Procuror. Articol de presă. Afectarea reputaţiei profesionale
| Comentarii |
|
În exercitarea dreptului la liberă exprimare, presa trebuie să acorde atenţie deosebită selectării informaţiilor şi a modalităţilor prin care acestea sunt prezentate, astfel încât să nu depăşească limitele dreptului la informare. Potrivit legii, în exercitarea dreptului la exprimare, presa trebuie să aibă acces la toate datele privind activitatea instanţelor şi parchetelor, precum şi a magistraţilor din cadrul acestora, chiar dacă informaţiile sunt prejudiciabile sau nu.Acest drept însă, potrivit art. 10 parag. 2 din Convenţia europeană a drepturilor omului, poate fi supus unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni, printre altele, pentru a se garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti. În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că, în domeniul libertăţii de exprimare se impune ca presa să respecte unele principii de echitate, astfel încât să nu aducă atingere reputaţiei şi drepturilor celorlalţi, iar în ceea ce-i priveşte pe magistraţi, se impune ca aceştia să nu facă obiectul unor acuzaţii nejustificate, deoarece poate fi afectată autoritatea puterii judecătoreşti.
CSM, Plenul CSM Hotărârea nr. 523 din 5 iunie 2008
Apariția într-un cotidian central a unor pasaje dintr-o plângere penală, în posesia căreia redacția nu a intrat în mod oficial și în conformitate cu legea, a determinat formularea de către procurorul G.B. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel B. a unei cereri de apărare a reputației profesionale.
în plângerea penală acesta era acuzat că a intervenit la unul dintre membrii comisiei de examinare pentru a-l favoriza pe un anumit procuror ce candida pentru o funcție de conducere la un parchet subordonat ierarhic.
La data apariției articolului cercetările efectuate în cauză de organele competente nu erau finalizate. Ulterior, s-a stabilit că aspectele invocate în plângerea penală nu se confirmau.
Plenul CSM a decis că cererea de apărare a reputației formulată de procuror este întemeiată pentru următoarele argumente:
în articolul de presă, jurnalistul nu a redat fapte verificate, ci a prezentat numai susținerile persoanei care a formulat plângerea penală, susțineri ce urmau să fie examinate în cadrul procedurii penale.
Potrivit legii, în exercitarea dreptului la exprimare, presa trebuie să aibă acces la toate datele privind activitatea instanțelor și parchetelor, precum și a magistraților din cadrul acestora, chiar dacă informațiile sunt prejudiciabile sau nu.
Acest drept însă, potrivit art. 10 parag. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, poate fi supus unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni, printre altele, pentru a se garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești. în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că, în domeniul libertății de exprimare se impune ca presa să respecte unele principii de echitate, astfel încât să nu aducă atingere reputației și drepturilor celorlalți, iar în ceea ce-i privește pe magistrați, se impune ca aceștia să nu facă obiectul unor acuzații nejustificate, deoarece poate fi afectată autoritatea puterii judecătorești.
Aceste principii se regăsesc și în Codul deontologic al ziaristului care, în art. 2,art. 3 și art. 5, prevede că jurnalistul are îndatorirea de a relata adevărul, obligație ce decurge din dreptul constituțional al publicului de a fi corect informat. în spiritul dispozițiilor menționate, știrea de presă trebuie să fie exactă, obiectivă și fără conotații tendențioase. Jurnalistului nu îi este permis să publice date prin care să insinueze ori să creeze, în mod artificial și nejustificat, situații ce nu există, cu privire la faptele sau persoanele la care face referire. Totodată, acesta nu se poate substitui instituțiilor și puterilor publice.
Autorul articolului a încălcat aceste principii, depășind cu mult limitele dreptului la informare atunci când, prin reproducerea pasajelor din plângerea penală, a sădit în conștiința cititorilor ideea că procurorul cu funcție de conducere ar fi influențat cursul unui examen.
Acest fapt a fost de natură să creeze o imagine defavorabilă magistratului care, pentru exercitarea funcției de conducere ce o deține, trebuie să se bucure de o bună reputație, opinia publică și colegii percepându-l ca o persoană demnă de încredere ce acționează cu corectitudine.
| ← Judecător. Articole de presă. Afectarea reputaţiei profesionale | Procuror. Declaraţiile publice ale unor politicieni şi membri... → |
|---|
