Judecător. Articole de presă. Afectarea reputaţiei profesionale

Comentarii

0

Afirmaţiile din cuprinsul articolelor la care se face referire în cererea de apărare a reputaţiei sunt de natură a leza reputaţia profesională a judecătorului Z, deoarece se pune la îndoială obiectivitatea acestuia, probitatea sa morală şi profesională, lăsând să se înţeleagă că, datorită demersurilor sale, anumite persoane sunt favorizate la Tribunalul X şi la instanţele din raza sa teritorială.Astfel, gravitatea afirmaţiilor şi caracterul repetitiv al articolelor (au fost publicate articole cu un conţinut similar, timp de 2 luni în mai multe publicaţii), sunt de natură să afecteze reputaţia profesională a judecătorului, acesta fiind prezentat ca un judecător care se foloseşte de funcţia de preşedinte de instanţă, pe care o exercită, pentru a-şi ajuta cunoscuţii să-şi rezolve problemele litigioase.Pe de altă parte, ca orice drept subiectiv civil, dreptul de a da publicităţii, de a informa opinia publică trebuie exercitat cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut. În cazul de faţă au fost publicate acuzaţiile respective, fără a se solicita un punct de vedere Biroului de presă al instanţei şi judecătorului vizat în articolele publicate.

CSM, Plenul CSM Hotărârea nr. 427 din 15 mai 2008

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară la 28.03.2008, judecătorul Z, președintele Tribunalului X, a solicitat apărarea reputației profesionale față de acuzațiile proferate la adresa sa prin articolele publicate în presa locală și la un post de televiziune național.

în cererea de apărare a reputației profesionale se menționează că pe rolul Judecătoriei X și al Tribunalului X s-au înregistrat mai multe cauze în care sunt părți SC A. SA (SC B. SA) și Direcția Generală a Finanțelor Publice, iar în articolele de presă s-a afirmat, în mod repetat că, datorită relațiilor de rudenie/prietenie existente între judecător și directorul Direcției Generale a Finanțelor Publice (GG) și în virtutea funcției pe care o deține judecătorul semnatar, au fost influențate hotărârile instanțelor, prin favorizarea Direcției Generale a Finanțelor Publice și în special a directorului acestei instituții.

Semnatarul cererii de apărare a reputației a arătat că este lezat de acuzațiile din articolele menționate, deoarece prin acestea se induce publicului ideea că în calitatea sa de președinte al tribunalului face presiuni asupra colegilor judecători de la secțiile tribunalului și de la Judecătoria X pentru favorizarea părților din dosare. Judecătorul consideră că, față de conținutul articolelor, se impune apărarea reputației sale profesionale, apreciind că afirmațiile prezentate în articolele indicate au un impact negativ asupra activității sale ca președinte, deoarece se induce, în rândul justițiabililor și al cunoscuților, ideea că în calitatea sa de președinte al Tribunalului X, influențează soluțiile judecătorilor. Efectul negativ este cu atât mai grav, cu cât articolele au fost publicate mai multe zile la rând (în perioada februarie - martie 2008) în săptămânalele locale.

Prin Hotărârea nr. 427 din data de 15.05.2008, Plenul CSM a admis cererea de apărare a reputației profesionale formulată de judecătorul Z, reținând următoarele:

în articolele publicate în două săptămânale locale, în perioada februarie - martie 2008, au fost redate și comentate o serie de afirmații ale domnilor NM și MPC, din care rezulta că președintele Tribunalului X este rudă cu directorul Direcției Generale a Finanțelor Publice, GG, "unul este nașul altuia" și că soluțiile judecătorilor de la instanțele locale au fost influențate de președintele Tribunalului X prin favorizarea "Finanțelor Publice".

Persoanele, ale căror declarații au fost reproduse, sunt reprezentanți ai SC B. SA (societate care a preluat patrimoniul SC A. SA), iar semnatarii articolelor susțin că, împotriva reprezentanților acestei societăți, directorul Direcției Generale a Finanțelor Publice, GG, a formulat plângere penală, pentru săvârșirea unor fapte penale (bancrută, spălare de bani etc.).

Cu ocazia verificărilor efectuate la sediul Tribunalului X și al Judecătoriei X, s-a reținut că în intervalul de timp 2004-2008, pe rolul acestor instanțe, au fost înregistrate o serie de cinci cauze care aveau ca părți persoanele juridice menționate sau care se refereau la litigii între SC B. SA (fostă SC A. SA) și alte persoane fizice, printre care și domnul GG, și care au fost strămutate la alte instanțe.

Plângerea penală despre care se făcea vorbire într-unul dintre articole a făcut obiectul dosarului penal nr. 55/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul X, soluționat prin ordonanță de neîncepere a urmării penale. Ordonanța procurorilor a fost contestată de Direcția Generală a Finanțelor Publice, plângerea împotriva soluției procurorilor fiind înregistrată la Judecătoria X. Și în acest dosar s-a formulat cerere de strămutare de intimatul MPC înregistrată la data de 25.03.2008 pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, nesoluționată la data formulării cererii de apărare a reputației.

S-a constatat totodată că, pe rolul Tribunalului X și al Judecătoriei X, au fost înregistrate mai multe cauze în care sunt implicate părțile vizate (Direcția Generală a Finanțelor Publice și SC A. SA - actuala SC B. SA), precum și cauze în care au fost implicați ziariști, semnatari ai articolelor menționate în cererea de apărare a reputației profesionale, cauze în care nu s-au formulat cereri de strămutare și care au fost soluționate de instanța învestită sau care sunt în curs de soluționare.

Din discuțiile individuale purtate cu judecătorii care au participat la soluționarea acestor cauze a reieșit că nu s-au exercitat presiuni asupra lor, aceștia precizând că nici președintele tribunalului și nici alte persoane nu s-au interesat de aceste dosare și nici nu au încercat să le influențeze deciziile în dosarele respective. Aceștia au arătat că hotărârile pe care le-au pronunțat au la bază doar probele administrate în cauză și aspectele reținute din analizarea acestor probe, apreciind că este un afront ce li se aduce prin insinuarea faptului că au dat soluții la intervenția altor persoane.

Se constată că judecătorul Z a recunoscut că domnul GG este prietenul său de 20 de ani și că, în același timp, este și nașul de cununie al fiicei sale, dar între cei doi nu este nicio altă relație de rudenie și de afinitate în sensul legii.

Se reține faptul că relațiile de amiciție dintre aceștia nu au cum să influențeze hotărârile celorlalți judecători, în condițiile în care nu s-au făcut intervenții pentru soluționarea favorabilă a acestor litigii, iar directorul Finanțelor Publice nu are interese personale în cauzele aflate pe rolul instanțelor locale, fiind vorba despre litigii în care este implicată instituția publică pe care o reprezintă.

Domnul judecător Z nu a făcut parte din completele cărora le-au fost repartizate, spre soluționare, dosarele respective și nu a avut nicio implicare în dosarele ce se aflau pe rolul Judecătoriei X și al Tribunalului X, fapt relevat și de răspunsurile date de judecătorii care au soluționat litigiile menționate.

Afirmațiile din cuprinsul articolelor sunt de natură a leza reputația profesională a judecătorului Z, deoarece se pune la îndoială obiectivitatea acestuia, probitatea sa morală și profesională, lăsând să se înțeleagă că, datorită demersurilor sale, anumite persoane sunt favorizate la Tribunalul X și la instanțele din raza sa teritorială.

Astfel, gravitatea afirmațiilor și caracterul repetitiv al articolelor (au fost publicate articole cu un conținut similar, timp de 2 luni în mai multe publicații), sunt de natură să afecteze reputația profesională a judecătorului, acesta fiind prezentat ca un judecător care se folosește de funcția de președinte de instanță, pe care o exercită pentru a-și ajuta cunoscuții să-și rezolve problemele litigioase.

Pe de altă parte, ca orice drept subiectiv civil, dreptul de a da publicității, de a informa opinia publică trebuie exercitat cu bună-credință, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut. în cazul de față au fost publicate acuzațiile respective, fără a se solicita un punct de vedere Biroului de presă al instanței și judecătorului vizat în articolele publicate.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: