Judecător. Măsura administrativă a repartizării, în cadrul unei instanţe, pe secţii, a judecătorilor care au promovat în funcţii de execuţie, nu este de natură a aduce atingere independenţei, imparţialităţii şi reputaţiei profesionale

Comentarii

0

În conformitate cu prevederile art. 22 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, repartizarea în cadrul secţiilor reprezintă o prerogativă a colegiului de conducere, menită să asigure buna desfăşurare a activităţii instanţei, astfel încât măsura desemnării unui judecător în cadrul unei secţii, fără a se ţine seama de opţiunea şi specializarea acestuia, poate fi apreciată ca o încălcare a independenţei judecătorului numai în măsura în care ar avea un caracter abuziv, care nu se întemeiază pe considerente ce ţin de organizarea şi funcţionarea corespunzătoare a instanţei. Or, în cazul judecătorului A, cu toate că la desemnarea în cadrul secţiei penale nu a fost respectată opţiunea şi specializarea sa, măsura a fost adoptată în Colegiul de conducere şi a fost determinată de volumul mare de activitate şi numărul redus de judecători din cadrul secţiei, de necesitatea evitării unor incidente procedurale datorate rudeniei, dar şi de opoziţia judecătorilor cu vechime mai mare ca a judecătorului A, de a fi repartizaţi în cadrul altei secţii, fiind vorba, aşadar, de o serie de factori obiectivi.Deşi, în mod evident, această măsură va implica un efort deosebit din partea judecătorului A pentru a aprofunda cunoştinţele în materia dreptului penal, prin aceasta nu i-a fost afectată independenţa. În ceea ce priveşte imparţialitatea, întrucât aceasta presupune capacitatea judecătorului de a decide în mod obiectiv şi de a asigura părţilor un tratament nediscriminatoriu, aceasta se poate examina numai prin raportare la cazuri concrete şi nu poate fi afectată de aspecte generale precum natura cauzelor soluţionate.În ceea ce priveşte reputaţia profesională, nu se poate pleca de la premisa că judecătorul A nu va fi în măsură să-şi desfăşoare în mod corespunzător activitatea în cadrul secţiei penale. Cererea de apărare a reputaţiei profesionale presupune analizarea, în concret, a datelor speţei pentru a se aprecia dacă, într-adevăr, s-a adus atingere reputaţiei profesionale a judecătorului care a formulat cererea, şi nu pronunţarea asupra eventualităţii ca o asemenea consecinţă să se producă în raport de un fapt invocat de judecătorul în cauză.

În conformitate cu prevederile art. 22 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, repartizarea în cadrul secţiilor reprezintă o prerogativă a colegiului de conducere, menită să asigure buna desfăşurare a activităţii instanţei, astfel încât măsura desemnării unui judecător în cadrul unei secţii, fără a se ţine seama de opţiunea şi specializarea acestuia, poate fi apreciată ca o încălcare a independenţei judecătorului numai în măsura în care ar avea un caracter abuziv, care nu se întemeiază pe considerente ce ţin de organizarea şi funcţionarea corespunzătoare a instanţei. Or, în cazul judecătorului A, cu toate că la desemnarea în cadrul secţiei penale nu a fost respectată opţiunea şi specializarea sa, măsura a fost adoptată în Colegiul de conducere şi a fost determinată de volumul mare de activitate şi numărul redus de judecători din cadrul secţiei, de necesitatea evitării unor incidente procedurale datorate rudeniei, dar şi de opoziţia judecătorilor cu vechime mai mare ca a judecătorului A, de a fi repartizaţi în cadrul altei secţii, fiind vorba, aşadar, de o serie de factori obiectivi.Deşi, în mod evident, această măsură va implica un efort deosebit din partea judecătorului A pentru a aprofunda cunoştinţele în materia dreptului penal, prin aceasta nu i-a fost afectată independenţa. În ceea ce priveşte imparţialitatea, întrucât aceasta presupune capacitatea judecătorului de a decide în mod obiectiv şi de a asigura părţilor un tratament nediscriminatoriu, aceasta se poate examina numai prin raportare la cazuri concrete şi nu poate fi afectată de aspecte generale precum natura cauzelor soluţionate.În ceea ce priveşte reputaţia profesională, nu se poate pleca de la premisa că judecătorul A nu va fi în măsură să-şi desfăşoare în mod corespunzător activitatea în cadrul secţiei penale. Cererea de apărare a reputaţiei profesionale presupune analizarea, în concret, a datelor speţei pentru a se aprecia dacă, într-adevăr, s-a adus atingere reputaţiei profesionale a judecătorului care a formulat cererea, şi nu pronunţarea asupra eventualităţii ca o asemenea consecinţă să se producă în raport de un fapt invocat de judecătorul în cauză. CSM, Plenul CSM

Prin memoriul înregistrat la Consiliul Superior al Magistraturii la data de 25.11.2008, judecătorul A de la Judecătoria X a formulat cerere de apărare a reputației, independenței și imparțialității, având în vedere măsura dispusă prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului X din 19.11.2008, prin care s-a dispus desemnarea sa în cadrul Secției penale a Tribunalului X, în urma validării rezultatelor examenului de promovare în funcții de execuție organizat la data de 5.10.2008.

în motivarea acestei cereri, judecătorul a arătat că opțiunea pe care și-a exprimat-o, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (4) din Hotărârea CSM nr. 621/21.09.2006, a fost ca promovarea sa să se facă la secția civilă sau la secția de contencios administrativ (unde au fost scoase două posturi la concurs), consimțământul său pentru promovarea într-o funcție de execuție privind exclusiv exercitarea profesiei în specializarea aleasă - "drept civil".

A mai arătat, totodată, că promovarea într-o funcție de execuție la Tribunalul X a avut la bază evaluarea cunoștințelor profesionale în materiile drept civil și procedură civilă și că, deși până în prezent nu a soluționat cauze penale în care judecătoria a fost sesizată prin rechizitoriu, ci exclusiv cauze penale la plângere prealabilă, este pus în situația de a soluționa cauze penale cu o complexitate ridicată, în lipsa oricărei experiențe profesionale în materie penală.

în aceste condiții, măsura desemnării sale în cadrul secției penale aduce atingere dreptului său la exercitarea profesiei în condiții de imparțialitate și independență și dreptului justițiabililor de a fi judecați cu competență și profesionalism, fiind încălcate principiile bunei funcționări a justiției.

în subsidiar, judecătorul a solicitat a se lua act că promovarea examenului rămâne fără efect, lipsind consimțământul său privind promovarea într-o funcție de execuție în cadrul secției penale.

La data de 10.12.2008, judecătorul a formulat precizări privind cererea de apărare a reputației, independenței și imparțialității, arătând că în temeiul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, singurul criteriu de repartizare în cadrul secțiilor este acela al specializării judecătorului.

Prin Hotărârea nr. 162/05.02.2009, Plenul CSM a respins cererea de apărare a independenței, imparțialității și reputației formulată de judecătorul A, reținând următoarele:

Prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 41/19.11.2008 a Tribunalului X s-a hotărât repartizarea judecătorului A la Secția penală a Tribunalului X și a judecătorului T la Secția comercială și contencios administrativ, urmare a promovării examenului pentru funcții de execuție organizat la data de 5.10.2008.

Din procesul-verbal al ședinței Colegiului de conducere reiese că au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri următoarele aspecte: numărul judecătorilor repartizați în cadrul celor 3 secții, respectiv 13 la secția penală, 18 la secția civilă și 10 la secția comercială și contencios administrativ; faptul că ambii judecători care au promovat au solicitat repartizarea la secția civilă sau la secția comercială și de contencios administrativ și fiscal și specializarea acestora; volumul mare de activitate al secției penale și al secției comerciale și de contencios administrativ.

Având în vedere aspectele menționate, s-a hotărât să fie repartizat câte un judecător în fiecare dintre cele două secții, ținându-se cont de faptul că judecătorul A mai soluționase cauze penale, precum și de împrejurarea că, în cazul repartizării judecătorului T la secția penală, s-ar da naștere la incidente procedurale, în cadrul acestei secții funcționând și fratele acestuia, judecător TG.

în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, componența secțiilor se stabilește de colegiul de conducere al instanței, în raport cu volumul de activitate, ținându-se seama de specializarea judecătorului.

Potrivit dispozițiilor art. 22 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 387/2005, colegiul de conducere dezbate problemele generale de conducere a instanței și adoptă hotărâri menite să asigure buna organizare și funcționare a acesteia, printre atribuțiile Colegiului de conducere regăsindu-se și aceea de stabili componența secțiilor, în funcție de volumul de activitate, ținând seama de specializarea judecătorilor.

Măsura de repartizare a judecătorului A în cadrul Secției penale a Tribunalului X, dispusă în conformitate cu prevederile art. 22 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, reprezintă o măsură administrativă, menită să asigure buna funcționare a instanței. La repartizarea celor doi judecători pe secții s-a avut în vedere faptul că ambele secții au un volum mare de activitate și un număr insuficient de judecători, aspect față de care s-a apreciat că se impune repartizarea câte unui judecător în cadrul acestora. De asemenea, s-a avut în vedere și că judecătorii promovați sunt specializați în materie civilă, însă repartizarea judecătorului T în cadrul secției penale ar da naștere unor situații de incompatibilitate, având în vedere faptul că în cadrul acelei secții funcționează și fratele acestuia.

Repartizarea echilibrată a activității în cadrul secțiilor și managementul eficient al resurselor umane presupun luarea în considerare a tuturor acestor aspecte, iar nu exclusiv a specializării judecătorului, cu atât mai mult cu cât ambii judecători promovați aveau aceeași specializare.

în ce privește pe judecătorul A, acesta are o vechime în magistratură de 4 ani și a susținut examenul de definitivat în anul 2005, aceasta presupunând verificarea cunoștințelor teoretice și practice și în materia dreptului penal.

De asemenea, așa cum reiese și din CV-ul anexat, judecătorul a participat în perioada septembrie 2004 - iulie 2006 la judecarea cauzelor penale la plângere prealabilă, ulterior soluționând exclusiv cauze civile.

Prin formarea profesională continuă se tinde spre o specializare a judecătorului, fără ca aceasta să presupună lipsa oricărei preocupări a judecătorului pentru consolidarea unor cunoștințe în domeniile de bază ale dreptului.

Potrivit Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 modificată prin Hotărârea nr. 659/03.07.2008, în cererea de înscriere la concursul de promovare candidații trebuie să menționeze specializarea pentru care optează, în vederea stabilirii materiilor de concurs, însă numai pentru curțile de apel este necesară precizarea secției pentru care se optează.

în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. (3) și (4) din același Regulament, promovarea efectivă se face în raport de opțiunea candidatului, în ordinea mediilor, în limita numărului de posturi aprobate.

întrucât, în conformitate cu prevederile art. 22 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, repartizarea în cadrul secțiilor reprezintă o prerogativă a colegiului de conducere, menită să asigure buna desfășurare a activității instanței, măsura desemnării unui judecător în cadrul unei secții, fără a se ține seama de opțiunea și specializarea acestuia, poate fi apreciată ca o încălcare a independenței judecătorului numai în măsura în care ar avea un caracter abuziv, care nu se întemeiază considerente ce țin de organizarea și funcționarea corespunzătoare a instanței.

Or, în cazul judecătorului A, cu toate că la desemnarea în cadrul secției penale nu a fost respectată opțiunea și specializarea sa, măsura a fost adoptată în Colegiul de conducere și a fost determinată de volumul mare de activitate și numărul redus de judecători din cadrul secției, de necesitatea evitării unor incidente procedurale datorate rudeniei, dar și de opoziția judecătorilor cu vechime mai mare ca a acestuia de a fi repartizați în cadrul altei secții, fiind vorba, așadar, de o serie de factori obiectivi, ținând de organizarea instanței.

Deși, în mod evident, această măsură va implica un efort deosebit din partea acestui judecător pentru a aprofunda cunoștințele în materia dreptului penal, nu se poate aprecia că a fost afectată independența judecătorului.

în ce privește imparțialitatea, întrucât aceasta presupune capacitatea judecătorului de a decide în mod obiectiv și de a asigura părților un tratament nediscriminatoriu, s-a considerat că aceasta se poate examina numai raportat la cazuri concrete și nu poate fi afectată de aspecte generale, precum natura cauzelor soluționate.

Referitor la solicitarea de apărare a reputației profesionale, s-a apreciat că nu se poate pleca de la premisa că judecătorul A nu va fi în măsură să-și desfășoare în mod corespunzător activitatea în cadrul secției penale și, astfel, îi va fi afectată reputația profesională.

Consiliul Superior al Magistraturii a fost sesizat în temeiul art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, pentru a aprecia dacă, într-adevăr, s-a adus atingere reputației profesionale a magistratului care a formulat cererea, iar nu pentru a se pronunța asupra eventualității ca o asemenea consecință să se producă în raport de un anume fapt invocat de judecătorul în cauză. S-a concluzionat că măsura repartizării în cadrul secțiilor este o măsură administrativă, de organizare a instanței, care nu poate avea drept consecință afectarea reputației profesionale a unui judecător.

în ce privește cererea formulată în subsidiar de a se lua act că promovarea examenului rămâne fără efecte, s-a apreciat că o asemenea solicitare nu poate fi formulată în cadrul procedurii prevăzute de art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: