărilor efectuate de Inspecția Judiciară, au rezultat următoarele:
După restituirea cauzei de către instanță, dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul O și repartizat spre soluționare procurorului A.A.
Potrivit celor dispuse de instanță, procurorul a dispus efectuarea unei expertize criminalistice care să stabilească autenticitatea înregistrărilor realizate cu ocazia constatării unei infracțiuni de dare de mită.
Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul O a admis plângerea formulată de petiționari în temeiul art. 275-278 C.proc.pen. și a dispus respectarea de către procuror a dispozițiilor art. 120 C.proc.pen.
în sesizarea formulată petiționarii au susținut că procurorul:
- contrar celor stabilite pe cale ierarhică, a dispus o nouă expertiză în condițiile în care nu a respectat dispozițiile prevăzute de art. 120 C.proc.pen. referitoare la lămuririle date expertului și părților;
- a determinat expertul din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice să încalce legea prin aceea că la nivelul acestei instituții s-a efectuat expertiza pentru stabilirea autenticității înregistrărilor audio-video, deși nu aveau competență în materie;
- a inițiat și tolerat imixtiunea unui serviciu de informații în efectuarea expertizei criminalistice;
- și-a depășit atribuțiile atunci când a confirmat transcrierea pe suport de hârtie a convorbirilor telefonice.
în urma verificărilor efectuate de Inspecția Judiciară, s-au reținut următoarele:
Expertiza dispusă în cauză a avut în vedere toate obiectivele invocate de inculpați în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată.
Procurorul, la cererea inculpaților, prin avocatul ales, le-a comunicat copia ordonanței și raportul de expertiză cu mențiunea că a avut în vedere obiectivele invocate în timpul urmăririi penale și în fața instanței, urmând ca după studierea acestuia să formuleze eventuale obiecțiuni.
De asemenea, procurorul de caz le-a comunicat inculpaților răspunsul Corpului Experților Tehnici din România în sensul că singura instituție abilitată pentru expertizarea înregistrărilor audio-video este Institutul Național de Expertize Criminalistice, situație în care le-a pus în vedere ca până la o dată precizată să depună obiectivele pentru suplimentul de expertiză.
Inculpații au fost invitați la sediul parchetului pentru a viziona "casetele originale privind prinderea în flagrant", iar ca răspuns la această solicitare, inculpații, prin apărătorul ales, au încunoștințat procurorul că din concluziile raportului de expertiză rezultă că mini caseta expertizată nu este originală, insistând să vizioneze originalul înregistrării video și nu copii ale acesteia.
Prin ordonanță, procurorul a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice de către Institutul Național de Expertize Criminalistice București, urmând ca aparatura necesară să fie pusă la dispoziție de organul care a efectuat înregistrarea.
Raportul de expertiză a fost finalizat și a fost comunicat inculpaților.
Prin cereri scrise, inculpații, prin apărătorii aleși, au solicitat lămuriri și au contestat concluziile raportului de expertiză.
Prin rezoluție, procurorul de caz a respins ca neîntemeiată cererea inculpaților, formulată prin apărătorul ales, prin care se solicita "constatarea nulității absolute" a raportului de expertiză criminalistică. Se impune precizarea că singura instituție competentă să realizeze expertiza criminalistică de stabilire a autenticității înregistrărilor audio-video este Institutul Național de Expertize Criminalistice.
S-a mai reținut că susținerea petiționarilor potrivit căreia procurorul "a inițiat și tolerat imixtiunea unui serviciu de informații în efectuarea expertizei criminalistice" nu are nicio bază reală, iar transcrierea convorbirilor telefonice pe suport de hârtie s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor înscrise în art. 913C.proc.pen.
Comisia de disciplină pentru procurori a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, motivat de următoarele argumente:
Din datele dosarului reiese că atunci când s-a dispus expertiza, chiar dacă inculpații nu au fost prezenți, procurorul a avut în vedere toate obiectivele solicitate de către aceștia în faza de urmărire penală și de cercetare judecătorească.
Ulterior, inculpaților li s-a făcut cunoscut raportul de expertiză și, în mai multe rânduri, au fost invitați să-și prezinte punctul de vedere, invitații cărora aceștia nu le-au dat curs, formulând nenumărate plângeri care au condus la întârzierea soluționării cauzei.
Aspectele invocate de petiționari cu privire la încălcarea dispoziției prevăzute de art. 120 C.proc.pen. nu pot fi puse în discuție în cadrul procedurii de stabilire a răspunderii disciplinare, atâta timp cât cauza se află în lucru la procuror.
Potrivit dispozițiilor înscrise în Codul de procedură penală, măsurile procesuale dispuse de procurori în cursul urmăririi penale pot fi verificate în cadrul și limitele date de principiul controlului ierarhic și, ulterior, de instanța de judecată sesizată cu judecarea cauzei, fie în calea de atac prevăzută de art. 2781C.proc.pen.
în ceea ce privește transcrierea convorbirilor telefonice pe suport de hârtie, din verificări a reieșit că aceasta s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor înscrise în art. 913C.proc.pen.
De asemenea, Comisia de disciplină pentru procurori a considerat că în cauză nu pot fi incidente nici dispozițiile art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, motivat de următoarele argumente:
Elementul material al laturii obiective a acestei abateri disciplinare constă într-o acțiune sau inacțiune neconformă cu îndatoririle profesionale ale magistratului stabilite prin legi, regulamente și ordine de serviciu.
Aspectul invocat de petiționari constând în faptul că procurorul nu a dispus, în condițiile art. 120 C.proc.pen., înștiințarea părților, deși acest lucru era stabilit prin ordonanța prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul O, nu reprezintă o încălcare a îndatoririlor de serviciu în sensul dispozițiilor înscrise în art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât privește nerespectarea unei norme de procedură, sancționabilă potrivit dispozițiilor înscrise în art. 197 alin. (1) C.proc.pen.
| ← Exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de... | Exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de... → |
|---|
