Judecător. Aprecieri făcute în cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti, cu privire la calitatea managementului unei instanţe, care nu sunt de natură a aduce atingere reputaţiei profesionale

Comentarii

0

Nu se poate aprecia că o hotărâre judecătorească pronunţată într-un litigiu de muncă, cum este cazul de faţă, prin argumentele expuse în motivarea soluţiei adoptate, poate constitui un act care să aducă atingere independenţei, imparţialităţii sau reputaţiei profesionale ale unui judecător sau procuror.Pe de altă parte, instanţa de fond, în motivarea hotărârii a reţinut că intimata nu a respectat prevederile legale care limitează la maximum 48 de ore pe săptămână activitatea salariaţilor, or, în cauză, calitatea de intimată o are Curtea de Apel X, iar nu Judecătoria T, respectiv preşedintele acestei instanţe, cea care a promovat cererea de apărare a reputaţiei.

CSM, Plenul CSM Hotărârea nr. 274 din 20 martie 2008

Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorul Z a solicitat apărarea reputației profesionale în raport de unele afirmații făcute de judecătorii EP, DG și asistenții judiciari IR și AS din cadrul Tribunalului X în cuprinsul sentinței civile nr. 2197/2007, pronunțată la data de 12 noiembrie 2007.

în motivarea cererii, doamna judecător Z a arătat că îndeplinește funcția de președinte la Judecătoria X din data de 1.08.2006, iar anterior acestei date a îndeplinit funcția de vicepreședinte al instanței.

în această calitate, în luna octombrie 2006, a înaintat conducerii Curții de Apel X concluziile cercetării efectuate de conducerea instanței cu privire la activitatea necorespunzătoare a unui grefier din cadrul Judecătoriei Z, iar urmare acestei sesizări, acesteia i s-a desfăcut contractul de muncă începând cu 9.01.2007. Decizia a fost contestată în instanță, iar prin sentința civilă nr. 2197/2007 din 12.11.2007 pronunțată de Tribunalul X s-a admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea D.

S-a arătat în cuprinsul cererii, de către judecătorul Z, că Tribunalul X, respectiv completul de judecată ce a pronunțat sentința civilă nr. 2197/2007, în motivarea hotărârii, a făcut o cenzură a activității sale manageriale, pe care a calificat-o ca fiind defectuoasă, iar remarcile făcute în cuprinsul sentinței de către completul de judecată, nu numai că exced competenței acestuia, dar sunt jignitoare și de natură să-i aducă atingere reputației sale profesionale.

Prin Hotărârea nr. 274 din data de 20.03.2008, Plenul CSM a respins cererea de apărare a reputației formulată de doamna judecător Z, cu următoarea motivare:

Prin sentința civilă nr. 2197 din 12.11.2007 pronunțată de Tribunalul X, Secția de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea D. în contradictoriu cu intimata Curtea de Apel X și în consecință s-a dispus anularea în parte a deciziei emise de intimată, cu privire la sancțiunea aplicată contestatoarei, pe care a individualizat-o, în sensul aplicării sancțiunii disciplinare a reducerii cu 15% a salariului pe o perioadă de 3 luni. S-a dispus reîncadrarea contestatoarei pe postul deținut anterior, intimata fiind obligată să achite contestatoarei drepturile salariale restante începând cu luna ianuarie 2007 și până la reîncadrarea în funcția deținută.

în motivare, s-a reținut că petenta D. și-a desfășurat activitatea ca grefier în cadrul Judecătoriei X din anul 1992, respectiv la Biroul de întocmire și expediere a citațiilor, având în concret atribuții de emitere a citațiilor, a adreselor pentru primul termen de judecată și întocmirea borderourilor de transmitere a corespondenței.

Prin Decizia nr. 21/9.01.2007 emisă de Președintele Curții de Apel X, în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 567/2004, contestatoarei D. i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a excluderii din profesie, întrucât s-a constatat că în cursul lunii iulie 2006 a omis să emită citații în mai multe cauze, astfel că începând cu luna septembrie 2006 un număr mare de dosare au fost amânate din lipsă de procedură cu părțile. De asemenea, într-un număr mare de cauze pe citativ grefiera D. a atestat în mod nereal că citațiile au fost emise, deși în realitate nu fuseseră întocmite. Prin ascunderea omisiunii citării părților, conducerea instanței nu a avut posibilitatea remedierii deficienței, ceea ce a condus la judecarea cu întârziere a cauzelor respective.

Tribunalul X, prin sentința civilă nr. 2197/2007 a admis în parte acțiunea contestatoarei, motivând că sancțiunea disciplinară aplicată grefierei D. este mult prea severă în raport cu abaterea săvârșită, având în vedere norma de muncă excesivă la care a fost obligată să lucreze, orele suplimentare peste durata maximă legală admisă efectuate de aceasta și munca din timpul concediului de odihnă.

împotriva sentinței civile sus-menționate reclamanta D. a declarat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel X - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, în curs de soluționare la data promovării cererii de apărare a reputației.

în conformitate cu dispozițiile art. 30 din Legea nr. 317/2004, republicată și modificată, Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul și obligația de a se sesiza din oficiu pentru a apăra judecătorii și procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii apără reputația profesională a judecătorilor și procurorilor.

în raport de dispozițiile legale mai sus-menționate, nu se poate aprecia că o hotărâre judecătorească pronunțată într-un litigiu de muncă, cum este cazul de față, prin argumentele expuse în motivarea soluției adoptate, poate constitui un act care să aducă atingere independenței, imparțialității sau reputației profesionale ale unui judecător sau procuror.

în fapt, judecătorul Z arată că prin remarcile făcute în cuprinsul sentinței civile nr. 2197/2007, respectiv că "deși actul de constatare nr. 4185/15.12.2006 reține faptul că există unele aspecte obiective, caracteristice tuturor instanțelor judecătorești, respectiv numărul mare de dosare _ acesta nu reține și managementul defectuos al instanței, respectiv refuzul conducerii de a rezolva situația de care trebuia să aibă cunoștință" și că "prin norma de muncă excesivă nu a respectat aceste prevederi legale care limitează la maximum 48 de ore pe săptămână activitatea salariaților, în acest cuantum fiind incluse și orele suplimentare, fapt care a condus la suprasolicitarea acesteia și necesitatea internării în spital", completul de judecată constituit din judecătorii EP, DG și asistenții judiciari IR și AS, care au pronunțat hotărârea sus-menționată, și-a depășit atribuțiile conferite de lege, fără să cerceteze în vreun fel apărările contestatoarei și din perspectiva conducerii Judecătoriei T.

Totodată, a mai arătat că aceste susțineri din cuprinsul hotărârii sunt jignitoare, de natură să-i aducă grave deservicii, iar în măsura în care s-ar dovedi reale ar putea atrage chiar revocarea sa din funcție.

în primul rând s-a reținut că, în dosarul civil al Tribunalului X, calitatea de intimată o are Curtea de Apel X, iar nu Judecătoria X, decizia nr. 21/9.01.2007, prin care lui D., grefier la Judecătoria X, i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a excluderii din profesie, fiind emisă în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 567/2004, de către președintele Curții de Apel X, iar nu de președintele Judecătoriei X.

Apoi, instanța de fond în motivarea hotărârii a reținut că intimata nu a respectat prevederile legale care limitează la maximum 48 de ore pe săptămână activitatea salariaților, or, așa cum s-a arătat, în cauză, calitatea de intimată o are Curtea de Apel X, iar nu Judecătoria X, respectiv președintele acestei instanțe.

Pe de altă parte, o verificare și cenzurare a motivelor care au stat la baza adoptării unei hotărâri judecătorești, precum și a modului în care prima instanță a interpretat materialul probator administrat în cauză și a aplicat dispozițiile legale incidente, este atributul exclusiv al instanței de control judiciar, iar nu al Inspecției Judiciare ce nu poate cenzura sau înlătura motivele unei hotărâri judecătorești, cu atât mai mult cu cât, la data promovării cererii de apărare a reputației, cauza se află pe rolul Curții de Apel X, pentru soluționarea recursului declarat de contestatoare împotriva sentinței civile nr. 2197/2007 a Tribunalului X.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: