Exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune. Atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori
| Comentarii |
|
Fapta procurorului de a solicita curţii de apel, din cadrul căreia făcea parte persoana cercetată, relaţii cu privire la datele de identitate şi o caracterizare cu privire la conduita sa socială şi profesională şi fapta procurorului şef secţie, constând în modul de redactare a unei rezoluţii prin care a fost respinsă cererea petentului de a i se comunica urgent copii de pe dosar, nu întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.Fapta procurorului şef secţie, constând în modul de redactare a unei rezoluţii, apreciat de petiţionar ca fiind unul denigrator, întrucât ar conduce la ideea că ar fi vinovat de comiterea faptei penale sub aspectul căreia este cercetat, precum şi faptele procurorului de a solicita făptuitorului să se împace cu partea vătămată şi de a permite unei martore ca, în declaraţia dată, să facă afirmaţii în legătură cu persoana petiţionarului, nu întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. k) din aceeaşi lege.
CSM, Comisia de disciplină pentru procurori Rezoluţia nr. 57/CDP din 13 decembrie 2007
Prin sesizarea adresată Consiliului Superior al Magistraturii S.L.R., judecător de curte de apel, a solicitat cercetarea disciplinară a procurorilor M.I. și V.V. pentru comiterea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) și k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, respectiv exercitarea funcției, inclusiv nerespectarea normelor de procedură cu rea-credință sau din gravă neglijență, dacă fapta nu constituie infracțiune și atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi, avocați, experți, martori sau justițiabili.
1. Cu privire la comiterea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) de către procurorii M.I. și V.V., petiționarul a precizat că în cursul actelor premergătoare efectuate într-un dosar penal, aceștia au încălcat, pe de o parte, un principiu fundamental al procesului penal, respectiv prezumția de nevinovăție, iar pe de altă parte, dreptul său la respectarea vieții private și de familie.
Faptele considerate de petiționar ca fiind o încălcare a celor două principii ar fi constat în:
a. întocmirea în cauză, la data de 28 august 2007, a două adrese prin care s-au solicitat de la Curtea de Apel datele de identitate ale petiționarului și o caracterizare cu privire la conduita sa socială și profesională;
b. modul de redactare a adreselor menționate, precum și a rezoluției nr. din data 17.09.2007, prin care procurorul șef secție M.I. a respins cererea petentului de a i se comunica urgent copii de pe dosar, din care rezultă că procurorii îl considerau vinovat de comiterea infracțiunii de lovire și alte violențe.
2. Cu privire la comiterea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. k), petiționarul a susținut că:
a. modul de redactare a rezoluției din 17.09.2007 este unul denigrator întrucât conduce la ideea că ar fi vinovat de comiterea faptei penale sub aspectul căreia este cercetat;
b. în cadrul unei convorbiri telefonice, procurorul V.V., prin propunerea pe care i-a făcut-o de a se împăca cu partea vătămată și prin modul de a i se adresa din care reieșea că îi impută comiterea faptei, a avut o atitudine nedemnă;
c. procurorul V.V. a avut o atitudine nedemnă și atunci când i-a permis unei martore, în declarația pe care a dat-o, să facă afirmații în legătură cu persoana sa.
în urma efectuării verificărilor prealabile, Comisia de disciplină a reținut următoarea situație de fapt:
La Secția de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție se afla în curs de soluționare dosarul privind plângerea formulată de partea vătămată I.Ș. împotriva judecătorului S.L.R, pentru comiterea infracțiunii de lovire și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.pen.
Cauza a fost repartizată spre soluționare procurorului V.V.
Ulterior, partea vătămată I.Ș. a formulat o nouă plângere împotriva judecătorului S.L.R. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 C.pen. Și acest dosar a fost repartizat procurorului V.V., care urma să aprecieze asupra oportunității conexării dosarelor.
Procurorul a efectuat acte premergătoare numai în primul dosar.
Datorită plângerilor formulate judecătorul S.L.R. împotriva procurorului V.V., la începutul lunii octombrie 2007, acesta a formulat cerere de abținere, admisă de conducerea Secției de urmărire penală și criminalistică.
în ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Comisia de disciplină pentru procurori a constatat că cei doi procurori nu și-au depășit atribuțiile conferite de lege pentru următoarele argumente:
Latura obiectivă a acestei abateri disciplinare constă într-o acțiune sau inacțiune neconformă cu îndatoririle profesionale.
a. Potrivit art. 224 C.proc.pen., în vederea începerii urmăririi penale, procurorul poate efectua acte premergătoare.
în cadrul acestor acte pot fi efectuate verificări cu privire la făptuitor, respectiv datele de identitate ale făptuitorului și caracterizarea de la locul de muncă.
Obținerea datelor cu caracter personal de la Curtea de Apel nu încalcă dispozițiile înscrise în Legea nr. 677/2001, întrucât această instituție are calitatea de operator de date cu caracter personal.
în virtutea rolului activ consacrat de dispozițiile art. 202 C.proc.pen., procurorul este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea justei soluționări a acesteia.
Potrivit prevederilor art. 202 alin. (4) C.proc.pen., procurorul este obligat să strângă date cu privire la împrejurările care au determinat, înlesnit sau favorizat săvârșirea infracțiunii, precum și orice alte date de natură să servească la soluționarea cauzei.
Aspectele referitoare la circumstanțele personale ale celui cercetat se încadrează în sfera datelor de natură să servească la o justă soluționare a cauzei.
Ca atare, Comisia de disciplină a reținut că obținerea acestor informații nu poate aduce atingere dreptului fundamental consacrat de art. 26 din Constituția României și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De altfel, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituția României și art. 8 alin. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, desfășurarea instrucției penale permite restrângerea acestui drept fundamental.
b. Petiționarul a susținut că prin redactarea adreselor întocmite în dosar și prin motivarea rezoluției din 17.09.2007 i s-a încălcat prezumția de nevinovăție întrucât modul de prezentare a faptelor conducea la ideea că ele au fost săvârșite de către petiționar.
Cu privire la acest aspect Comisia de disciplină a reținut următoarele:
Actele întocmite în cursul urmăririi penale sunt acte jurisdicționale, în care se consemnează datele stabilite în urma administrării unor probatorii, astfel încât motivarea unor soluții adoptate de procuror pe baza datelor stabilite în urma cercetărilor efectuate în cauză, nu poate duce la concluzia că a fost încălcată prezumția de nevinovăție.
Dacă am admite punctul de vedere exprimat de petiționar, am ajunge în situația ca măsurile preventive luate în cursul urmăririi penale sau măsura trimiterii în judecată a persoanei care a săvârșită o faptă penală să fie calificate drept încălcări ale prezumției de nevinovăție.
Prevederile art. 52C.proc.pen. cu privire la prezumția de nevinovăție oferă garanții celor acuzați penal că vor beneficia de un proces echitabil și nicidecum de o imunitate în desfășurarea procedurilor judiciare în ceea ce-i privește.
Pe cale de consecință, Comisia de disciplină a constatat că, în cauză, activitatea procurorilor s-a circumscris îndatoririlor profesionale stabilite prin legi și regulamente.
Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Comisia a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei abateri pentru următoarele motive:
Pentru existența abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. k) este necesar ca magistratul, prin conduita sa, să se abată de la normele de conduită impuse de statutul și demnitatea funcției.
Această abatere presupune, printre altele, folosirea unui limbaj inadecvat în relațiile cu participanții la actul de justiție și justițiabili.
în speță, Comisia a apreciat că modul de redactare a rezoluției din 17.09.2007 și conținutul convorbirii telefonice nu se încadrează în noțiunea de atitudine nedemnă.
Rezoluția în discuție este un act procedural în care s-a consemnat o situație de fapt stabilită pe baza unor cercetări prealabile.
în ceea ce privește modul în care procurorul a pus problema împăcării părților în cadrul convorbirii telefonice, Comisia a apreciat că acesta se circumscrie sferei de acțiune a anchetatorului conferite de rolul activ ce îi este impus prin Codul penal. Astfel, în virtutea acestui rol, în cazul în care procesul penal se poate stinge prin împăcarea părților, procurorul, ca și judecătorul, are obligația să aducă la cunoștința părților acest aspect.
De asemenea, Comisia a reținut că nu poate fi calificată drept o atitudine nedemnă nici afirmația procurorului prin care își exprima nedumerirea că o persoană cu calitatea de judecător este cercetată pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe și nici faptul că martora, în cuprinsul declarației pe care a dat-o, a făcut afirmații cu privire la persoana făptuitorului.
| ← Exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de... | Exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de... → |
|---|
