Procuror. Articole de presă şi dezbateri televizate, în cuprinsul cărora s-au făcut aprecieri negative cu privire la activitatea desfăşurată de un procuror, pe perioada detaşării în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Inadmisibilita

Comentarii

0

Prin ample materiale publicate în presa scrisă şi prin emisiuni televizate în care au fost inserate opinii ale unor persoane care exercitau importante funcţii publice, s-au făcut referiri negative la activitatea profesională a procurorului Y, detaşat în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. De asemenea, s-a mai susţinut că procurorul ar fi fost supus unor activităţi de supraveghere operativă şi i s-ar fi încetat detaşarea în cadrul ministerului, în condiţiile în care nu i s-a reproşat comiterea vreunei abateri disciplinare.Consiliul Superior al Magistraturii nu are competenţa de a verifica buna reputaţie a procurorului Y, cu privire la activităţile ce vizează modul în care şi-a exercitat atribuţiile în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Plenul a hotărât că are competenţa de a se pronunţa cu privire la cererea de apărare a reputaţiei profesionale a procurorului, doar cu privire la aspectele ce vizează exercitarea efectivă a atribuţiilor de procuror.

CSM, Plenul CSM Hotărârea nr. 70 din 24 ianuarie 2008

Procurorul Y, detașat la Ministerul Internelor și Reformei Administrative, a solicitat apărarea reputației profesionale și luarea măsurilor ce se impun față de unele acte și fapte comise față de acesta în perioada detașării.

Ulterior, acesta a formulat o completare la cererea inițială, solicitând apărarea reputației profesionale față de activitățile de supraveghere operativă realizate în perioada mai-octombrie 2007 de către Direcția Generală de Informații și Protecție Internă din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, precum și față de împrejurarea că ministrul din acea perioadă a solicitat să-i fie încetată detașarea la Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în condițiile în care nu i-a reproșat comiterea vreunei abateri profesionale.

Din verificările efectuate a rezultat că în perioada 9 martie 2005 - 15 martie 2007, procurorul S.M.R. a fost detașat în funcția de director general al Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Detașarea procurorului a încetat ca urmare a demisiei din funcția de conducere deținută. Ulterior, la 3 mai 2007, a fost aprobată o nouă detașare a procurorului în cadrul ministerului, pe o perioadă de 3 ani, care însă a încetat înainte de termen, respectiv la 5 noiembrie 2007, la solicitarea conducerii Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

S-a reținut că cererea de apărare a reputației profesionale, cu completările ulterioare, formulată de procurorul Y, este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, republicată și modificată, potrivit cărora apărarea reputației profesionale se face în strictă legătură cu exercitarea atribuțiilor specifice funcției de judecător sau procuror.

Astfel, în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 317/2004, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției.

Una dintre modalitățile prin care Consiliul Superior al Magistraturii își îndeplinește această atribuție, este cea prevăzută de art. 30 alin. (2) din aceeași lege, potrivit căreia judecătorul sau procurorul care consideră că independența, imparțialitatea sau reputația profesională îi este afectată în orice mod, se poate adresa Consiliului, care trebuie să ia măsurile ce se impun, dacă se constată că cererea este întemeiată.

Din interpretarea logică și semantică a noțiunilor utilizate de textele de lege menționate mai sus, rezultă că intervenția Consiliului Superior al Magistraturii este prevăzută în scopul realizării în condiții corespunzătoare a actului de justiție și este justificată în măsura în care se asigură protecție judecătorului sau procurorului aflat în exercitarea efectivă a atribuțiilor specifice funcției deținute.

Pe de altă parte, între funcția de garant al independenței justiției a Consiliului Superior al Magistraturii și independența, imparțialitatea și reputația profesională neștirbită a judecătorului și procurorului, există o relație de interdependență evidentă, întrucât cele trei prerogative care trebuie să însoțească activitatea și statutul magistraților, nu reprezintă privilegii în propriul lor interes, ci acestea sunt prevăzute în interesul statului de drept și al celor care caută și doresc înfăptuirea justiției. Cu alte cuvinte, percepția opiniei publice asupra celor trei prerogative ce trebuie să guverneze activitatea și statutul judecătorului sau procurorului în aplicarea legii, nu reprezintă în ultimă instanță altceva decât imaginea pe care justiția o are în ansamblu în fața societății. încrederea că judecătorul sau procurorul este în mod real independent, imparțial și se bucură de o reputație profesională neștirbită, este în același timp condiția pentru ca cel care apelează la justiție, să aibă încredere că aceasta i se va aplica în mod corect, în spiritul adevărului și dreptății.

Față de cele de mai sus, se impune în mod evident concluzia că apărarea reputației profesionale vizează actele și faptele comise față de judecător sau procuror în timpul îndeplinirii și în legătură cu îndeplinirea de către acesta a îndatoririlor și responsabilităților profesionale ce îi revin în procesul de înfăptuire a actului de justiție.

Din această perspectivă, trebuie făcută deosebirea între persoana numită judecător sau procuror, dar care nu îndeplinește atribuții cuprinse în sfera de competență referitoare la înfăptuirea actului de justiție și judecătorul sau procurorul aflat în exercitarea nemijlocită a atribuțiilor specifice funcției încredințate. Sub acest aspect, numai față de procurorul care desfășoară activități profesionale specifice acestei funcții juridice intervine necesitatea de a se garanta și proteja demnitatea acestuia, a instanței și parchetului din care acesta face parte, în ultimă instanță, a segmentului din actul de justiție de competența acestuia, exercitat efectiv.

în mod concret, exercitarea funcției de procuror definește în cadrul activității de înfăptuire nemijlocită a justiției, activitatea de instrumentare a unei cauze, respectiv de efectuare a urmării penale (stabilirea existenței faptei și a vinovăției făptuitorului). Cu alte cuvinte, procurorul se bucură de garanțiile de independență, imparțialitate și de respectare a reputației profesionale, în măsura în care se află în exercitarea efectivă a acestor atribuții, respectiv face anchetă și ia decizii în legătură cu existența ori inexistența faptelor și cu vinovăția persoanelor cercetate, ori desfășoară activități în legătură cu acestea.

Forma de detașare a procurorului Y a presupus și o modificare a felului muncii.

Această formă are un caracter excepțional și se face numai cu consimțământul persoanei care își modifică temporar locul de muncă, deoarece se schimbă felului muncii, în condițiile de specificitate ale activității unității în favoarea căreia se face detașarea.

Plenul CSM a apreciat că, deși Y avea calitatea de procuror, acesta nu se afla în exercitarea atribuțiilor specifice acestei funcții juridice. în aceste condiții, rezultă că cererea de apărare a reputației profesionale formulată în legătură cu opiniile exprimate față de modul în care acesta și-a îndeplinit atribuțiile specifice funcției în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, nu poate fi examinată de Consiliul Superior al Magistraturii, deoarece nu ne aflăm în cadrul reglementat de prevederile Legii nr. 317/2004 pentru ca acesta să intervină în scopul protejării și garantării condiției de independență, imparțialitate și reputație profesională neștirbită a unui procuror, față de care, cu ocazia îndeplinirii atribuțiilor specifice activității judiciare de competența sa, sunt exprimate opinii negative de natură să afecteze în mod nejustificat imaginea justiției.

De altfel, examinarea opiniilor exprimate în presă cu privire la modul în care procurorul Y și-a îndeplinit atribuțiile funcției pe care o ocupa în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, impune în ultimă instanță, analizarea și formularea unor aprecieri cu privire la modul de îndeplinire a atribuțiilor de către procuror, apreciat în unele opinii ca fiind necorespunzător, precum și cu privire la corectitudinea și eficiența activității desfășurate de această direcție, ceea ce excede competenței Consiliului Superior al Magistraturii.

în aceeași ordine de idei, în cadrul cererii de apărare a reputației profesionale, nu se pot efectua verificări cu privire la oportunitatea activităților de supraveghere operativă ce s-ar fi realizat față de procuror de către Direcția Generală de Informații și Protecție Internă din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în perioada mai-octombrie 2007.

Pe de altă parte, procurorul a relevat în cererea formulată și împrejurări cu privire la activitatea desfășurată anterior detașării în cadrul Ministerului, care formau obiectul unui dosar penal, cu privire la care Plenul CSM a apreciat că este competent să se pronunțe.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: