Imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror. Exercitarea funcţiei cu rea-credinţă, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune

Comentarii

0

Fapta procurorului ierarhic superior, care prin rezoluţia de repartizare către procurori a cererii formulate de petent a făcut menţiuni cu privire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, nu întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare în modalitatea imixtiunii în activitatea altui procuror.

CSM, Comisia de disciplină pentru procurori Rezoluţia nr. 64/CDP din 3 iulie 2008

La data de 3 iunie 2008 a fost înregistrat la Consiliul Superior al Magistraturii memoriul formulat de G.G.G., prin care solicita cercetarea disciplinară a procurorului șef D.M.M., pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) și h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, respectiv imixtiunea acestuia în activitatea procurorilor de caz, în sensul că la data de 3 decembrie 2007, a pus pe cererea pe care a formulat-o petiționara următoarea rezoluție: "3.12.2007. S.I. Procurorilor de caz. Deciziile Curții Constituționale, cf. art. 147 alin. (4) din Constituție sunt obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial și au putere numai pentru viitor".

Comisia de disciplină pentru procurori a analizat aspectele invocate de petiționară doar prin prisma abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, respectiv în modalitatea imixtiunii în activitatea altui procuror sau judecător, deoarece acestea nu intră în conținutul constitutiv al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

în urma efectuării verificărilor de către Inspecția Judiciară, Comisia de disciplină a reținut următoarea situație de fapt:

în dosarul nr. X/P/2007 s-a dispus începerea urmăririi penale față de mai mulți învinuiți, inclusiv față de învinuita G.G.G.

Apărătorii aleși ai învinuitei au formulat și transmis prin fax o cerere de participare la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 172 alin. (1) C.proc.pen., repuse în vigoare prin Decizia nr. 1086 din 20 noiembrie 2007 a Curții Constituționale.

Procurorul șef D.M.M. a repartizat această cerere procurorilor de caz, punând rezoluția menționată mai sus.

Procurorii de caz au respins cererea ca neîntemeiată, motivat printre altele și de faptul că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial și au putere de lege numai pentru viitor.

în ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. b), Comisia de disciplină pentru procurori a reținut că latura obiectivă a acestei abateri disciplinare constă într-un amestec nemotivat, ilegal și nedorit în activitatea unui procuror, tinzând la știrbirea libertății și independenței de acțiune și la impunerea unui anumit punct de vedere.

Totodată, Comisia de disciplină a reținut că rezoluția procurorului șef D.M.M. nu poate fi considerată o imixtiune în activitatea procurorilor de caz, pentru următoarele considerente:

Cererea formulată de petiționară a fost adresată procurorului șef. Acesta, conform atribuțiilor sale a pus pe cerere o rezoluție de repartizare a acesteia procurorilor de caz.

De asemenea, procurorul șef în aceeași rezoluție a scris: "Deciziile Curții Constituționale, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, sunt obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial și au putere numai pentru viitor".

Invocarea de către procurorul șef în cuprinsul rezoluției de repartizare a unui text reglementat de Constituția României, nu are conotația unei imixtiuni în activitatea procurorilor de caz, ci o recomandare de a se avea în vedere o dispoziție legală și de a fi interpretată de procurori, rămânând la latitudinea acestora reținerea deciziei la adoptarea și motivarea soluției.

Pe de altă parte, dispozițiile constituționale sunt de generală aplicare, iar în rezoluția de respingere a cererii s-a făcut referire și la Decizia Curții Constituționale în vigoare la acea dată, astfel încât invocarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituția României în cuprinsul rezoluției de respingere a plângerii nu poate conduce la ideea că procurorii de caz nu le-ar fi avut în vedere dacă procurorul șef nu le-ar fi menționat în rezoluție.

Mai mult, sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la imixtiunea procurorului ierarhic superior, în orice formă în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluției este atributul procurorilor, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (2) ipoteza a II-a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, deoarece aceștia sunt singurii care pot percepe în mod direct și nemijlocit o astfel de imixtiune.

în ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h), Comisia de disciplină pentru procurori a constatat că textul nu este operabil în cauză, neputându-se reține un exercițiu neglijent sau cu rea-credință al funcției.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: