Amânarea repetată a judecăţii în mai multe cauze aflate pe rolul instanţei

Comentarii

0

Potrivit dispoziţiilor art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată, nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor constituie abatere disciplinară.Analizând îndeplinirea condiţiei caracterului imputabil al faptei, Comisia a constatat că, în speţă, soluţionarea cu întârziere a unui număr de 6 dosare de către judecătorul A din cadrul Judecătoriei X nu a fost urmarea unei conduite culpabile a instanţei, din verificările efectuate constatându-se că amânările în respectivele cauze au fost determinate de necesitatea respectării drepturilor procesuale conferite părţilor de dispoziţiile legale şi a principiului contradictorialităţii, prin crearea posibilităţii acestora de a-şi exprima punctul de vedere asupra cererilor şi apărărilor formulate de partea adversă, precum şi de administrarea probelor propuse de părţi şi a celor dispuse din oficiu de către instanţă, în temeiul prevederilor art. 129 alin. (5) C.proc.civ., în scopul aflării adevărului şi al unei juste soluţionări a cauzelor.

CSM, Comisia de disciplină pentru judecători Rezoluţia nr. 1115/CDJ din 17 decembrie 2008

Prin sesizarea adresată Consiliului Superior al Magistraturii de către petiționară, s-a solicitat efectuarea de verificări administrative sub aspectul modului de instrumentare a cauzei ce forma obiectul unui dosar în care aceasta deținea calitatea de parte, semnalându-se durata excesivă a procedurii în caz.

Verificările efectuate în etapa preliminară și în cadrul cercetării prealabile au stabilit că, la data de 2.12.2008, completul prezidat de judecătorul A de la Judecătoria X înregistra un număr de 11 cauze mai vechi de un an.

Urmare analizei motivelor de amânare a cauzelor, Comisia de disciplină a dispus clasarea lucrării, reținând următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, constituie abatere disciplinară nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale referitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor.

Raportat la data înregistrării pe rolul Judecătoriei X a cauzelor analizate, s-a constatat că, într-adevăr, procedura judiciară desfășurată pe parcursul soluționării acestora a cunoscut o anumită prelungire în timp, însă, pentru a se stabili în ce măsură sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004, Comisia a avut în vedere toți factorii care au condus la amânarea judecării respectivelor dosare și repetabilitatea acestor amânări, pentru a concluziona dacă soluționarea cauzelor a fost întârziată de conduita culpabilă a judecătorului care le-a instrumentat.

Totodată, în analiza la care face referire art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004, Comisia a ținut seama și de prevederile art. 46 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată și modificată, conform cărora orice acțiune disciplinară împotriva judecătorilor sau procurorilor poate fi exercitată în cel mult un an de la data săvârșirii abaterii.

în speță, s-a reținut că pentru intervalul de timp cuprins între data înregistrării acțiunilor pe rolul Judecătoriei X și data de 17 decembrie 2007, termenul de un an prevăzut de lege a fost depășit, intervenind prescripția răspunderii disciplinare și, pe cale de consecință, imposibilitatea obiectivă de stabilire a existenței abaterii prevăzute de art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată.

Analizând motivele de amânare a judecării cauzelor în perioada decembrie 2007 - decembrie 2008, Comisia a reținut că temporizarea procedurii a fost determinată, în primul rând, de complexitatea spețelor deduse judecății (cereri de ieșire din indiviziune, de constatare a nulității unor contracte și de rezoluțiune a unor convenții), precum și a probatoriului ce s-a impus a fi administrat.

Sub acest aspect, este de menționat faptul că, pentru justa soluționare a cauzelor cu care instanța a fost învestită, a fost necesară administrarea unui probatoriu vast, respectiv audierea de martori, depunerea de înscrisuri, luarea unor interogatorii, efectuarea de expertize - probe științifice care presupun realizarea unor operațiuni care, de regulă, se prelungesc în timp, dat fiind și numărul redus al experților, precum și numărul mare al lucrărilor pe care le au de efectuat la cererea instanțelor.

în ceea ce privește modul de administrare a probei cu expertiza în cadrul proceselor de partaj, care constituie majoritatea cauzelor mai vechi de un an aflate pe rolul completului a cărui compunere este asigurată de judecătorul A, s-a constatat că, de regulă, au fost respectate dispozițiile procedurale cuprinse în art. 201-214 și art. 673¹și urm. C.proc.civ., procedându-se la pronunțarea încheierii de admitere în principiu, la stabilirea obiectivelor, fixarea onorariului cuvenit expertului și a părții care urma să-l achite.

Totodată, în cauzele în care s-a dispus efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, cursul procedurii a fost temporizat de împrejurarea că instituția de specialitate, urmare unor motive obiective, nu a fost în măsură să realizeze lucrarea medico-legală în termenul fixat de instanță, având în vedere numărul mare de expertize și constatări aflate în desfășurare, a căror durată medie de efectuare nu este mai mică de 8 săptămâni.

Pe de altă parte, Comisia a reținut că prelungirea procedurilor judiciare a fost favorizată și de comportamentul părților care nu s-au prezentat la interogatoriu, deși au fost citate cu această mențiune, nu au depus înscrisurile sau relațiile solicitate de completul de judecată, nu au dat curs dispozițiilor instanței de a achita în termenul prevăzut de lege taxa de timbru și/sau onorariul cuvenit experților, nu au depus lista cu martorii încuviințați. Sub acest aspect, se observă că atitudinea părților, care nu s-au conformat dispozițiilor instanței, a determinat în unele cazuri suspendarea judecății în temeiul art. 155¹C.proc.civ., împrejurare ce a condus la lăsarea dosarelor în nelucrare o anumită perioadă de timp, cu consecința soluționării cu întârziere a cauzelor deduse judecății.

Totodată, amânările acordate de instanță în dosarele cu judecarea cărora a fost învestită au fost determinate și de necesitatea respectării drepturilor procesuale ale părților prin citarea lor în conformitate cu dispozițiile legale, comunicarea înscrisurilor depuse de partea adversă și a lucrărilor întocmite de experți în vederea formulării apărărilor corespunzătoare, punerea în discuție a tuturor cererilor formulate și excepțiilor invocate, garantarea dreptului la apărare al acestora, sens în care au fost acordate termene de judecată pentru ca reclamanții și/sau pârâții să-și angajeze avocați sau pentru imposibilitatea dovedită de prezentare a acestora din urmă în instanță.

în aprecierea condițiilor la care face referire art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004, Comisia a avut în vedere și numărul relativ redus al cauzelor mai vechi de un an aflate pe rolul completului prezidat de judecătorul A, respectiv 11 asemenea dosare, raportat și la numărul de cauze civile care sunt rulate la nivelul instanței pe parcursul unui an, respectiv 12.000 de dosare.

Așadar, din cele constatate, nu se poate concluzia că soluționarea, în perioada decembrie 2007 - decembrie 2008, a celor 6 dosare înregistrate pe rolul Judecătoriei X ar fi fost întârziată de conduita culpabilă a judecătorului care le-a instrumentat, din verificările efectuate pe parcursul procedurii disciplinare rezultând că amânările au fost determinate de necesitatea respectării drepturilor procesuale conferite părților de dispozițiile legale și a principiului contradictorialității, prin crearea posibilității acestora de a-și exprima punctul de vedere asupra cererilor și apărărilor formulate de partea adversă, precum și de administrarea probelor propuse de părți și a celor dispuse din oficiu de către instanță, în temeiul prevederilor art. 129 alin. (5) C.proc.civ., în scopul aflării adevărului și al unei juste soluționări a cauzelor.

Având în vedere toate aceste considerente, Comisia a reținut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată și modificată, a dispus clasarea cauzei față de judecătorul A, din cadrul Judecătoriei X, sub aspectul respectivei abateri disciplinare.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: