Judecător. Articol de presă. Afectarea reputaţiei profesionale
| Comentarii |
|
Opinia exprimată în cuprinsul articolului este de natură să afecteze reputaţia profesională a judecătorului M, precum şi încrederea cetăţenilor în privinţa modului în care acesta îşi exercită profesia. Articolul de presă induce ideea că judecătorul nu a fost imparţial, a dovedit lipsă de profesionalism, nu a respectat prezumţia de nevinovăţie şi prevederile Codului deontologic, aspecte de natură să afecteze reputaţia profesională a acesteia.
CSM, Plenul CSM Hotărârea nr. 510 din 5 iulie 2007
Prin cererea înaintată de Tribunalul X la 8.03.2007 și însușită de judecătorul M de la Secția penală a aceleiași instanțe, s-a solicitat apărarea reputației profesionale a judecătorului, considerată a fi afectată în urma unui articol de presă publicat la data de 4.03.2007 într-un cotidian local. în susținerea sesizării s-a arătat că, prin afirmațiile conținute în articol s-a adus atingere demnității judecătorului.
Astfel, aspectele date publicității făceau referire la faptul că în cauza penală prin care inculpatul C a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, legea a fost aplicată după bunul plac.
Opinia exprimată de inculpat în cuprinsul articolului era că judecătorul M, care instrumenta cauza, i-a încălcat dreptul la apărare, i-a refuzat în mod nejustificat administrarea de probe, iar măsurile dispuse la fiecare termen generau ideea de antepronunțare, în condițiile în care, același judecător a mai soluționat un dosar în care erau implicați adevărații vinovați din cauza la care se face referire și care, prin faptul că au colaborat în timpul anchetei, au obținut soluții favorabile aruncând întreaga vină asupra sa. Totodată, se arăta că în cauză s-au formulat două cereri de recuzare, care au fost soluționate de același judecător - situație interpretată drept încălcare a dispozițiilor legale referitoare la incidentele procedurale.
Prin hotărârea nr. 510 din 5 iulie 2007, Plenul CSM, în temeiul dispozițiilor art. 30 alin. (1) teza a II-a și alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată cu modificările ulterioare, precum și al art. 19 alin. (1) pct. 6 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005 și modificat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 238/2006, a admis cererea de apărare a reputației profesionale.
în considerentele acestei hotărâri s-au reținut următoarele:
Din verificările efectuate a rezultat că printr-un rechizitoriu al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial X, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv inculpații C și D pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și art. 279 alin. (1) și (3) C.proc.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C.proc.pen. S-a reținut că primul inculpat a deținut la domiciliu cantitatea de 1,7 kg canabis, mai multe grenade militar, un pistol, sector și cartușe, iar al doilea inculpat a fost prins în flagrant cu bunurile de mai sus, pe care urma să i le dea inculpatului C, pentru a fi valorificate.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul X la data de 1.09.2006 și repartizată aleatoriu pentru termenul de judecată din 21.09.2006, ora 8:00, completul nr. 21. Potrivit planificării judecătorilor în ședință, în compunerea completului a intrat judecătorul M.
La primul termen de judecată cauza s-a amânat la cererea inculpatului D pentru a-și angaja apărător, precum și în vederea audierii martorilor, iar la cel de-al doilea termen motivul amânării a fost acela de a da posibilitatea inculpaților să ia cunoștință de raportul de expertiză bio-criminalistică și de a formula apărări.
Ulterior, la termenul de judecată din 16 noiembrie 2006, avocatul ales al inculpatului C a solicitat amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul celor două rapoarte de expertiză, efectuate la cererea procurorului și înaintate instanței după stabilirea termenului de judecată.
La acest termen inculpatul a fost de acord să fie audiat de instanță, declarația sa fiind înregistrată pe suport magnetic și consemnată în scris, în prezența avocatului său ales. Cu această ocazie inculpatul, prin apărător, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și martori, probe admise de instanță.
La data de 14 decembrie 2006, în ședință publică, inculpatul a declarat că se afla în refuz de hrană, de 6 zile. Judecătorul a verificat susținerile acestuia și constatând că sunt reale, a apreciat că nu este apt fizic și psihic pentru a participa la desfășurarea ședinței de judecată, motiv pentru care a dispus amânarea cauzei.
La sfârșitul ședinței, inculpatul a formulat cerere de recuzare a judecătorului (consemnată în încheiere), cerere respinsă ca inadmisibilă întrucât nu a fost motivată nici oral și nici scris [în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (2) C.proc.pen.].
La termenul de judecată din 25 ianuarie 2007, inculpatul a depus o cerere scrisă de recuzare, care a fost respinsă ca nefondată prin încheierea din 21 februarie 2007.
Avocatul ales al inculpatului a depus la președintele instanței un memoriu prin care a solicitat probe noi (deși legal această cerere ar fi trebuit să o facă în ședința de judecată din luna februarie, pentru a se respecta principiile oralității și contradictorialității, obligatorii în faza de judecată), acestea urmând a fi discutate în ședința ulterioară, în contradictoriu cu părțile și în prezența avocatul ales al inculpatului.
La termenul din 22 februarie 2007 însă, avocatul ales al inculpatului nu s-a prezentat în instanță și nici nu a întocmit o delegație de substituire, încălcând astfel dispozițiile art. 171 alin. (41) C.proc.pen. în aceste condiții, pentru a asigura asistența juridică obligatorie pentru inculpatul arestat, instanța a solicitat desemnarea unui avocat din oficiu, sesizând Baroul X cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 171 C.proc.pen. și a celor speciale din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat.
La același termen de judecată, inculpatul a avut un comportament ireverențios, perturbând grav desfășurarea ședinței de judecată, ceea ce a determinat sancționarea acestuia conform dispozițiilor art. 198 lit. h) C.proc.pen. în mod repetat, inculpatul și avocatul ales au formulat cereri de recuzare și au obstrucționat nejustificat actul de justiție, în semn de protest față de menținerea stării de arest, măsură confirmată de Curtea de Apel X.
Măsurile dispuse de judecătorul de la fond au fost confirmate de instanța de control judiciar (Curtea de Apel X), care a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpat. Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a apreciat că măsura arestării preventive a fost luată și menținută cu respectarea dispozițiilor legale și a dreptului la apărare și nu mai poate fi pusă în discuția părților, autorităților, altor instituții etc.
Atitudinea avocatului Z, care a încercat să discrediteze judecătorul, a fost dezaprobată de însăși conducerea Baroului de Avocați X, comportamentul acestuia fiind calificat ca situându-se în afara conduitei normale a unui avocat în exercitarea profesiei, motiv pentru care va face obiectul analizei Consiliului Baroului.
S-a mai reținut că procesul este în curs de desfășurare, iar în cauză s-au discutat doar măsurile preventive, fără a se analiza fondul cauzei.
Rezultatul verificărilor efectuate a pus în evidență faptul că în cauza penală la care se făcea referire în articolul de presă, judecătorul nu s-a antepronunțat, ci a dispus măsurile pe care le-a considerat necesare pentru buna desfășurare a procesului penal, măsuri motivate în fapt și în drept și împotriva cărora inculpatul sau persoanele interesate pot declanșa căile de atac prevăzute de lege. Interpretarea normelor legale reprezintă opinia judecătorului, fundamentată în fapt și drept, formată în urma deliberării pe baza probelor administrate.
Raționamentul și interpretarea normelor legale pot fi supuse doar controlului judiciar, exercitat în condițiile legii, conform principiului independenței judecătorului, consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituția României.
Nu s-au reținut încălcări procedurale sau ale Codului deontologic, ceea ce a rezultat neîndoielnic din actele dosarului și din înregistrarea ședințelor de judecată pe suport magnetic.
în cadrul colectivului de magistrați, judecătorul M se bucură de o bună reputație și un profesionalism incontestabil.
Prin prisma considerentelor expuse, s-a apreciat că succesiunea evenimentelor și caracterul vehement al relatărilor din conținutul articolului de presă erau de natură să lezeze independența și reputația judecătorului, să altereze încrederea părților cu privire la obiectivitatea acesteia în analizarea cauzelor cu judecarea cărora este învestită. în procesul decizional, judecătorii trebuie să fie independenți și să poată acționa fără niciun fel de restricție, influență subiectivă, presiuni, amenințări sau interferențe, directe sau indirecte, iar toate persoanele implicate în cauza dedusă judecății trebuie să se supună autorității judecătorului, în conformitate cu legea națională.
De asemenea, organele statului sau reprezentanții acestora trebuie să se supună autorității judecătorului [Recomandarea nr. 94 (12) a Comitetului de Miniștri către statele membre, privind independența, eficiența și rolul judecătorilor - adoptată de Comitetul de Miniștri în data de 13 octombrie 1994 la cea de-a 516-a întâlnire a secretarilor de stat].
Potrivit art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, această instituție apără judecătorii și procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența, imparțialitatea sau reputația profesională.
Totodată, și Carta Europeană cu privire la Statutul Judecătorului consacră dreptul judecătorului de a sesiza un organism abilitat (Consiliul Superior al Magistraturii - în sistemul juridic român), dacă apreciază că independența sa ori independența justiției sunt amenințate într-un mod oarecare, ca o garanție necesară împotriva oricărei forme de presiune.
Potrivit art. 30 alin. (6) din Constituția României, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.
Pe de altă parte, dreptul de a informa opinia publică trebuie exercitat cu bună-credință, conform scopului pentru care a fost recunoscut.
în acest sens, art. 3 din Decretul nr. 31/1954 dispune că drepturile civile sunt ocrotite de lege și pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic și social.
în calitate de garant al justiției, Consiliul Superior al Magistraturii apără corpul magistraților împotriva actelor de natură să aducă atingere independenței, imparțialității sau reputației profesionale a acestora.
în conformitate cu art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, republicată, privind Consiliul Superior al Magistraturii, "Judecătorul sau procurorul care consideră că independența, imparțialitatea sau reputația profesională îi este afectată în orice mod se poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii care, după caz, poate dispune verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor ce se impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit legii".
| ← Procuror. Articol de presă. Afectarea reputaţiei profesionale | Judecător. Articol de presă. Afectarea reputaţiei profesionale → |
|---|
