Judecător. Articol de presă. Afectarea reputaţiei profesionale
| Comentarii |
|
Acuzaţiile formulate, prin intermediul unui articol de presă, împotriva unui judecător, în sensul că acesta nu trebuie să îndeplinească atribuţii jurisdicţionale în situaţia în care moralitatea îi este afectată, în condiţiile în care nu sunt dovedite, aduc atingere bunei reputaţii în sens larg, ca şi condiţie ce stă la baza exercitării funcţiei.
CSM, Plenul CSM Hotărârea nr. 1383 din 11 decembrie 2008
Judecător F., din cadrul Judecătoriei X, a formulat cerere de apărare a reputației profesionale, ca urmare a publicării, într-un ziar, a unui articol de presă, care face referire la profesia și la viața sa personală, deși nu reflectă realitatea faptelor, punând în discuție probitatea profesională și conduita sa morală.
Articolul de presă publica un interviu cu numitul D., prin care acesta povestea faptul că are o relație cu judecătorul F, aceasta declarându-i dragostea prin mesaje de amor și că îl hărțuiește sexual, afirmând în final că "nu i se pare normal ca un asemenea personaj să ne condamne".
S-a mai arătat că autorul articolului a urmărit crearea unui deficit major de imagine și expunerea persoanei sale oprobriului public, aspecte care au condus la discreditarea sa profesională și morală.
Afirmații legate de viața personală a numitului D. și a judecătorului F. se regăsesc și într-un alt material de presă, publicat în același cotidian, care însă, deși nu conține afirmații referitoare la activitatea profesională a judecătorului, este de natură a menține interesul publicului asupra afirmațiilor expuse în articolul anterior publicat.
Din analiza conținutului articolului de presă reiese că autorul a înțeles să prezinte situația care a avut la bază sesizarea adresată organelor de urmărire penală de către judecătorul F., prin care a solicitat identificarea persoanei care îi trimite mesaje indecente pe telefonul mobil.
Prin intermediul surselor jurnalistice, autorul articolului face referire la numitul D., persoană bănuită că ar fi autoarea respectivelor mesaje.
în acest context, jurnalistul a obținut un interviu al numitului D., redat în cadrul articolului, în care acesta face referiri concrete la persoana judecătorului, la plângerea formulată de acesta și adresată parchetului, precum și la faptul că el este cel hărțuit, ca urmare a mesajelor primite de la judecător.
După captarea atenției cititorului, în finalul articolului, jurnalistul introduce și relatările din interviul luat numitului D., care prezintă o variantă opusă celei care a determinat investigația mass-media (formularea unor plângeri penale de către judecător) și depășește cadrul de interes legat strict de scandalul sexual, prin afirmații referitoare la activitatea profesională a judecătorului.
Astfel, numitul D. precizează că nu i se pare normal ca un asemenea personaj (judecător F.) să pronunțe hotărâri de condamnare.
Afirmația în sine constituie o judecată de valoare (opinie sau apreciere personală) care în mod obiectiv ar trebui să se bazeze pe fapte adevărate sau să fie susținută de o argumentare logică a autorului.
De aceea, în contextul analizat, asocierea termenilor hărțuire sexuală, magistrat, personaj, normalitate, condamnare, cu referire explicită la judecătorul F., induc ideea că acesta nu se bucură de probitatea morală necesară exercitării funcției de judecător, fapt, de altfel, nedovedit și de natură a deturna atenția cititorului de la acuzele aduse chiar autorului afirmației.
Se ajunge astfel ca, prin referirile amintite, judecătorul să fie supus judecății publicului, prin raportare la încălcarea normelor morale unanim acceptate.
în acest mod, ca efect direct al subminării autorității morale, prin atragerea oprobriului public, cititorul devine martorul subminării autorității profesionale a judecătorului.
Din acest punct de vedere, luată nu în mod singular ci, așa cum s-a arătat în cele ce preced, în contextul întregii campanii de informare a mass-media, afirmația analizată constituie o imixtiune în activitatea profesională a judecătorului F.
în aceeași ordine de idei, potrivit art. 12 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, admiterea în magistratură a judecătorilor și procurorilor se face prin concurs, pe baza competenței profesionale, a aptitudinilor și a bunei reputații.
Așadar, odată cu dobândirea funcției de judecător, condiția bunei reputații subzistă, prin raportare la onoarea, demnitatea profesională și credibilitatea de care se bucură magistratul în societate, pe tot parcursul exercitării funcției.
Raportat la aspectele expuse, se constată că noțiunea mai largă de bună reputație include și noțiunea de reputație profesională, aceasta din urmă constituind una dintre condițiile de subzistență ale primei noțiuni.
Referitor la acuzațiile formulate, prin intermediul articolului de presă, de către numitul D., în sensul decredibilizării judecătorului, prin faptul că acesta nu ar fi normal să îndeplinească atribuții jurisdicționale în condițiile în care moralitatea îi este afectată (el este cel care ar fi autorul hărțuirii sexuale), se constată că acestea aduc atingere bunei reputații în sens larg, ca și condiție ce stă la baza exercitării funcției.
Or, din moment ce prin afirmațiile analizate s-a adus atingere bunei reputații în ansamblul ei, este evident că tot acestea au adus atingere și reputației profesionale, ca parte constituentă a bunei reputații, ceea ce constituie un alt argument în constatarea temeiniciei cererii adresate Consiliului Superior al Magistraturii de către judecător F.
| ← Procuror. Articol de presă. Afectarea independenţei,... | Judecător. Articol de presă. Afectarea reputaţiei profesionale → |
|---|
