Procuror. Comunicat de presă al Inspectoratului de Poliţie preluat în articole de presă. Afectarea reputaţiei profesionale

Comentarii

0

Autorităţile, persoanele publice sau private, presa pot trata, numai în anumite limite, subiecte legate de cauzele aflate pe rolul organelor judiciare.Referitor la acest subiect, CEDO a statuat că existenţa unor „procese în presă” ori dezbaterea pe fond a cauzelor penale, în afara cadrului prevăzut pentru desfăşurarea procedurilor judiciare, poate avea uneori efecte dăunătoare asupra imparţialităţii organelor judiciare, care pot fi astfel supuse unor presiuni exterioare dispoziţiilor legale incidente în speţa respectivă şi probelor pe care se fundamentează acuzarea. De asemenea, pot duce în mod evident la încălcarea drepturilor apărării, în condiţiile în care, persoanele anchetate sub acuzaţia săvârşirii unor infracţiuni, sunt prezentate în presă sau de autorităţi fără competenţe jurisdicţionale, ca având vinovăţia deja stabilită. În această situaţie, exercitarea dreptului la liberă exprimare prevăzut de art. 10 intră în conflict cu dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţie, iar Curtea a recomandat constant necesitatea asigurării unei ponderi satisfăcătoare exercitării ambelor drepturi şi a statuat că atâta timp cât art. 6 instituie garanţia unei judecăţi publice, celelalte instituţii ale statului pot şi trebuie să trateze subiecte legate de cauzele aflate pe rolul organelor judiciare numai în anumite limite.

CSM, Plenul CSM Hotărârea nr. 442 din 12 martie 2009

într-un comunicat de presă, conducerea Inspectoratului de Poliție al Județului V. și-a "exprimat îngrijorarea privitor la modul în care sunt luate măsurile de către parchet într-o cauză penală", acuzând procurorii de "neprofesionalism și subiectivism în instrumentarea unui dosar penal", precum și de "comportament neadecvat în relațiile cu organele de poliție".

Apariția comunicatului de presă a fost urmarea faptului că, într-un dosar aflat în curs de soluționare ce avea ca obiect o infracțiune de ultraj comisă împotriva unui lucrător de poliție, procurorii nu au formulat propunere de arestare preventivă împotriva persoanei cercetate.

Concret, în comunicatul de presă, conducerea Inspectoratului de Poliție "își exprima îngrijorarea privitor la modul în care sunt luate în acest caz măsuri de către Parchet întrucât acesta privește o "situație în care se atentează la integritatea fizică a unui reprezentant al autorității statului". Totodată, își arăta "surprinderea" și "mâhnirea" că "față de o persoană cu antecedente penale nu e luată o măsură restrictivă, în mod subiectiv", ajungându-se cu raționamentul la ideea că probabilitatea luării unor măsuri de către parchet în asemenea situații ar fi fost condiționată de rănirea gravă sau pierderea vieții polițiștilor. De asemenea, se acredita ideea că "o altă măsură ar fi fost luată, eventual privativă de libertate, dacă s-ar fi pus în pericol integritatea vreunui reprezentant al Parchetului".

în comunicat se mai făceau aprecieri cu privire la modul în care este abordată relația dintre cele două instituții, sens în care se exprima nemulțumirea că termeni precum cei de "colaborare" și "cooperare" ar fi înțeleși ca fiind de subordonare a poliției parchetului.

Folosindu-se de oportunitatea oferită de acest comunicat, în termeni fermi, se transmitea că nu mai sunt dispuși să accepte "puncte de vedere birocratice", care, în opinia conducerii Inspectoratului de Poliție, reprezentau "un minus pentru prestigiul unui om al legii".

în final, prin intermediul comunicatului, conducerea poliției județene își exprima "speranța într-o reală colaborare pe viitor", precum și convingerea că "reprezentanții Parchetului vor aprecia cu just temei măsurile viitoare" și că nu vor mai fi nevoiți să contabilizeze "neîmpliniri" de genul celei din dosarul pe marginea căruia se făceau comentarii.

Comunicatul de presă a determinat apariția în ziarele locale a unor articole însoțite de titluri precum "Poliția și parchetul pe picior de război - polițist bătut de un recidivist"; "Conducerea IPJ aduce reproșuri procurorilor"; "Parchetul a lăsat în libertate un agresor de polițiști".

în cuprinsul acestor articole, jurnaliștii au analizat modul de desfășurare a anchetei într-o cauză aflată în curs de soluționare, făcând aprecieri critice cu privire la măsurile dispuse de procuror.

Prin hotărârea nr. 442 din 12 martie 2009, Plenul CSM a reținut că aspectele referitoare la competența magistraților prezentate în comunicatul emis de inspectoratul de poliție au fost acuze subiective, exprimate de un organ fără competențe în acest sens și fără argumente care să susțină afirmațiile, iar articolele publicate în presa locală, pe baza și în legătură cu acest comunicat, s-au constituit într-o neîntemeiată campanie de presă negativă la adresa competenței profesionale a procurorilor, întrucât opiniei publice i-au fost transmise informații nedocumentate, iar din acest motiv, parțiale și incorecte.

în consecință, s-a apreciat că respectiva campanie de presă a avut ca efect direct discreditarea nejustificată, din punct de vedere profesional și moral, a procurorilor, iar ca efect mediat, discreditarea modului în care funcționează justiția locală și sistemul judiciar în ansamblul său. Conținutul tuturor materialelor de presă analizate a avut drept consecință afectarea credibilității actului de justiție și a prestigiului justiției în general, prin inducerea în mod nejustificat în conștiința opiniei publice a unui sentiment de neîncredere în activitatea procurorilor dintr-un anumit județ.

S-a reținut că autoritățile, persoanele publice sau private, presa, mai ales când au impact important și accesibilitate mare în rândurile opiniei publice, pot trata, numai în anumite limite, subiecte legate de cauzele aflate pe rolul organelor judiciare.

Cu privire la acest subiect CEDO a statuat că existența unor "procese în presă" ori dezbaterea pe fond a cauzelor penale, în afara cadrului prevăzut pentru desfășurarea procedurilor judiciare, poate avea uneori efecte dăunătoare asupra imparțialității organelor judiciare, care pot fi astfel supuse unor presiuni exterioare dispozițiilor legale incidente în speța respectivă și probelor pe care se fundamentează acuzarea. De asemenea, pot duce în mod evident la încălcarea drepturilor apărării, în condițiile în care, persoanele anchetate sub acuzația săvârșirii unor infracțiuni, sunt prezentate în presă sau de autorități fără competențe jurisdicționale, ca având vinovăția deja stabilită. în această situație, exercitarea dreptului la liberă exprimare prevăzut de art. 10 intră în conflict cu dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenție, iar Curtea a recomandat constant necesitatea asigurării unei ponderi satisfăcătoare exercitării ambelor drepturi și a statuat că atâta timp cât art. 6 instituie garanția unei judecăți publice, celelalte instituții ale statului pot și trebuie să trateze subiecte legate de cauzele aflate pe rolul organelor judiciare numai în anumite limite.

Pentru aceste considerente, Plenul CSM a admis cererea de apărare a reputației formulată de procurorii din cadrul unui parchet de pe lângă tribunal și unitățile din subordine.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: