Exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune

Fapta procurorului de a nu înregistra o cauză penală în registrul de evidenţă a activităţii de urmărire penală şi de a o soluţiona în alte limite decât cele prevăzute de Codul de procedură penală, având în vedere urmarea imediată a faptei, nu întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

CSM, Comisia de disciplină pentru procurori Rezoluţia nr. 44/CDP din 5 septembrie 2007

La data de 10 august 2007 Serviciul de inspecție judiciară pentru procurori din cadrul CSM s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, respectiv exercitarea funcției, inclusiv nerespectarea normelor de procedură cu rea-credință sau din gravă neglijență, dacă fapta nu constituie infracțiune, de către procurorul șef secție D.F.Ț.

în cuprinsul sesizării s-a susținut că procurorul șef secție D.F.Ț. a nesocotit dispozițiile legale ce reglementează desfășurarea instrucției penale, prin măsura de neînregistrare a unei cauze penale în registrul de evidență a activității de urmărire penală și de soluționare a acesteia în alte limite decât cele prevăzute de Codul de procedură penală.

în urma efectuării cercetării prealabile, Comisia de disciplină pentru procurori a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 22 februarie 2006 SC F.E. SA a formulat plângere penală împotriva numitului B.G., administrator al SC E.C. SA, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C.pen.

Inițial, plângerea a fost adresată Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția pentru Investigarea Fraudelor și transmisă spre soluționare Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, unde a fost înregistrată la Secția de urmărire penală și criminalistică.

Ulterior, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Direcției Naționale Anticorupție, constatându-se că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție.

Ca urmare, dosarul a fost transmis Direcției Naționale Anticorupție și evidențiat la Registratura generală la data de 13 aprilie 2006, după care a fost trimis spre soluționare uneia din secțiile acesteia.

în baza rezoluției procurorului șef adjunct P.N., la data de 17 aprilie 2006 cauza a fost înregistrată sub nr. X/II/2006 și repartizată șefului Serviciului de Investigații, structură din care fac parte lucrători de poliție.

Prin adresa din 27 aprilie 2006, Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Investigare a Fraudelor a înaintat Direcției Naționale Anticorupție dosarul penal nr. Y/P/2006, în care se dispusese declinarea competenței de soluționare a cauzei.

La aceeași dată, procurorul șef secție D.F.Ț. a repartizat lucrarea tot șefului Serviciului de Investigații, dosarul fiind înregistrat la același număr, respectiv X/II/2006.

Prin referatul întocmit de ofițerul de poliție judiciară din cadrul Serviciului de Investigații, s-a propus clasarea lucrării, motivat de faptul că situația de fapt din dosar a făcut obiectul unor dosare penale instrumentate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, respectiv Serviciul Teritorial București.

Referatul a fost aprobat de procurorul șef secție D.F.Ț.

Analizând situația de fapt expusă, Comisia de disciplină pentru procurori a reținut următoarele:

Condițiile răspunderii disciplinare, care sunt aceleași pentru oricare din formele răspunderii juridice, privesc conduita ilicită, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre fapta și rezultatul produs.

Pentru angajarea răspunderii disciplinare, condițiile menționate anterior trebuie întrunite cumulativ.

Prin prisma condițiilor enumerate, Comisia de disciplină a apreciat următoarele:

înregistrarea dosarului penal nr. Y/P/2006, declinat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în Registrul general sub nr. X/II/2006, s-a făcut prin rezoluția procurorului șef adjunct P.N., și nu de către procurorul șef secție D.F.Ț.

Ulterior, menținerea dosarului la același număr de înregistrare, prin trimiterea dosarului la același Serviciu de investigații, s-a făcut însă de către procurorul șef secție D.F.

Eventuala eroare de înregistrare efectuată inițial putea fi îndreptată de către procurorul șef secție D.F.Ț., lucru care însă nu s-a întâmplat, acesta avizând ulterior și referatul de clasare întocmit de Serviciul de investigații privind infracțiunile conexe infracțiunilor de corupție.

Abaterea disciplinară invocată se comite și cu vinovăție sub forma "culpei lata". Gradul culpei încriminate a fost stabilit de legiuitor prin sintagma "gravă neglijență". Pentru aprecierea culpei, în dreptul civil s-a adoptat un criteriu obiectiv care a fost completat și cu unele elemente de ordin subiectiv care țin de circumstanțele concrete ce decurg din locul, timpul, împrejurările în care a fost comisă fapta, calitățile și pregătirea autorului.

în doctrina și jurisprudența civilă s-a conturat un astfel de criteriu obiectiv, prin admiterea unui tip abstract care să constituie un model de comparație, respectiv cel al "omului diligent".

Aplicând acest criteriu obiectiv la segmentul de activitate pe care îl presupune înfăptuirea actului de justiție, etalonul trebuie să fie cel al "procurorului diligent" care acționează cu grijă față de interesul public de înfăptuire a justiției și de apărare a intereselor generale ale societății, care își subordonează comportarea sa exigențelor ce decurg din îndatoririle profesionale și normele deontologice pe care trebuie să le respecte.

în speță, în aprecierea comportamentului procurorului, Comisia de disciplină a pornit de la standardele de conduită profesională impuse procurorilor de următoarele texte de lege:

Articolul 12 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor adoptat prin Hotărârea nr. 328 din 24 august 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii: "Judecătorii și procurorii sunt obligați să-și îndeplinească cu competență și corectitudine îndatoririle profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin legi, regulamente și ordine de serviciu".

Articolul 138 din Regulamentul de ordine interioară al Direcției Naționale Anticorupție conform căruia plângerile și sesizările prin care se reclamă fapte cu caracter penal, precum și dosarele primite de la alte organe de cercetare penală, se înregistrează în ordine cronologică în Registrul de evidență a activității de urmărire penală (R - 2).

Comisia a constatat că au fost încălcate aceste dispoziții legale prin menținerea dosarului la același număr de înregistrare.

Consecința imediată a neînregistrării dosarului penal declinat de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție este aceea că soluția de clasare aprobată prin referat, nu poate fi contestată de persoana vătămată nici la nivelul Ministerului Public, nici la instanța de judecată.

Pe de altă parte însă, s-a constatat în urma cercetărilor prealabile efectuate în cauză, că interesele legitime ale persoanei vătămate, prin clasarea plângerii penale formulate, nu au fost lezate în niciun fel, pentru următoarele motive:

în referatul nr. XII/2006 din data de 6 septembrie 2006 s-a propus clasarea lucrării, cu motivarea că situația de fapt a făcut obiectul unor dosare penale instrumentate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, cauză în care a fost întocmit rechizitoriu, respectiv Serviciul Teritorial București, și astfel plângerea înregistrată sub nr. X/II/2006 nu mai are obiect.

Aspectele invocate în referat au fost verificate pe parcursul cercetărilor prealabile, constatându-se veridicitatea acestora.

Astfel, analizând cele trei aspecte menționate anterior, respectiv conduita ilicită, vinovăția și urmarea imediată, Comisia de disciplină a constatat că nu sunt întrunite cumulativ aceste condiții.

Alte articole recente:

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune