Judecător. Articol de presă. Afectarea reputaţiei profesionale
| Comentarii |
|
Prin articolul de presă, ziaristul face o analiză a probelor dosarului penal în care judecătorul D. a dispus condamnarea inculpatului T, dând o interpretare proprie materialului probator administrat în cauză, ca o instanţă de control judiciar, constituită, însă, ad-hoc, făcându-se aprecieri asupra vinovăţiei inculpatului, de natură să inducă opiniei publice ideea că acesta a fost condamnat pe nedrept pentru săvârşirea respectivei infracţiuni.Controlul legalităţii şi temeiniciei unei hotărâri judecătoreşti este realizat numai de către instanţa de control judiciar, prin exercitarea căilor de atac, iar nu prin dezbateri publice în mass-media, în cadrul cărora judecătorul este culpabilizat fără motiv, fiindu-i afectată reputaţia profesională, cu consecinţa scăderii încrederii părţilor în hotărârile pe care magistratul respectiv le va pronunţa în viitor.
CSM, Plenul CSM Hotărârea nr. 1137 din 30 octombrie 2008
Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorul D., Președintele Secției penale a Curții de Apel X, a solicitat apărarea imparțialității și reputației profesionale, față de afirmațiile făcute de ziaristul M.Ș. în cuprinsul articolului publicat în cotidianul E.Z.
în susținerea cererii, judecătorul D.P. a menționat că afirmațiile făcute în articolul de presă sunt de natură să-i știrbească reputația atât ca judecător, cât și ca președinte de secție, urmărindu-se denigrarea și compromiterea sa, punerea la îndoială a probității sale morale, a capacității sale profesionale și a autorității de care se bucură în rândul corpului magistraților.
Cererea formulată de judecătorul D.P., de apărare a reputației profesionale, a fost apreciată de Plenul CSM ca fiind întemeiată.
Pe de o parte s-a constat că jurnalistul a prezentat în mod nereal situația de fapt, în sensul că inculpatul T.E. nu a obținut rejudecarea procesului în care a fost condamnat la 2 ani de închisoare (pe care i-a și executat), ci o rejudecare a cererii sale de revizuire de către Curtea de Apel X, cerere care de altfel a și fost respinsă printr-o sentință penală. Apoi, susține că a avut o discuție publică cu doamna judecător D., cu privire la condamnarea inculpatului T., discuție care în fapt nu a avut loc.
Pe de altă parte, ziaristul face o analiză a probelor dosarului penal în care doamna judecător D. a dispus condamnarea inculpatului T., dând o interpretare proprie materialului probator administrat în cauză, ca o instanță de control judiciar, constituită, însă, ad-hoc. De asemenea, citează din depozițiile martorilor audiați în cursul procesului penal, făcând totodată aprecieri asupra vinovăției inculpatului T.E., de natură să inducă opiniei publice ideea că acesta a fost condamnat pe nedrept pentru infracțiunea săvârșită.
în final, apreciază că sentința penală de condamnare a inculpatului T. (pronunțată de judecătorul D.) este o "harababură", că "probele scârțâie" și că "nicio declarație a celor implicați nu se potrivește".
Se constată, așadar, că articolul de presă a fost redactat într-o manieră părtinitoare, ce induce opiniei publice ideea că soluția de condamnare dispusă de judecător în primă instanță și confirmată de instanța supremă este nelegală, fiind condamnată pe nedrept o persoană la 2 ani de închisoare.
De asemenea, se pune la îndoială capacitatea profesională a unui judecător cu o vechime în magistratură de 24 de ani, care este în același timp și președintele Secției penale a Curții de Apel X și care se bucură în cadrul colectivului de magistrați de autoritate, profesionalism și o bună reputație.
Totodată, se analizează legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești definitive, prezumată că reprezintă adevărul și că a fost pronunțată în baza legii, ceea ce aduce atingere principiului autorității de lucru judecat.
După cum s-a mai arătat de nenumărate ori, controlul legalității și temeiniciei unei hotărâri judecătorești este realizat numai de către instanța de control judiciar, prin exercitarea căilor de atac, iar nu prin dezbateri publice în mass-media, în cadrul cărora judecătorul este culpabilizat fără motiv, fiindu-i afectată reputația profesională, cu consecința scăderii încrederii părților în hotărârile pe care magistratul respectiv le va pronunța în viitor.
De altfel, urmările relatării incorecte și părtinitoare a ziaristului s-au reflectat în comentariile on-line ale opiniei publice pe marginea articolului de presă, care sugerează clar și evident că atât doamna judecător D., cât și alți judecători din România pronunță hotărâri de condamnare fără probe, doar pe simple bănuieli, că sunt necunoscători ai legislației naționale și europene, în România judecătorii fiind "dirijați" doar de procurori.
Astfel, afirmațiile făcute în cuprinsul articolului au adus atingere reputației profesionale a judecătorului D., modului în care acesta își exercită funcția, precum și încrederii cetățenilor în privința modului în care acesta își exercită profesia.
în ceea ce privește cererea de apărare a imparțialității, s-a apreciat că un articol de presă nu este în măsură să aducă atingere imparțialității judecătorului în soluționarea unei cauze, poate doar să creeze o anumită opinie în mass-media și să imprime indirect o stare de presiune asupra judecătorului respectiv, dar imparțialitatea nu-i poate fi afectată de opinia gazetărească a unui jurnalist cu privire la aspectele juridice ale unei pricini. Altfel, ar însemna ca judecătorul respectiv să admită că nu poate fi obiectiv în instrumentarea unei cauze și ar presupune ca acesta să se abțină de la soluționarea dosarului, ceea nu a fost cazul în speță.
| ← Judecător. Articol de presă. Afectarea reputaţiei... | Judecător. Articol de presă. Afectarea reputaţiei... → |
|---|
