Exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune

Comentarii

0

Fapta procurorului de a nu comunica soluţia dispusă într-un dosar şi de a nesocoti dispoziţiile referitoare la lămurirea faptelor, împrejurărilor şi mijloacelor de probă indicate de instanţă, dar şi a celor vizând începerea urmăririi penale, în condiţiile în care faptele nu s-au confirmat, nu întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

CSM, Comisia de disciplină pentru procurori Rezoluţia nr. 63/CDP din 25 iunie 2008

Prin sesizarea adresată Consiliului Superior al Magistraturii petiționarii A.N. și A.N. au solicitat cercetarea disciplinară a mai multor procurori pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

în cuprinsul sesizării petiționarii au invocat încălcarea normelor procedurale vizând comunicarea soluției dispuse într-un dosar penal și nesocotirea dispozițiilor referitoare la lămurirea faptelor, împrejurărilor și mijloacelor de probă indicate de instanță, dar și a celor vizând începerea urmăririi penale.

în urma efectuării verificărilor prealabile, Comisia de disciplină pentru procurori a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rezoluția din 17 noiembrie 2004, procurorul L.B. a dispus, potrivit art. 10 lit. a) C.proc.pen., neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul L.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 174-175 C.pen., apreciind că fapta nu există.

împotriva aceste soluții a formulat plângere în temeiul art. 278 C.proc.pen. petiționarul A.N.

Prin rezoluția din 20 decembrie 2004, prim-procurorul V.P. a dispus respingerea plângerii, reținând că decesul victimei L.T. s-a datorat leziunilor provocate prin cădere accidentală, și nu ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de omor calificat.

Plângerea formulată de petiționari în temeiul art. 278¹C.proc.pen. a fost admisă prin sentința penală din 9 martie 2005, fiind desființată rezoluția parchetului și trimisă cauza la parchet în vederea continuării urmăririi penale. în considerentele hotărârii, instanța a precizat că se va trimite cauza procurorului în vederea continuării cercetărilor și, eventual, a începerii urmăririi penale, urmând a se administra probele indicate de aceasta.

Recursul declarat de parchet împotriva acestei hotărâri a fost admis prin sentința penală din 4 iulie 2005 a Curții de Apel. După casarea cu trimitere spre rejudecare, cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului și prin sentința penală din 26 iulie 2005 s-a respins plângerea petentului A.N. ca nefondată.

împotriva acestei sentințe penale a formulat recurs petiționarul A.N. Prin încheierea înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea cauzei la o altă curte de apel.

Prin decizia penală din 8 martie 2006 a fost admis recursul declarat de A.N., a fost admisă plângerea formulată împotriva rezoluțiilor X/P/2004 și Y/II/2/2004 ale parchetului și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

După lămurirea faptelor și împrejurărilor stabilite de judecător, prin rezoluția din 17 aprilie 2006, procurorul S.I. a dispus, conform art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. b) și c) C.proc.pen., neînceperea urmăririi penale față de L.T. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 174-175 C.pen.

Soluția a fost comunicată petiționarului la data de 31 iulie 2006, potrivit borderoului de corespondență.

Plângerea formulată de petiționar în temeiul art. 278 C.proc.pen. a fost respinsă prin rezoluția din 4 aprilie 2008.

Urmare a plângerii formulate de petiționar în temeiul art. 278¹C.proc.pen., Tribunalul, prin sentința penală din 11 iunie 2008 a admis plângerea formulată, a desființat rezoluțiile nr. X/P/2004 din 17 aprilie 2006 și nr. Y/II/2/2008 din 4 aprilie 2008 și a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de L.T. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 174-175 C.pen.

în ceea ce privește necomunicarea rezoluției din 17 aprilie 2006, Comisia de disciplină pentru procurori a constatat că aceasta a fost comunicată la data de 31 iulie 2006, fapt ce rezulta din borderoul de corespondență din anul 2006. Cu toate acestea, procurorul i-a comunicat și la cerere un exemplar al rezoluției la data de 5 martie 2008, fiind repus în termenul de contestare a soluției.

în ceea ce privește nerespectarea de către procurori a dispozițiilor instanței de judecată, referitoare la începerea urmăririi penale, Comisia a reținut următoarele:

Soluțiile de neîncepere a urmăririi penale și rezoluțiile de respingere a plângerilor împotriva acestora de către procurorii ierarhici superiori au fost dispuse de în perioada 17.11.2004 - 4.08.2008.

Anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi din data de 21 iulie 2006, art. 273 alin. (1¹)^ #C.proc.pen. privind reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale, avea următorul conținut: "Redeschiderea urmăririi penale are loc, de asemenea, când instanța de judecată, potrivit art. 278¹C.proc.pen., a admis plângerea împotriva ordonanței sau, după caz, a rezoluției procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori de clasare și a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale. în cazul în care instanța a admis plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta poate reveni asupra neînceperii urmăririi penale și dispune începerea urmăririi în condițiile prevăzute de lege".

în urma modificărilor intervenite prin Legea nr. 356/2006, alin. (1¹) al art. 273 C.proc.pen. are următorul cuprins: "Redeschiderea urmăririi penale are loc, de asemenea, când judecătorul, potrivit art. 278¹C.proc.pen. a admis plângerea împotriva ordonanței sau, după caz, a rezoluției procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori de clasare și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale. în cazul în care instanța, potrivit art. 278¹, a admis plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta dispune începerea urmăririi penale în condițiile prevăzute de lege. Dispozițiile instanței sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate".

Pe de altă parte, dispozițiile art. 278¹alin. (8) din același cod prevăd soluțiile pe care judecătorul le poate dispune în urma plângerii formulate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Astfel, judecătorul poate respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată, poate admite plângerea prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare sau admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz, judecătorul fiind obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă.

Față de modul în care sunt redactate textele de lege menționate anterior, nu se poate trage concluzia că exista sau există obligația procurorului de a începe urmărirea penală în cauză.

Conform dispozițiilor art. 228 C.proc.pen., începerea urmăririi penale este atributul exclusiv al organului de urmărire penală. Pentru a fi dispusă această măsură procesuală trebuie să existe elemente suficiente și convingătoare cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, dar trebuie avute în vedere și eventuale împrejurări a căror existență ar împiedica luarea acestei măsuri.

Astfel, trebuie să existe garanții suficiente că nu se va proceda la începerea urmăririi penale decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

De altfel, și din interpretarea dispozițiilor art. 273 alin. (1¹) teza a II-a rezultă că, deși cauza este trimisă procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta este ținut să dispună această măsură doar în condițiile prevăzute de lege și nu ca urmare a dispozițiilor date de instanță, astfel că, prin sintagma "în vederea începerii urmăririi penale" legiuitorul lasă la aprecierea procurorului dispunerea acestei măsuri procesuale.

Pe de altă parte, prin modificările aduse Codului de procedură penală prin Legea 356/2006, alin. (1¹) al art. 273 C.proc.pen. a fost completat, în sensul că dispozițiile instanței sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, doar sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate, nefăcându-se nicio referire cu privire la obligativitatea dispozițiilor instanței în ceea ce privește începerea urmăririi penale.

Or, prin introducerea acestor dispoziții legiuitorul a clarificat care anume dispoziții sunt obligatorii pentru procuror în momentul în care plângerea formulată în temeiul dispozițiilor art. 278¹C.proc.pen. a fost admisă de instanță și a fost trimisă procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

Pe cale de consecință, atât înainte de modificarea Codului penal prin Legea nr. 356/2006, cât și după apariția acesteia, dispoziția procurorului de începere a urmăririi penale este o opțiune și nu o obligație.

în concluzie, Comisia de disciplină pentru procurori a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: