Încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii. Încheierea unui contract de locaţiune cu avocatul uneia dintre părţi
| Comentarii |
|
Încheierea de către judecător, cu mult timp în urmă (anul 2004) şi pentru o perioadă limitată de timp, a unui contract de locaţiune cu avocatul care asigură asistenţă juridică uneia dintre părţile unui dosar aflat pe rolul completului pe care-l prezidează, privită în mod singular şi fără a se corobora cu alte date care să confirme existenţa unui interes personal şi actual al judecătorului, nu constituie împrejurări suficiente care să răstoarne prezumţia de imparţialitate a magistratului.Absenţa prejudecăţilor sau a ideilor preconcepute privitoare la soluţia unui proces se prezumă în privinţa oricărui tribunal, iar lipsa de imparţialitate trebuie dovedită.În speţă, Comisia a reţinut că nu au rezultat indicii care să justifice un conflict de interese, iar în lipsa constatării existenţei unor motive dovedite că judecătorul ar fi fost interesat sub orice formă în soluţionarea într-un anume fel a cauzelor, nu se poate proceda la angajarea răspunderii disciplinare a magistratului, dispunând clasarea cauzei sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.
CSM, Comisia de disciplină pentru judecători Rezoluţia nr. 34/CDJ din 9 februarie 2009
Prin memoriile adresate președintelui României și Ministerului Justiției, remise spre competentă soluționare Consiliului Superior al Magistraturii, petiționarul a solicitat declanșarea unei anchete administrative împotriva judecătorului A din cadrul Judecătoriei X, pentru exercitarea necorespunzătoare a responsabilităților judiciare.
S-a arătat de către petiționar că magistratul menționat, deși s-a aflat în raporturi locative cu un anumit avocat, a instrumentat mai multe dosare în care acesta din urmă a asigurat asistența juridică unora dintre părți, împrejurare de natură a pune în discuție imparțialitatea judecătorului pe parcursul soluționării respectivelor cauze. în concret, s-a făcut referire la un dosar civil aflat pe rolul Judecătoriei X, în care petentul a avut calitatea de pârât, susținându-se că, la termenul din 21.10.2008, judecătorul în discuție a intrat în compunerea completului, deși interesele părții adverse erau reprezentate în instanță de avocatul respectiv.
După efectuarea verificărilor preliminarii, în temeiul dispozițiilor art. 46 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată și modificată, Comisia de disciplină a dispus prin rezoluția din data de 9.02.2009, clasarea cauzei față de judecătorul A, sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Din verificările efectuate în etapa preliminară a rezultat că, la data de 14.04.2008, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei X o acțiune civilă care a fost repartizată aleatoriu completului C2 civil a cărui compunere este asigurată de un alt judecător din cadrul instanței.
La termenul din 21.10.2008, judecătorul titular al completului căruia i-a fost repartizat aleatoriu dosarul, a lipsit din instanță din motive obiective, motiv pentru care compunerea completului s-a realizat prin participarea magistratului A din planificarea de permanență, conform dispozițiilor art. 98 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 387/22.09.2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Contrar susținerilor petiționarilor în sensul că asistența juridică a reclamantei la acest termen a fost asigurată de avocatul menționat, Comisia a reținut că, în ședința publică din data de 21.10.2008, reclamanta a fost reprezentată de un alt avocat, astfel cum rezultă atât din mențiunile înscrise în practicaua încheierii, cât și din cuprinsul actelor atașate la dosarul cauzei, acesta solicitând amânarea judecății pricinii pentru a avea posibilitatea de a formula apărările corespunzătoare față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de mandatarul pârâtului.
Verificările efectuate în procedura disciplinară au mai evidențiat faptul că, în baza unui contract de închiriere încheiat în luna ianuarie 2004 și înregistrat la Administrația Domeniului Public și Privat, judecătorul A. a locuit în perioada 1.01.2004 - 30.06.2004 în calitate de chiriaș în imobilul proprietatea avocatului menționat, imobil care era situat în localitatea în care avea sediul instanța unde magistratul își desfășura activitatea, achitând în schimbul folosinței bunului suma de bani înscrisă cu titlu de chirie.
După încetarea acestei convenții, între judecător și avocatul în discuție nu a mai existat niciun raport contractual, magistratul perfectând pentru perioada 1.01.2005 - 1.01.2006 un contract de închiriere cu o terță persoană, iar, ulterior, procedând la achiziționarea unui imobil proprietate personală, situație în care nu a mai fost necesară încheierea vreunei convenții de locațiune.
în perioada de valabilitate a contractului de închiriere din anul 2004, judecătorul A. a instrumentat și soluționat 7 dosare înregistrate pe rolul Judecătoriei X în care avocatul respectiv a avut calitatea de reprezentant convențional al uneia dintre părți, constatându-se că majoritatea sentințelor pronunțate în respectivele cauze, cu excepția unei singure hotărâri, au rămas irevocabile prin neexercitarea căilor de atac.
Totodată, în intervalul 1.01.2008 - 30.11.2008, în care judecătorul A. a funcționat la Judecătoria X, acesta a soluționat un număr de 14 cauze în care același avocat a reprezentat interesele uneia dintre părți. Dintre sentințele pronunțate în aceste cauze, 10 hotărâri au rămas definitive prin neexercitarea căilor de atac sau respingerea acestora, 2 sentințe au fost casate în apel/recurs de instanțele ierarhic superioare, iar alte 2 dosare se mai află încă în curs de soluționare în căile de atac.
Din verificările efectuate a rezultat că, în respectivele cauze, nu au fost formulate de către părți cereri de recuzare a judecătorului, iar acesta nu s-a abținut de la soluționarea lor pe motiv că ar exista vreun element de fapt de natură să ridice dubii cu privire la imparțialitatea sa.
în raport de obiectul sesizării și situația de fapt reținută, Comisia de disciplină a analizat dacă fapta judecătorului A de a nu se abține de la soluționarea cauzelor în care avocatul în discuție a asigurat asistența juridică uneia din părți constituie abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin încălcarea interdicției prevăzute de art. 5 alin. (2) din același act normativ.
într-adevăr, potrivit art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie abatere disciplinară încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilități și interdicții privind magistrații, însă trebuie avute în vedere dispozițiile art. 46 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată și modificată, conform cărora orice acțiune disciplinară împotriva judecătorilor sau procurorilor poate fi exercitată în cel mult 1 an de la data săvârșirii abaterii.
Raportat la fapta judecătorului de a participa în cursul anului 2004 la soluționarea unui număr de 7 dosare în care avocatul menționat a avut calitatea de reprezentant convențional al uneia dintre părți, deși între magistrat și respectivul avocat se încheiase un contract de închiriere, cu termen de valabilitate în perioada 1.01.2004 - 30.06.2004, Comisia a constatat că memoriile formulate de petiționar au fost înregistrate la Consiliul Superior al Magistraturii la datele de 12.12.2008 și, respectiv, 19.12.2008, deci după împlinirea termenului de 1 an la care face referire textul de lege anterior menționat, împrejurare ce constituie un impediment pentru declanșarea oricărei cercetări sub aspectul stabilirii existenței abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Cu privire la cauzele ce au fost soluționate de magistratul A în cursul anului 2008, Comisia a reținut că acestea au revenit spre soluționare judecătorului prin repartizare aleatorie în sistem informatic, modalitate ce a exclus orice posibilitate de dirijare a dosarelor, dictată de dorința uneia dintre părți sau a altei persoane interesate de hotărârile ce urmau a fi pronunțate.
Odată repartizate, cauzele nu mai pot fi retrase de la judecătorul învestit decât pentru motive temeinice, acesta fiind obligat să se pronunțe în dosarele ce i-au fost atribuite și neavând dreptul să se abțină de la judecată fără să existe motive temeinice.
Atunci când există astfel de motive sau un alt conflict de interese, judecătorii sunt datori să se abțină de la judecarea cauzei, respectarea acestei cerințe fiind de natură să contribuie la garantarea independenței justiției.
Este, de asemenea, în sarcina judecătorului să acționeze în mod independent în toate dosarele, fără a fi afectat de nicio influență din afară și să pronunțe decizii imparțiale, bazate doar pe o evaluare a probelor și pe propria lor interpretare a legii.
în speță, după înregistrarea dosarelor și până la soluționarea lor, judecătorul A. a considerat că oferă suficiente garanții pentru a exclude orice bănuială de imparțialitate în privința sa.
Lipsa de imparțialitate a judecătorului a fost invocată de petiționar ca decurgând din împrejurarea că între acesta și avocat a existat un contract de locațiune, magistratul locuind o perioadă de timp în imobilul proprietatea avocatului.
Pe parcursul procedurii disciplinare, judecătorul nu a infirmat susținerile petentului, dar a arătat că, în condițiile în care la Judecătoria X funcționau doar 3 judecători, o eventuală cerere de abținere ar fi fost inoportună și oricum ar fi fost respinsă, din moment ce nu era incident niciunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege, termenul contractului de locațiune expirând încă din anul 2004.
Ca urmare, Comisia a reținut că, în afara afirmațiilor din cuprinsul memoriului, nu au fost oferite alte indicii care să justifice existența conflictului de interese semnalat, aspectele invocate nefiind de natură să evidențieze fapte sau împrejurări care să autorizeze punerea în discuție a imparțialității judecătorului A pe parcursul soluționării cauzelor cu care a fost învestit în cursul anului 2008 și în care avocatul indicat a reprezentat interesele uneia dintre părți.
în acest sens, Comisia a apreciat că situația invocată de petiționar nu este decisivă în analiza la care face trimitere art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, având în vedere caracterul mult prea general al legăturii constatate.
Sub acest aspect, este de menționat că absența prejudecăților sau a ideilor preconcepute privitoare la soluția unui proces se prezumă în privința oricărui tribunal, iar lipsa de imparțialitate trebuie dovedită.
încheierea în anul 2004 și pentru o perioadă limitată a unui contract de locațiune cu un avocat, privită în mod singular și fără a se corobora cu alte date care să confirme existența unui interes personal și actual al judecătorului, nu constituie, în opinia Comisiei, împrejurări suficiente care să răstoarne prezumția de imparțialitate.
A admite teza contrară, ar însemna ca toți magistrații care, la un moment dat, s-au aflat în relații contractuale cu un avocat, să nu mai poată participa pe toată durata exercitării funcției la dezbaterea proceselor în care acesta are calitatea de apărător al uneia dintre părți, deși convenția încheiată și-a încetat efectele cu mult timp înainte, așa cum este cazul în speță.
în ceea ce privește împrejurarea că în toate cauzele soluționate în cursul anului 2008 au fost pronunțate hotărâri de admitere a pretențiilor formulate de părțile pe care le-a apărat avocatul respectiv, Comisia apreciază că aceasta nu este de natură să justifice obiectiv lipsa de imparțialitate semnalată de petiționar, din moment ce, în considerentele sentințelor, judecătorul a indicat cu suficientă claritate motivele pe care și-a întemeiat deciziile și a examinat efectiv problemele supuse dezbaterii în raport cu circumstanțele cauzelor, iar cea mai mare parte a hotărârilor pronunțate au rămas definitive/irevocabile, bucurându-se de autoritate de lucru judecat.
Având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Comisia de disciplină a apreciat că, în lipsa constatării existenței unor motive dovedite că judecătorul A ar fi fost interesat sub orice formă în soluționarea într-un anume fel a cauzelor, nu se poate proceda la angajarea răspunderii disciplinare a acestuia, motiv pentru care a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 46 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată și modificată, clasarea cauzei față de magistratul menționat sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
| ← Încălcarea prevederilor legale referitoare la... | Încălcarea prevederilor legale referitoare la... → |
|---|
