Judecător. Dreptul de petiţionare. Limite. Afectarea reputaţiei profesionale

Comentarii

0

Aprecierile unei părţi făcute în cuprinsul unui memoriu adresat Consiliului Superior al Magistraturii şi al cererilor de recuzare formulate în dosar, cu privire la legalitatea măsurilor dispuse de completul de judecată şi la respectarea de către judecători a obligaţiei de imparţialitate, reprezintă o manifestare a libertăţii de exprimare, consacrată de prevederile art. 30 din Constituţia României, a exercitării dreptului procedural, precum şi a dreptului la petiţie.În măsura în care limitele libertăţii de exprimare şi ale exercitării drepturilor subiective nu au fost încălcate, iar aprecierile asupra activităţii profesionale a judecătorului nu au fost expuse în mod public, într-o manieră de natură a crea o imagine negativă asupra modului de exercitare a profesiei, s-a apreciat că nu s-a adus atingere reputaţiei profesionale.

CSM, Plenul CSM Hotărârea nr. 1103 din 23 octombrie 2008

La data de 4.09.2008, judecătorii C. și S. din cadrul Curții de Apel X, au adresat Consiliului Superior al Magistraturii solicitarea de apărare a independenței, imparțialității și reputației profesionale, în temeiul dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, și art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată și modificată.

în cuprinsul cererii, aceștia arată că, nemulțumit fiind de măsurile dispuse de completul de judecată ce soluționează dosarul nr. X aflat pe rolul Curții de Apel, apelantul pârât M. a adresat Consiliului Superior al Magistraturii o sesizare, prin care a adus afirmații denigratoare la adresa completului de judecată a cărui componență o asigură.

De asemenea, același apelant a formulat cereri de recuzare a doamnelor-judecător în dosarul respectiv.

Prin conținutul acestor cereri, judecătorii consideră că se încearcă influențarea cursului dosarului, creându-se asupra acestora o presiune psihică de natură a afecta calitatea actului de justiție.

Prin memoriul adresat Consiliului Superior al Magistraturii în iulie 2008, petiționarul M. a sesizat săvârșirea de către judecătorii C. și S. a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor, republicată și modificată, precum și a infracțiunilor prevăzute de art. 248 și art. 289 C.pen.

în cuprinsul memoriului petiționarul afirmă că, preluând dosarul Curții de Apel, judecătorii C și S, în calitate de membri ai completului de judecată, "și-au încălcat, în mod repetat și cu rea-credință, obligațiile ce le reveneau potrivit legii", criticând măsurile luate de completul de judecată cu ocazia instrumentării dosarului (neconsemnarea discuțiilor purtate într-o ședință de judecată, respingerea unei cereri de suspendare a cauzei, necomunicarea obiecțiunilor la raportul de expertiză, permiterea participării la toate termenele a unui consilier juridic, care nu avea împuternicire, strigarea cauzei la sfârșitul ședinței, deși dosarul era înscris primul pe lista de ședință, dispunerea de către instanță a evacuării sălii de ședință, pentru a purta discuții în particular cu avocatul părții adverse, respingerea în mod nelegal a tuturor excepțiilor invocate, deși unele din acestea nu puteau fi soluționate decât odată cu fondul cauzei, acestea încălcându-și astfel obligația de a nu își exprima în mod public opinia cu privire la proces).

Ulterior înregistrării acestui memoriu la Consiliul Superior al Magistraturii, apelantul M. a formulat cereri de recuzare a judecătorilor C. și S., întemeiate în drept pe dispozițiile art. 27 pct. 9 C.proc.civ.

în susținerea cererilor, apelantul face referire la memoriul adresat Consiliului Superior al Magistraturii, arătând că, în opinia sa, acesta reprezintă "o declarație oficială de ostilitate, legată de interese morale și materiale", motiv pentru care consideră că "există o vrăjmășie concretă și gravă între acesta și doamnele judecător". în condițiile arătate, apelantul afirmă că "este aproape sigur că orgoliul profesional al judecătorilor va degenera în parțialitate, astfel că motivul de recuzare subzistă, indiferent dacă sesizarea formulată se va dovedi sau nu a fi întemeiată".

Prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din septembrie 2008, au fost respinse ca neîntemeiate cererile de recuzare.

Potrivit art. 75 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, și art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată și modificată, CSM apără judecătorii și procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea sau ar crea suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea, CSM apără reputația profesională a judecătorilor și procurorilor, ceea ce este în deplină concordanță cu prevederile art. 8 și art. 10 din Convenția europeană a drepturilor omului, care consacră protecția reputației sau a drepturilor altei persoane, precum și garantarea autorității și imparțialității puterii judiciare.

Conform alin. (2) al art. 30 din Legea nr. 317/2004, în cazul unor astfel de cereri, CSM poate dispune verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit legii.

Reputația profesională este strâns legată de independența și imparțialitatea pe care trebuie să le manifeste fiecare judecător în exercitarea profesiei.

Esența independenței profesionale a magistratului constă în faptul că nimeni nu se poate imixtiona în activitatea de judecată propriu-zisă.

Imparțialitatea se referă tot la activitatea de judecată și reprezintă acea atitudine nepărtinitoare, de natură să asigure egalitatea de tratament a părților în conștiința magistratului.

Potrivit art. 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanțelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii ori săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare.

Prin memoriul formulat, petiționarul semnalează săvârșirea unor abateri disciplinare de către judecătorii C. și S., care asigură componența completului de judecată învestit cu soluționarea dosarului nr. X aflat pe rolul Curții de Apel.

în urma verificărilor efectuate cu privire la aspectele sesizate prin memoriul adresat Consiliului Superior al Magistraturii, a rezultat că susținerile petiționarului nu s-au confirmat. Referitor la măsurile dispuse pe parcursul judecării procesului, s-a reținut că, fiind un dosar în curs de soluționare, orice aprecieri asupra legalității și temeiniciei măsurilor dispuse de completul de judecată sunt contrare independenței judecătorului în soluționarea cauzei.

De asemenea, cererile de recuzare formulate împotriva doamnelor-judecător au fost respinse ca neîntemeiate.

Modul în care părțile își exercită drepturile procesuale, conduita lor în proces, faptul că acestea își exprimă nemulțumirea cu privire la unele măsuri luate în cursul judecății, inclusiv prin petiții adresate Consiliului Superior al Magistraturii, sunt în mod evident, rezultatul subiectivismului părților implicate într-un demers judiciar în care interesele sunt contrare și nu ar trebui să afecteze imparțialitatea judecătorului învestit cu soluționarea cauzei.

Dând curs acestor presiuni exercitate de părțile din proces se ajunge la încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor, părțile putând obține îndepărtarea din dosar a judecătorului căruia i-a fost repartizată cauza, nu ca urmare a unei vrăjmășii preexistente, ci prin simplul fapt că, nemulțumit fiind de o măsură dispusă de judecător în cadrul procesului, induce, prin conduita sa, prin folosirea în mod abuziv a drepturilor procesuale sau prin exercitarea dreptului de petiționare, o stare conflictuală.

Trebuie avut în vedere faptul că afirmațiile făcute de o parte din proces cu privire la legalitatea măsurilor dispuse de judecător și la imparțialitatea magistratului, sunt rezultatul aprecierii subiective a acesteia și în mod frecvent, partea ale cărei cereri au fost soluționate într-un mod apreciat de aceasta a fi nefavorabil, uzează de drepturile procedurale în alt scop decât cel pentru care au fost edictate și adresează petiții instituțiilor statului, exprimându-și astfel nemulțumirea față de hotărârile judecătorești și în alte modalități decât prin promovarea căilor de atac prevăzute de lege.

S-a considerat astfel că aprecierile petiționarului M. făcute în cuprinsul memoriului adresat Consiliului Superior al Magistraturii și al cererilor de recuzare formulate în dosar, cu privire la legalitatea măsurilor dispuse de completul de judecată și la respectarea de către judecători a obligației de imparțialitate, reprezintă o manifestare a libertății de exprimare, consacrată de prevederile art. 30 din Constituția României, a exercitării dreptului procedural, precum și a dreptului la petiție.

în măsura în care limitele libertății de exprimare și ale exercitării drepturilor subiective civile nu au fost încălcate, iar aprecierile asupra activității profesionale a judecătorilor nu au fost expuse în mod public, într-o manieră de natură a crea o imagine negativă asupra modului de exercitare a profesiei, s-a apreciat că nu s-a adus atingere reputației profesionale a judecătorilor C. și S.

Conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali.

Obligația judecătorilor de a fi imparțiali presupune ca deciziile pe care aceștia le iau în cadrul proceselor să aibă ca unic temei legea, fără a da curs presiunilor și influențelor de orice natură.

în ceea ce privește presiunea și încercarea de intimidare la care judecătorii susțin că au fost supuși pe parcursul soluționării dosarului, se reține că petiționarul a uzat de căile prevăzute de lege, respectiv sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii și formularea unor cereri de recuzare, pentru a-și exprima nemulțumirea cu privire la măsurile dispuse de completul de judecată pe parcursul judecării cauzei.

Referitor la modalitatea concretă în care se face trimitere la membrii completului, se observă faptul că în cuprinsul memoriului adresat Consiliului Superior al Magistraturii și al cererilor de recuzare nu au fost făcute aprecieri ireverențioase și injurioase, care să conducă la denigrarea imaginii judecătorilor.

Demersurile apelantului M. se înscriu în limitele exercitării drepturilor procedurale și a dreptului la petiție al părților în proces și nu au constituit acte de imixtiune în activitatea de judecată, de natură a influența cursul dosarului.

în raport de cele prezentate, s-a apreciat că nu se poate reține că prin memoriul adresat Consiliului Superior al Magistraturii de către petiționar și prin cererile de recuzare formulate de acesta în dosar, s-ar fi adus atingere reputației profesionale și ar fi fost încălcate principiile independenței și imparțialității judecătorilor C. și S., motiv pentru care cererea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: