Încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi privind judecătorii şi procurorii. Efectuarea cu întârziere a lucrărilor, din motive imputabile
| Comentarii |
|
Din analiza elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute în varianta normativă a încălcării dispoziţiilor referitoare la incompatibilităţi, rezultă că simpla omisiune a judecătorului sau procurorului de a se abţine de la judecarea/instrumentarea unei cauze nu atrage în mod automat răspunderea disciplinară a acestuia.Raţiunea legiuitorului de a prevedea în mod expres cazurile în care magistratul devine incompatibil pentru judecarea sau instrumentarea unui dosar a fost aceea de a asigura imparţialitatea înfăptuirii actului de justiţie.Prin urmare, răspunderea disciplinară a magistratului aflat în vreunul din cazurile de incompatibilitate poate fi atrasă numai în condiţiile în care se face dovada că în soluţionarea cauzei acesta a fost părtinitor, decizia sa fiind afectată de existenţa unei convingeri sau interes de ordin personal, fapt ce a condus la prejudicierea materială sau morală a uneia dintre părţile implicate în proces.Nerespectarea de către procuror a unei dispoziţii din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti nu constituie abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
CSM, Comisia de disciplină pentru procurori Rezoluţia nr. 56/CDP din 29 iunie 2009
La originea cauzei a stat sesizarea formulată de petiționara M.G. în cuprinsul căreia solicita să se efectueze verificări față de procurorul O.D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. sub aspectul comiterii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și i) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Comisia de disciplină pentru procurori, în urma verificărilor prealabile efectuate în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:
Petiționara M.G. și procurorul O.D. se află în gradul IV de rudenie în linie colaterală.
Până la data de 25 februarie 2009, O.D. a avut calitatea de judecător la Judecătoria B.
Prin decretul Președintelui României, s-a dispus eliberarea din funcția de judecător la Judecătoria B. a lui O. D. și numirea ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria B.
în dosarul penal al Judecătoriei, B.M.G. a solicitat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului R.G. pentru infracțiunea de ucidere din culpă a fiicei acesteia.
în urma repartizării în sistemul aleatoriu, dosarul a revenit completului prezidat de O.D. care, la acea dată, avea calitatea de judecător.
Anterior primului termen de judecată, judecătorul O.D. a formulat cerere de abținere, invocând motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 27 pct. 2 C.proc.civ. Cererea i-a fost admisă, dosarul fiind repartizat altui complet.
în cauză, petiționara M.G. a solicitat strămutarea invocând alături de motivul de incompatibilitate legat de rudenie și pe acela al existenței unor relații de dușmănie dintre ea și O.D.
Prin încheierea din 20 februarie 2009, înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea și a dispus ca judecarea dosarului să fie continuată de Judecătoria M.
Prin sentința penală din 11 martie 2009, Judecătoria B. a dispus trimiterea cauzei Judecătoriei M., spre competentă soluționare.
La judecarea cauzei, a participat prim-procurorul C.C., care a pus concluzii de înaintare a dosarului la Judecătoria M.
La data pronunțării sentinței, O.D. avea deja calitatea de procuror.
în cadrul ședinței săptămânale de analiză a soluțiilor din data de 13 martie 2009, s-a pus în discuție legalitatea și temeinicia sentinței penale din 11 martie 2009, hotărându-se exercitarea căii de atac a apelului.
Cu adresa din 13 martie 2009 semnată de prim-procurorul C.C., a fost încunoștințată Judecătoria B. că s-a declarat apel împotriva sentinței penale din 11 martie 2009 și s-a solicitat dosarul pentru redactarea motivelor de apel.
La data de 16 martie 2009, Biroul executări penale al Judecătoriei B. a întocmit adresa de înaintare a dosarului, în vederea redactării motivelor de apel.
Dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria B. la data de 25 martie 2009, când prim-procurorul C.C. l-a repartizat procurorului O.D., pentru motivarea apelului exercitat.
Motivele de apel au fost redactate de procurorul O.D. la data de 6 mai 2009 și, împreună cu dosarul cauzei, au fost înaintate Judecătoriei B. la data de 11 mai 2009.
De precizat este faptul că la redactarea motivelor de apel a participat și prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., care de altfel le-a și semnat.
Judecătoria B. a înaintat cauza Tribunalului N, spre competentă soluționare și, prin decizia penală nr. din 18 iunie 2009, s-a respins ca inadmisibil apelul exercitat de Parchetul de pe lângă Judecătoria B.
Comisia de disciplină pentru procurori, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (12) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată prin O.U.G. nr. 59/2009, a dispus clasarea lucrării pentru următoarele argumente:
1. Sub aspectul comiterii abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Din analiza elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute în varianta normativă a încălcării dispozițiilor referitoare la incompatibilități, rezultă că simpla omisiune a judecătorului sau procurorului de a se abține de la judecarea/instrumentarea unei cauze nu atrage în mod automat răspunderea disciplinară a acestuia.
Rațiunea legiuitorului de a prevedea în mod expres cazurile în care magistratul devine incompatibil pentru judecarea sau instrumentarea unui dosar a fost aceea de a asigura imparțialitatea înfăptuirii actului de justiție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referindu-se la conceptul de imparțialitate, a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute".
în acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982; cazul Hauschildt contra Danemarcei, hotărârea din 24 mai 1989; cazul De Cubber contra Belgiei, hotărârea din 26 octombrie 1984, publicate în "Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului", Vincent Berger, Institutul Român pentru Drepturile Omului, București, 1998).
Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă (cazul Hauschildt contra Danamarcei, hotărârea din 24 mai 1989).
Imparțialitatea "se prezumă până la proba contrarie, indiferent dacă este vorba despre un magistrat de profesie, despre un membru al unui juriu sau de persoane specializate în diverse domenii de activitate, care participă, alături de magistrați de profesie, la soluționarea unor categorii de litigii (cazul Ettll și alții contra Austriei, hotărârea din 23 aprilie 1987, seria A117, publicat în op. cit.).
Prin urmare, răspunderea disciplinară a magistratului aflat în vreunul din cazurile de incompatibilitate poate fi atrasă numai în condițiile în care se face dovada că în soluționarea cauzei acesta a fost părtinitor, decizia sa fiind afectată de existența unei convingeri sau interes de ordin personal, fapt ce a condus la prejudicierea materială sau morală a uneia dintre părțile implicate în proces.
Raportat la aceste considerente, apreciem că în prezenta speță nu se poate reține că la redactarea motivelor de apel procurorul O.D. a manifestat o atitudine părtinitoare față de vreuna din părțile implicate în cauză.
Mai mult decât atât, verificările nu au evidențiat nici elemente care să conducă la concluzia că activitatea de înfăptuire a actului de justiție a fost perturbată în vreun fel de starea de incompatibilitate în care se afla procurorul.
2. Sub aspectul comiterii abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. i) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
în cauză s-a pus în discuție nerespectarea de către procurorul O.D. a dispoziției înscrise în art. 110 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat și modificat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 244/2004, potrivit căreia dosarele penale în care procurorul a declarat apel sau recurs "vor fi restituite instanței în cel mult 20 de zile, iar în cauzele cu arestați, în cel mult 10 zile".
Verificându-se acest aspect în raport de elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) s-au constatat următoarele:
în perioada 25 martie - 6 mai 2009, procurorului i s-au repartizat spre soluționare un număr de 112 dosare penale, 33 plângeri, sesizări și reclamații și 26 apeluri și recursuri. De asemenea, acesta a mai asigurat și supravegherea activității de cercetare penală a Poliției Judiciare din cadrul Poliției Orașului B, mai multe formațiuni de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului N. și cinci posturi de poliție.
Latura subiectivă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) presupune existența unei conduite care să dovedească dezinteresul procurorului manifestat în mod repetat și imputabil pentru rezolvarea cu celeritate a cauzelor ce i-au fost repartizate.
Din verificări a reieșit că depășirea de către procuror a termenului de recomandare de 20 de zile s-a datorat exclusiv unui motiv de ordin obiectiv, respectiv volumul mare de activitate.
| ← Încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţiile de... | Încălcarea prevederilor legale referitoare la... → |
|---|
