Nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor. Efectuarea cu întârziere a lucrărilor, din motive imputabile. Refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu

Comentarii

0

Latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e) cere ca nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor penale să aibă un caracter de repetabilitate, caracter ce poate fi apreciat prin raportarea la întreaga activitate desfăşurată de procuror.Atunci când întârzierea în soluţionarea lucrărilor vizează doar o singură cauză din cele aflate în lucru la procuror, situaţia de fapt va fi analizată prin prisma abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i).Latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) constă într-o inacţiune, respectiv atitudinea de pasivitate a procurorului care, deşi trebuie să îndeplinească o îndatorire de serviciu, refuză să procedeze la îndeplinirea acesteia.Faptul că procurorul a apreciat că într-o cauză penală sunt incidente dispoziţiile art. 34 lit. d) C.proc.pen. şi, pe cale de consecinţă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, nu poate fi interpretat ca un refuz de a îndeplini o îndatorire de serviciu.

CSM, Comisia de disciplină pentru procurori Rezoluţia nr. 126/CDP din 21 octombrie 2009

La originea acestei cauze a stat sesizarea formulată de petiționarul L.V., în calitate de administrator al unei societăți comerciale cu răspundere limitată, în cuprinsul căreia solicita să se efectueze verificări față de procurorul I.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e), g), h), și i) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Comisia de disciplină pentru procurori, în urma verificărilor prealabile efectuate în cauză, a reținut următoarele:

în memoriul formulat, petiționarul a solicitat cercetarea disciplinară a procurorului I.A. pentru:

- nerespectarea într-un dosar penal al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. a dispozițiilor legale referitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor penale, deși, în cauză, se impunea de urgență luarea unei măsuri asiguratorii în vederea recuperării unei pagubei de peste 5 miliarde lei;

- refuzul acestuia de a instrumenta dosarul, dedus din faptul că a dispus declinarea cauzei către un alt organ, deși, în opinia petiționarului, era competent potrivit dispozițiilor legale.

La data de 21 mai 2009, reprezentanții legali ai unei societăți comerciale au formulat plângere penală împotriva mai multor persoane pentru comiterea infracțiunilor de bancrută frauduloasă și complicitate la infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 și art. 26 C.pen. raportat la art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul B, dosarul fiind repartizat procurorului I.A. la data de 22 mai 2009.

Prin ordonanța din data de 4 august 2009, procurorul I.A. a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul V.

Analizând probele administrate în cauză din perspectiva elementelor constitutive ale abaterilor disciplinare invocate în memoriu, Comisia de disciplină pentru procurori a reținut următoarele:

în cauză nu poate fi luată în discuție abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. e) întrucât latura obiectivă a acesteia cere ca nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor penale să aibă un caracter de repetabilitate, caracter ce poate fi apreciat prin raportarea la întreaga activitate desfășurată de procuror.

în prezenta speță, întârzierea în soluționarea lucrărilor evidențiată de petiționar vizează doar o singură cauză din cele aflate în lucru la procuror.

Față de aceste argumente, aspectele sesizate de petiționar pot fi analizate doar prin prisma abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i).

Latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) constă într-o omisiune sau o acțiune, respectiv neefectuarea sau efectuarea cu întârziere a lucrărilor.

Latura subiectivă a acestei abaterii disciplinare presupune existența unei conduite care să dovedească dezinteresul procurorului manifestat în mod repetat și imputabil pentru rezolvarea în termenul legal sau, acolo unde legea nu prevede un termen, într-un termen rezonabil a cauzelor ce i-au fost repartizate.

în cauză, latura subiectivă a fost examinată, pe de o parte, în raport de standardele de conduită impuse magistraților de dispozițiile art. 13 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor și art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, iar pe de altă parte, în raport de criteriile obiective care vizează volumul de activitate al procurorului, complexitatea lucrărilor soluționate de către acesta, volumul de activitate al unității și gradul de ocupare a schemei. în art. 13 din Codul deontologic se prevede că "Judecătorii și procurorii sunt datori să depună diligența necesară în vederea îndeplinirii lucrărilor repartizate, cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile", iar în art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor că "Judecătorii și procurorii sunt obligați să rezolve lucrările în termenele stabilite și să soluționeze cauzele în termen".

