Judecător. Articol de presă. Afectarea reputaţiei profesionale

Comentarii

0

Dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 30 din Constituţie, nu poate fi exercitat cu încălcarea principiului independenţei judecătorului şi supunerii lui numai legii. De asemenea, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine, aşa cum prevede art. 30 alin. (6) din Constituţie.Reputaţia profesională a magistratului este consecinţa modului în care acesta îşi exercită funcţia, fiind dovada independenţei, imparţialităţii şi integrităţii pe care acesta trebuie să le manifeste în exercitarea profesiei.Conţinutul articolului de presă la care se face referire în cererea de apărare a reputaţiei, prin consideraţiile virulente referitoare la modul de soluţionare a propunerii de arestare preventivă a inculpatului DR, în lipsa unor indicii privind săvârşirea unor eventuale fapte de corupţie în legătură cu această cauză, afectează reputaţia profesională a judecătorului Z. Alegaţiile referitoare la lipsa de imparţialitate şi de profesionalism a judecătorului, prezentat ca un judecător neprofesionist care face concesii inculpaţilor şi zădărniceşte eforturile organelor de cercetare penală prin lăsarea în libertate a unor indivizi deosebit de periculoşi, sunt de natură a influenţa încrederea celorlalţi justiţiabili ale căror dosare sunt instrumentate de judecător, în privinţa modului în care acesta îşi exercită profesia.Totodată, criticile vizând încheierea pronunţată de judecător, aduse la cunoştinţa opiniei publice prin intermediul presei locale, au valenţa unei ingerinţe în actul de justiţie, prin presiunea exercitată asupra magistratului în cauză.

CSM, Plenul CSM Hotărârea nr. 559 din 26 martie 2009

Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorul Z de la Secția penală a Tribunalului X a solicitat apărarea reputației profesionale, în condițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, față de afirmațiile făcute de procurorul DF din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul X și de comandantul Inspectoratului de Poliție A, în articolul de presă intitulat "Criminali în libertate", publicat în cotidianul din data de 28 ianuarie 2008.

Esența articolului "Criminali în libertate" este redată în subtitlul: "Infractor de meserie, RD umblă liber după ce a lovit mortal un om, mulțumită unui judecător de la Tribunal care a refuzat să-l aresteze, pe motiv că nu-l consideră periculos".

Ziaristul RA relatează datele cazului, aprecierea sa cu privire la soluția dispusă de judecător, în articol fiind prezentate și afirmațiile procurorului de caz, comentariile șefului de post din comuna M și ale comandantului Inspectoratului de Poliție A.

Prin Hotărârea nr. 559 din data de 26.03.2009, Plenul CSM a admis cererea de apărare a reputației profesionale formulată de judecătorul Z, reținând următoarele:

La data de 23.01.2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul X a înaintat acestei instanțe referatul cu propunere de arestare preventivă a inculpatului DR, cercetat pentru comiterea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 C.pen., constând în aceea că în data de 17.01.2008, inculpatul aflându-se într-un bar din localitatea A, a avut o altercație cu numitul HJ, pe care l-a lovit cu pumnul în față, acesta căzând la pământ și lovindu-se cu capul de asfalt, după care a intrat în comă și, fiind dus la spital, a decedat în data de 22.01.2008.

Prin încheierea nr. 3/2008 pronunțată la data de 23.01.2008 în dosarul nr. 238/111/2008 al Tribunalului X, Secția penală, judecătorul Z care în acea zi asigura permanența pentru măsuri preventive, a respins propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul X privind arestarea preventivă a inculpatului DR și a dispus luarea unei măsuri neprivative de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea Tribunalului X.

Măsurile dispuse de judecătorul cauzei au fost motivate în fapt și în drept, în considerentele încheierii. Astfel, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în sensul că, deși inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, la dosar nu există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Această concluzie a fost argumentată pe baza unor elemente ale stării de fapt, ambele părți fiind în stare de ebrietate la data producerii altercației, iar obligarea de a nu părăsi țara reprezintă o măsură echitabilă și menită să asigure realizarea scopului pentru care a fost luată.

Prin încheierea penală nr. 16/I/R/26.02.2008, pronunțată de Curtea de Apel X, Secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis recursul declarat de Parchet și, drept consecință, s-a casat și modificat încheierea atacată, în sensul că s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul X și s-a dispus arestarea inculpatului DR.

în considerentele acestei încheieri, Curtea a reținut că există probe certe, în sensul existenței unui real pericol pentru ordinea publică în situația lăsării în libertate a inculpatului. Pornind de la premisa că existența pericolului public nu trebuie întotdeauna să pornească de la pericolul social al infracțiunii, nu poate fi, totuși, făcută abstracție de gravitatea faptei. în acest sens, trebuie avută în vedere și persoana inculpatului care a avut numeroase condamnări anterioare, iar din declarațiile martorilor a rezultat că în societate are o atitudine violentă, provocând în repetate rânduri scandaluri.

La primirea dosarului, din oficiu, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpat. Tribunalul X, Secția penală, a dispus, prin încheierea nr. 13 din 29.02.2008, pronunțată în dosarul nr. 842/111/2008, revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul DR de către instanța de recurs și obligarea inculpatului de a nu părăsi țara fără încuviințarea tribunalului.

Prin decizia penală nr. 113/R/03.03.2008, pronunțată în dosarul nr. 218/35/P/2008, Curtea de Apel X, Secția penală și pentru cauze cu minori, a admis recursul declarat de Parchet împotriva acestei încheieri, a casat și modificat în totalitate încheierea, dispunând menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul DR.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul X, înregistrat la instanță la data de 29.02.2008 sub nr. 842/111/2008, a fost trimis în judecată inculpatul DR pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 C.pen.

Dosarul nr. 842/111/2008 a fost soluționat prin sentința penală nr. 9/P/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul X, Secția penală, prin care în baza art. 183 C.pen., inculpatul DR a fost condamnat la 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71,art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. în baza art. 350 C.proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv.

Această sentință a rămas definitivă pe latura penală, prin neapelare, motiv pentru care, față de inculpat, s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 17/2008 din 6.02.2009, fiind întocmite și celelalte forme de executare.

în articolul indicat de judecător Z în cererea de apărare a reputației sale profesionale, au fost inserate mai multe subtitluri în care comentariile făcute de către procurorul de caz, de șeful de post din comuna M, de șeful Poliției A și, nu în ultimul rând, de autorul articolului, ziarista RA, sugerează ideea că judecătorul de la Tribunalul X, care a soluționat propunerea parchetului privind arestarea preventivă a inculpatului DR, este nepregătit profesional sau corupt. Jurnalistul a făcut aprecieri asupra oportunității, temeiniciei și chiar legalității măsurii de respingere a propunerii de arestare preventivă, astfel punând la îndoială corectitudinea soluției judecătorului și inducând ideea că acesta nu a fost imparțial și a dovedit lipsă de profesionalism.

Acest mod de prezentare a situației de fapt contravine dispozițiilor art. 1,art. 2,art. 3 și art. 5 din Codul deontologic al ziaristului, potrivit cărora acesta are îndatorirea de a relata adevărul, obligație ce decurge din dreptul constituțional al publicului de a fi corect informat, știrea de presă trebuind să fie exactă, obiectivă și să nu conțină păreri personale. Cu privire la cauzele aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor de judecată, ziaristul are obligația să relateze obiectiv faptele în evoluția lor și nu se poate substitui instituțiilor și puterilor publice.

Pornind de la conținutul articolului, se constată că procurorul de caz și-a exprimat, în mod retoric, nedumerirea față de soluțiile date de judecători în general și, nemulțumit de faptul că inculpatul în cauză nu a fost arestat, a afirmat, în mod concret: "Judecătoarea e o începătoare", cu referire directă la judecătorul Z, afirmație care, făcută în presă, este de natură să creeze cititorilor impresia că, dând dovadă de lipsă de profesionalism în cauza respectivă, judecătorul Z ar avea aceeași atitudine în orice altă cauză.

Mai mult, în conținutul articolului au fost preluate atât susținerile procurorului de caz, cât și ale organelor de anchetă penală, respectiv șeful de post din comuna M și șeful Poliției A, comisarul IP, referitoare la legalitatea și temeinicia soluției pronunțate de judecător.

în interesul respingerii influențelor nepermise, hotărârile judecătorești sunt, în principiu, scoase de sub controlul oricărei autorități, independența judecătorului și supunerea lui numai legii fiind expres consacrate prin dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituția României, legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești, modul de soluționare a unei cauze putând fi verificate numai de instanța ierarhic superioară, în cadrul controlului judiciar, declanșat ca urmare a exercitării căilor de atac prevăzute de lege, și nicidecum prin intermediul unor articole de presă.

Dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 30 din Constituție, nu poate fi exercitat cu încălcarea principiului independenței judecătorului și supunerii lui numai legii. De asemenea, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine, așa cum prevede art. 30 alin. (6) din Constituție.

Reputația profesională a magistratului este consecința modului în care acesta își exercită funcția, fiind dovada independenței, imparțialității și integrității pe care acesta trebuie să le manifeste în exercitarea profesiei.

Plenul CSM a apreciat că, prin considerațiile virulente referitoare la modul de soluționare a propunerii de arestare preventivă a inculpatului DR, în lipsa unor indicii privind săvârșirea unor eventuale fapte de corupție în legătură cu această cauză, a fost afectată reputația profesională a judecătorului Z, alegațiile referitoare la lipsa de imparțialitate și de profesionalism a judecătorului fiind de natură a influența încrederea celorlalți justițiabili ale căror dosare sunt instrumentate de judecător, în privința modului în care acesta își exercită profesia.

Totodată, criticile vizând încheierea pronunțată de judecător, făcute cunoscute opiniei publice prin intermediul presei locale, au valența unei ingerințe în actul de justiție, prin presiunea exercitată asupra magistratului în cauză.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: