Imixtiunea în activitatea altui judecător cu ocazia soluţionării unei cauze penale

Comentarii

0

Imixtiunea în activitatea altui judecător constituie abatere disciplinară potrivit dispoziţiilor art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.În cazul examinat, probele administrate nu au condus însă la concluzia certă că, la data de 27.10.2006, judecătorul A din cadrul Tribunalului X ar fi intervenit pentru soluţionarea propunerii de arestare preventivă a parchetului în favoarea inculpaţilor şi că a săvârşit, astfel, acte de imixtiune în activitatea judecătorului B.Prin urmare, în sarcina judecătorului A nu s-a putut reţine săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

CSM, Comisia de disciplină pentru judecători Rezoluţia nr. 106/CDJ din 19 decembrie 2006

Prin sesizarea adresată Consiliului Superior al Magistraturii de către Parchetul X, s-a invocat adoptarea de către judecătorul A de la Tribunalul Y a unei conduite necorespunzătoare cu ocazia soluționării unei cauze penale repartizate colegei sale, judecător B.

Se arăta în esență că, prin discuțiile pe care le-a purtat cu doamna judecător, în prezența procurorului de ședință C, magistratul A. a influențat soluția procesului cu consecința lăsării în libertate a celor 5 inculpați față de care se formulase propunerea de arestare preventivă.

în aceeași împrejurare, procurorul de caz a constatat nemijlocit existența unor situații care, în opinia sa, demonstrau actele de imixtiune săvârșite în soluționarea cauzei și care puteau fi probate de persoanele care au asistat la evenimentele petrecute în seara zilei de 27.10.2006.

în expunerea faptelor se arăta că procurorul de ședință a asistat la discuția ce a avut loc anterior ședinței de judecată între judecătorul propunerii de arestare preventivă și judecătorul A, acesta afirmând că inculpații sunt oameni de afaceri serioși care nu se ocupă cu lipsiri de libertate și că nu există probe împotriva lor la dosarul cauzei. Discuția a continuat prin sfătuirea judecătorului cauzei de către colegul judecător A ca, în situația în care nu se va descurca, să dispună amânarea pentru a doua zi, urmând a se ocupa el de dosar.

Cu privire la aspectele constatate nemijlocit, se arăta de către procurorul de caz că a sesizat prezența judecătorului A în biroul judecătorului B și că a observat grefierul completând mandatele de arestare preventivă pe numele inculpaților reținuți.

Verificările efectuate în etapa preliminară nu au confirmat, însă, pretinsele acte de influențare a deciziei în cauza privind propunerea de arestare preventivă formulată de parchet, neexistând temeiuri care să susțină afirmațiile privitoare la imixtiunea judecătorului A în activitatea judecătorului B.

Astfel, este perfect real că la data de 27.10.2006, în jurul orelor 19:30, în timp ce judecătorul B studia dosarul în care se formulase cererea de arestare preventivă, în biroul acesteia a sosit judecătorul A, sub motivul declarat de a-și procura un act normativ care îi era necesar.

Prezența judecătorului A la sediul instanței a fost recunoscută de acesta și confirmată de judecătorul cauzei și personalul auxiliar de specialitate.

Reținând prezența judecătorului în instanță, Comisia urma să stabilească dacă au existat elemente de fapt verificabile, apte de a ridica dubii cu privire la influențarea deciziei ce a fost dată în cererea de arestare preventivă formulată de parchet.

Sub acest aspect, au fost verificate relatările procurorului de ședință C privitoare la discuția inițiată de judecătorul A și care, prin conținut, concretizau actele de imixtiune în activitatea judecătorului B.

Susținerea procurorului de ședință a fost în sensul că judecătorul A ar fi afirmat explicit că inculpații din dosar sunt oameni de afaceri serioși care nu pot fi bănuiți de faptele de care sunt acuzați, că nu există probe împotriva lor și că dacă procesul va fi amânat pentru ziua următoare, se va ocupa el de dosar.

Termenii enunțați ca fiind folosiți în cuprinsul convorbirii erau de natură să conducă la reținerea în caz a influențării judecătorului în luarea deciziei.

Verificările efectuate nu au confirmat, însă, existența discuției.

Astfel, atât judecătorul B, cât și judecătorul A au negat purtarea oricărei discuții pe marginea dosarului cauzei și a soluției ce urma a fi pronunțată în seara respectivă, în birou aflându-se și procurorul de ședință.

Mai mult, judecătorul A. a precizat că procurorul de ședință a fost cel care i-a relatat că judecătorul B avea spre soluționare o propunere de arestare preventivă, fără a-i furniza și alte informații.

La rândul său, judecătorul cauzei a respins în totalitate susținerea privitoare la pretinsa influențare a deciziei și a arătat că pe parcursul deliberării nu a fost însoțit de nicio persoană în camera de consiliu, părțile, inclusiv procurorul, aflând despre soluția dispusă cu ocazia pronunțării în ședință publică.

Autorul sesizării, cât și procurorul de ședință nu au indicat alte persoane care să fi asistat la pretinsa discuție purtată între cei doi judecători, iar din verificările efectuate a rezultat că nu s-au aflat alte persoane în biroul judecătorului B în momentul sosirii judecătorului A.

în aceste condiții, Comisia constată că doar depoziția procurorului C nu este suficientă pentru a se putea reține pretinsa încercare de influențare săvârșită de judecătorul A în favoarea inculpaților din cauză, observându-se și că relatările procurorului de caz nu se bazează pe o percepere nemijlocită a faptelor petrecute în biroul judecătorilor la data de 27.10.2006, respectivele aspecte fiindu-i aduse la cunoștință de procurorul de ședință.

Verificările efectuate în etapa preliminară au infirmat și existența pretinsului interes personal al judecătorului A pentru nesoluționarea cauzei în seara zilei de 27.10.2006, din evidențele instanței rezultând că, în ipoteza amânării judecății, dosarul ar fi fost preluat de un alt judecător, conform planificării întocmite la nivelul secției.

Completarea mandatelor de arestare preventivă pe numele inculpaților reținuți efectuată de către grefierul D, anterior închiderii dezbaterilor ce au avut loc în cauză, s-a realizat din dispoziția grefierului șef al secției, pentru a preîntâmpina întârzierea în instanță în eventualitatea soluționării favorabile a propunerii de arestare preventivă, având în vedere numărul mare de inculpați și ora târzie în noapte.

Ambele grefiere au declarat că măsura de completare a mandatelor de arestare nu a fost efectuată din dispoziția instanței, iar după pronunțarea soluției, au fost șterse din calculator respectivele consemnări.

Ca atare, activitatea desfășurată de un alt grefier decât cel care participa la ședința de judecată și din dispoziția altei persoane decât a judecătorului cauzei, nu poate fi interpretată rațional drept argument în sprijinul afirmațiilor cuprinse în sesizare.

Pentru motivele expuse, Comisia a constatat că probele administrate în cauză nu conduc la concluzia certă că la data de 27.10.2006, judecătorul A din cadrul Tribunalului Y a intervenit pentru soluționarea propunerii de arestare preventivă a parchetului în favoarea inculpaților și că a săvârșit, astfel, acte de imixtiune în activitatea judecătorului B.

Prin urmare, în sarcina judecătorului A nu s-a putut reține săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: