Exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune
| Comentarii |
|
Fapta procurorului care, participând la judecarea unui dosar în calitate de procuror de şedinţă, nu a prezentat o hotărâre de restituire a cauzei la procuror conducerii parchetului în termenul legal de declarare a recursului, pentru a se aprecia cu privire la exercitarea respectivei căi de atac, deşi reprezintă în sens formal o încălcare a dispoziţiilor din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, în raport de împrejurarea că respectiva încălcare nu a fost efectuată cu rea-credinţă şi nici nu a produs consecinţe negative, nu întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
CSM, Comisia de disciplină pentru procurori Rezoluţia nr. 49/CDP din 20 iulie 2009
Prin sesizarea adresată Comisiei de disciplină pentru procurori de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel T., s-a solicitat efectuarea unor verificări față de procurorul D.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria A, sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit sesizării, procurorul a participat la judecarea unui dosar al Judecătoriei A., a formulat concluzii de restituire a cauzei la procuror și nu a prezentat hotărârea conducerii parchetului în termenul legal de declarare a recursului, pentru a se aprecia cu privire la exercitarea respectivei căi de atac.
în urma verificărilor efectuate de Inspecția Judiciară, s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a mai multor inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și de art. 20 C.pen. raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria A care, prin sentință penală, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice invocată din oficiu și, pe cale de consecință, în baza art. 334 C.proc.pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor într-o altă infracțiune.
Procurorul a formulat concluzii de restituire a cauzei la parchet, în temeiul dispozițiilor art. 300 C.proc.pen., apreciind că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, în cauză competența de soluționare a dosarului revenind Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Instanța, în baza art. 332 C.proc.pen., a hotărât restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria A. pentru refacerea urmăririi penale de către organul de urmărire penală competent, după ce a procedat la schimbarea încadrării juridice, din oficiu.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria A. a fost respins ca tardiv introdus.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria A s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea DIICOT - Biroul Teritorial A.
Procurorul din cadrul DIICOT s-a pronunțat printr-o soluție de neurmărire penală sub aspectul infracțiunilor de competența sa și a declinat competența de finalizare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria A.
Ulterior, s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Judecătoria A. o soluție de scoatere de sub urmărire penală.
Procurorul D.L. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. a fost desemnat, de conducerea parchetului, prin planificarea procurorilor în ședințele de judecată pentru perioada 13 octombrie - 17 octombrie 2008 să participe în data de 15 octombrie 2008 la judecarea cauzelor penale aflate pe rolul Judecătoriei A - Completul 1.
în dosarul penal la judecata căreia procurorul a participat, instanța a pus în discuție, din oficiu, în temeiul art. 334 și art. 332 C.proc.pen., schimbarea încadrării juridice și restituirea cauzei la procuror, iar reprezentantul Ministerului Public a fost de acord cu aceste măsuri.
împotriva respectivei hotărâri, parchetul avea posibilitatea legală de a declara recurs în termen de 3 zile de la data pronunțării.
Aceasta presupunea ca procurorul de ședință să examineze hotărârea, să aprecieze asupra legalității, după care să-și prezinte opinia în prima ședință săptămânală de analiză a soluțiilor ori direct procurorului ierarhic superior în situația în care termenul de exercitare a căii de atac expira până la data ședinței de analiză.
Hotărârea instanței menționată anterior, a fost pusă în discuție în cadrul ședinței de analiză a soluțiilor din data de 23 octombrie 2008, când s-a luat decizia formulării recursului, deși termenul în care putea fi exercitată calea de atac expirase.
Recursul a fost declarat de către prim-procurorul adjunct, iar motivarea acestuia s-a efectuat de către procurorul care a emis rechizitoriul.
Procurorul a susținut că a informat conducerea cu privire la faptul că, în situația în care instanța ar urma să dispună restituirea cauzei și având în vedere concluziile sale, nu va declara recurs, aspect care nu a fost confirmat cu certitudine de probele administrate în cauză.
Conform art. 332 alin. (4) C.proc.pen., împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs în 3 zile de la pronunțare pentru cei prezenți.
Sub aspectul vinovăției, abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se comite și cu vinovăție sub forma "culpei lata".
Gradul culpei incriminate a fost stabilit de legiuitor prin sintagma "gravă neglijență".
Pentru aprecierea culpei, în dreptul civil s-a adoptat un criteriu obiectiv, care a fost completat și cu unele elemente de ordin subiectiv care țin de circumstanțele concrete ce decurg din locul, timpul, împrejurările în care a fost comisă fapta, calitățile și pregătirea autorului.
în doctrina și jurisprudența civilă s-a conturat un astfel de criteriu obiectiv, prin admiterea unui tip abstract care să constituie un model de comparație, respectiv cel al "omului diligent".
Aplicând acest criteriu obiectiv la segmentul de activitate pe care îl presupune înfăptuirea actului de justiție, etalonul trebuie să fie cel al "procurorului diligent" care acționează cu grijă față de interesul public de înfăptuire a justiției și de apărare a intereselor generale ale societății, care își subordonează comportarea sa exigențelor ce decurg din îndatoririle profesionale și normele deontologice pe care trebuie să le respecte.
în speță, în aprecierea comportamentului procurorului se va porni de la următoarele texte de lege:
Art. 92 alin. (5) lit. e) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, în care se precizează că la parchetele de pe lângă judecătorii, prim-procurorul "participă la ședința de analiză a soluțiilor pronunțate de judecători";
Art. 94 lit. i) din același regulament menționează că, pe lângă alte atribuții, parchetele de pe lângă judecătorii "exercită căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie".
Din coroborarea acestor texte legale, se poate concluziona că procurorul de ședință are obligația de a prezenta conducerii parchetelor soluțiile pronunțate pentru a se aprecia asupra exercitării căilor legale de atac.
în ceea ce privește urmarea conduitei procurorului D.L., aceasta a constat în declararea recursului după expirarea termenului legal și rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești ce cuprinde o serie de nelegalități.
Pe de altă parte, această urmare a faptei ilicite nu a împiedicat buna desfășurare a activității judiciare sau lezarea intereselor legale ale unei persoane.
Se poate constata că, prin această hotărâre, instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei penale și doar s-a dezînvestit, considerând că urmărirea penală a fost efectuată de un organ de urmărire penală necompetent material.
Este adevărat că această hotărâre judecătorească a rămas definitivă, prin respingerea recursului ca tardiv introdus, dar în final s-a pronunțat o soluție de netrimitere în judecată.
Această soluție a fost apreciată de către procurorul ierarhic superior ca legală, nefiind infirmată, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și modificată. Sub acest aspect, s-a reținut o inconsecvență a conducerii Parchetului de pe lângă Judecătoria A. care într-o primă etapă a verificat rechizitoriul sub aspectul legalității și temeiniciei, apreciind că se impune sesizarea instanței, pentru ca ulterior, să fie de acord cu o soluție în sens contrar.
Față de cele expuse mai sus, Comisia de disciplină pentru procurori a apreciat că, sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt întrunite cumulativ condițiile acestei abateri, întrucât nu rezultă în mod vădit, împiedicarea bunei desfășurări a activității judiciare.
| ← Exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de... | Exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de... → |
|---|