încălcarea acestor standarde de conduită subzistă numai în situația în care, din culpa sa exclusivă, magistratul nu își îndeplinește, într-un termen rezonabil sau, acolo unde este cazul, în termenul legal, obligațiile profesionale ce-i incumbă.

Din verificări a reieșit că dosarul i-a fost repartizat procurorului la data 22 mai 2009 și la data de 4 august 2009, a dispus, prin ordonanță, declinarea de competență.

Obiectul dosarului penal al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. în legătură cu care s-a formulat sesizarea, a avut ca obiect plângerea formulată împotriva mai multor persoane pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 și art. 26 C.pen. raportat la art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, constând în aceea că în perioada decembrie 2007 - decembrie 2008, sus-numiții au cumpărat diferite produse în valoare totală de 478.543,86 lei, eliberând ca instrumente de plată un număr de șase file CEC, care au fost refuzate la plată din lipsa disponibilului în cont.

Procurorul I.A., în vederea soluționării cauzei, a verificat evidențele Parchetului de pe lângă Tribunalul B., ocazie cu care a identificat un dosar penal care avea ca obiect o altă plângere formulată de petiționar pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune de către numitul R.M., administrator al unei societăți comerciale, prin emiterea, fără a exista disponibil în cont, a acelorași file CEC, menționate în prima plângere, în această cauză s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul V.

Constatând că între cele două dosare există o cauză de conexitate în sensul prevederilor art. 34 lit. d) C.proc.pen., procurorul a dispus, în dosarul pe care îl instrumenta, declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul V.

în atare condiții, s-a apreciat că nu se poate reține dezinteresul procurorului în soluționarea cauzei cu care a fost învestit.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor

Petiționara a susținut că prin măsura de declinare a cauzei dispusă, în fapt procurorul a refuzat să soluționeze dosarul, deși, potrivit legii, competența îi revenea.

Latura obiectivă a acestei abateri constă într-o inacțiune, respectiv atitudinea de pasivitate a procurorului care, deși trebuie să îndeplinească o îndatorire de serviciu, refuză să procedeze la îndeplinirea acesteia.

în cauza de față nu este vorba de neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu.

Faptul că procurorul a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 34 lit. d) C.proc.pen. și, pe cale de consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, nu poate fi interpretat ca un refuz de a soluționa cauza.

De altfel, punerea în discuție, în cadrul răspunderii disciplinare, a modului în care procurorul a înțeles să interpreteze și să aplice dispozițiile referitoare la competența teritorială de soluționare a cauzei ar reprezenta o încălcare a dispozițiilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și modificată, care consacră principiul independenței procurorului în efectuarea urmăririi penale și în soluția dispusă.

Petiționarul a solicitat să se efectueze cercetări și sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h), susținând că, prin soluția dispusă, procurorul a supus societatea riscului insolvabilității unuia dintre făptuitori, deși se impunea de urgență luarea unei măsuri asigurătorii în vederea reparării pagubei.

în legătură cu acest aspect, din verificări au reieșit următoarele:

La data de 12 iunie 2009 petiționarul a solicitat în scris urgentarea soluționării plângerii, începerea urmăririi penale în cauză și instituirea sechestrului penal, în conformitate cu dispozițiile art. 163 și urm. C.proc.pen.

Aceste măsuri solicitate de petiționar, respectiv începerea urmăririi penale și instituirea sechestrului, puteau fi luate, în cazul în care erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege, de către organul de urmărire penală competent.

în raport de aceste aspecte, Comisia de disciplină a apreciat că, în speță, nu se poate vorbi de exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, atât timp cât procurorul a apreciat că în dosar competența teritorială de soluționare a cauzei revine unui alt parchet.

în cauză, Comisia de disciplină pentru procurori, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (12) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată prin O.U.G. nr. 59/2009, a dispus clasarea lucrării.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: