Procuror. Plângeri formulate împotriva unui procuror de către o parte dintr-un dosar penal instrumentat de acesta, adresate Consiliului Superior al Magistraturii şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel. Lipsa publicităţii. Inadmisibilitatea cererii
| Comentarii |
|
În cuprinsul unor plângeri adresate Consiliului Superior al Magistraturii şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, persoana vătămată T.I. a adus la cunoştinţă aspecte negative de tergiversare intenţionată, lăsare în nelucrare a dosarului în care era parte şi existenţa unui posibil conflict de interese, solicitând luarea măsurilor legale, în raport de competenţa celor două instituţii care au fost sesizate.
CSM, Plenul CSM Hotărârea nr. 680 din 10 iulie 2008
Procurorul C.N. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel B, a solicitat apărarea reputației profesionale, motivând că aceasta i-a fost știrbită prin aspectele grave și total nereale vizând modul în care și-a exercitat atribuțiile de serviciu, relatate în plângerile formulate de T.I. către Consiliul Superior al Magistraturii și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel.
Prin Hotărârea nr. 680 din 10 iulie 2008, Plenul CSM a respins cererea de apărare a reputației profesionale a procurorului, nefiind întrunită condiția de publicitate.
Din verificările efectuate a rezultat că la Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară - Serviciul de inspecție judiciară pentru procurori, a fost înregistrată plângerea prin care T.I., în calitate de parte vătămată într-un dosar al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, aduce la cunoștință acestei autorități judecătorești "aspecte negative de vădită tergiversare intenționată", "nelucrare și posibil conflict de interese, constatate în activitatea procurorului C.N., procuror de caz desemnat să efectueze cercetări și să instrumenteze plângerea penală ce viza faptele grave, cu caracter penal, comise de un notar public".
Aceeași plângere cu același conținut a fost trimisă și la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel.
Prin ambele plângeri s-a solicitat studierea și verificarea lucrărilor efectuate în dosar, pentru a se constata: "lipsa de operativitate în audierea părților vătămate; refuzul de a convoca/ invita sau cita părțile și apărătorii în stabilirea planului de cercetare și prezentarea de documente și înscrisuri pentru comparări; lipsa/ absența sa repetată de la birou și serviciu și grave deficiențe de comunicare cu părțile și apărătorii lor, refuzul de a răspunde la telefonul din birou, deși se afla acolo și nu avea de efectuat niciun fel de activități decât de studiu și _ relaxare; absențe repetate de la birou în timpul programului zilnic de muncă cu motivații cel puțin neserioase, boli imaginare, în realitate ocupându-se de interese străine de profesia sa; neluarea unui minim de măsuri de ridicare și consemnare a înscrisurilor, a probelor, registrelor, probe de scris; delegarea spre cercetare la poliție a unor aspecte colaterale lipsite de orice relevanță; faptul că nu a înaintat/ avansat propuneri de începere a urmăririi penale sau de a da o soluție motivată și dreaptă pe cercetarea efectiv efectuată; verificarea imixtiunii procurorului în activitatea internă și strict obligatorie de repartizare aleatorie a soluționării plângerii, a existenței unor raporturi de prietenie, colegialitate, cu persoana cercetată și care sunt temeiurile pentru care nu a informat Camera Notarilor Publici a Județului de abaterile semnalate în munca de notar" a făptuitorului.
Dosarul la care se face referire a fost în instrumentarea procurorului în perioada 16 august 2007 - 14 februarie 2008, împrejurare în care a dispus efectuarea mai multor acte de către organele de poliție, prin delegare.
La data de 14 februarie 2007, procurorul a formulat cerere de abținere, admisă de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, iar la data de 18 februarie 2007, dosarul a fost repartizat spre instrumentare altui procuror.
Plenul CSM a reținut că cererea de apărare a reputației profesionale formulată de procuror nu poate fi admisă, datorită următoarelor considerente:
Apărarea reputației procurorului se poate dispune numai dacă părerea publică este defavorabilă deoarece aceasta este de natură să aducă atingere reputației unei persoane.
De asemenea, reputația procurorului include și atitudinea de ansamblu pe care acesta o adoptă în relațiile de serviciu cu colegii, justițiabilii, persoanele cu care intră în contact în exercitarea profesiei.
în speță, pretinsele acuze pe care petentul le-a adus procurorului prin plângerea formulată, nu îndeplinesc condiția de publicitate, de natură a afecta actul de justiție.
Aceste acuze, deși au existat, sunt simple aprecieri neconfirmate, bazate pe nemulțumirea petentului că dosarul nu a fost soluționat timp de peste 1 an de zile de la data sesizării și că nu a fost reaudiat în cauză urmare cererii formulate după primirea dosarului de la organele poliției judiciare.
în acest context, formularea unei plângeri către președintele Consiliului Superior al Magistraturii și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, în care petentul face referiri tendențioase și calomnioase la activitatea profesională a procurorului, nu poate fi apreciată ca o dovadă de atingere a reputației profesionale a acestuia, deoarece lipsește condiția de publicitate ce poate determina formarea unei păreri favorabile sau defavorabile.
| ← Încălcarea dreptului la apărare al inculpaţilor arestaţi... | Procurori CSM, urmăriţi penal → |
|---|
Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:
Comentarii despre Procuror. Plângeri formulate împotriva unui procuror de către o parte dintr-un dosar penal instrumentat de acesta, adresate Consiliului Superior al Magistraturii şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel. Lipsa publicităţii. Inadmisibilitatea cererii
