Limitele exercitării controlului asupra hotărârilor judecătoreşti

Comentarii

0

Fapta judecătorilor A.I., V.D. şi T.M. de la Curtea de Apel X, care cu ocazia soluţionării cererii de recurs formulate împotriva sentinţei civile nr. 616/12.03.2008 pronunţată de Tribunalul X, nu au aplicat Decizia nr. LXXVIII din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, încălcând astfel prevederile art. 329 C.proc.civ., nu întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare, întrucât hotărârile judecătoreşti sunt scoase de sub imperiul unei autorităţi de supraveghere, în afara cazurilor în care s-a săvârşit o greşeală evidentă, neîndoielnică, căreia îi lipseşte chiar şi cea mai slabă justificare.

CSM , Secţia pentru judecători Hotărârea nr. 23J din 09 septembrie 2009

Comisia de disciplină pentru judecători a solicitat sancționarea disciplinară a judecătorilor A.I., V.D. și T.M. de la Curtea de Apel X pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.

în motivarea acțiunii, Comisia de disciplină pentru judecători a reținut că pârâții judecători, cu ocazia soluționării cererii de recurs formulate împotriva sentinței civile nr. 616/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul X, nu au aplicat Decizia nr. LXXVIII din 5 noiembrie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, încălcând astfel prevederile art. 329 C.proc.civ.

Secția pentru judecători, prin hotărârea nr. 23J/2009, a respins acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru judecători, ca nefondată, apreciind că fapta pârâților judecători A.I., V.D. și T.M. nu întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, în varianta exercitării funcției cu gravă neglijență.

Secția a reținut următoarea stare de fapt:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului X - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ-fiscal sub nr. 311/121/2008 din 23.01.2008, reclamanții, consilieri juridici în cadrul Primăriei Municipiului X, au solicitat instanței să dispună aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 514/2003 potrivit cărora, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, autoritățile publice vor opera modificările prevăzute de aceasta în încadrarea și stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care îi au angajați sau numiți în slujba lor.

Se invocau, totodată, dispozițiile art. 60 alin. (2) din Statutul profesiei de consilier juridic conform cărora, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, deosebit de remunerația de bază, în temeiul art. 25 și art. 26 din Legea nr. 53/2003.

Prin sentința civilă nr. 616/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul X, Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ-fiscal în dosarul nr. 311/121/2008, cererea reclamanților a fost respinsă ca nefondată.

împotriva sentinței civile nr. 616/2008 a Tribunalului X au formulat recurs reclamanții, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel X - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 6.05.2008, cu prim termen de judecată la 17.06.2008.

Prin recursul formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C.proc.civ., reclamanții au solicitat instanței de control judiciar să procedeze la examinarea întregii situații de fapt și a tuturor argumentelor de drept prezentate în acțiunea introductivă și să constate, astfel, temeinicia pretențiilor invocate.

La termenul de judecată din data de 2.09.2008, când compunerea instanței a fost asigurată de pârâții judecători I.A., D.V. și M.T., instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra cererii de recurs.

După închiderea dezbaterilor, cauza a fost reținută în pronunțare, iar la aceeași dată s-a pronunțat decizia nr. 433/02.09.2008 prin care Curtea de Apel X - Secția de contencios administrativ și fiscal, admițând recursul reclamanților, a modificat sentința civilă nr. 616/2008 a Tribunalului X și, în rejudecare, a admis acțiunea reclamanților, dispunând obligarea pârâtului să acorde reclamanților sporurile de mobilitate și confidențialitate reprezentând 25%, fiecare, din salariul de încadrare, începând cu data înscrierii fiecărui reclamant în Colegiul Consilierilor Juridici.

Curtea de Apel X a reținut că reclamanților, în calitate de consilieri juridici în cadrul Primăriei municipiului X, le erau aplicabile atât dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cât și dispozițiile Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic.

Ca urmare, Curtea de Apel X a constatat incidența în speță a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 514/2003 potrivit cărora, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, autoritățile publice erau obligate să opereze modificările prevăzute de respectivul act normativ în încadrarea și stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care îi aveau angajați sau numiți în slujba lor.

Textul de lege menționat a fost raportat la prevederile art. 60 alin. (1) și (2) din Statutul profesiei de consilier juridic conform cărora, pentru activitatea sa profesională, consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic care are statut de salariat sau, conform legilor speciale pentru cel numit în funcție, iar deosebit de remunerația de bază stabilită în considerarea specificului muncii și importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și confidențialitate.

Curtea de Apel X a constatat totodată că, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată la un salariu compus din salariul de bază, sportul de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar potrivit alineatului (2) al aceluiași articol, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.

Prin coroborarea prevederilor legale enunțate, Curtea de Apel X a dispus admiterea recursului, modificarea sentinței nr. 616/2008 a Tribunalului X și obligarea pârâților la plata sporurilor de mobilitate și confidențialitate reprezentând câte 25% din salariul de încadrare.

Din probele administrate a rezultat că, la data de 22.07.2008, anterior pronunțării deciziei nr. 433/02.09.2008 de către Curtea de Apel X în cauza expusă, fusese publicată în Monitorul Oficial al României Decizia nr. LXXVIII din 5 noiembrie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006, raportate la dispozițiile art. 60 alin. (1) și (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 31 și art. 117 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, se interpretează în sensul că nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în condițiile prevăzute de art. 25 și 26 C.muncii. Această categorie poate beneficia de sporuri salariale în condițiile stabilite prin aceste normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.

Pentru a pronunța această hotărâre, Secția a avut în vedere faptul că reținerea acestei abateri este condiționată de modul în care trebuie definită noțiunea de gravă neglijență în înțelesul art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată.

Legea nu conține o astfel de definiție, motiv pentru care o asemenea analiză cade în sarcina instanței care judecă o cauză disciplinară, însă, la conturarea noțiunii de gravă neglijență trebuie avute în vedere normele constituționale prevăzute la art. 124 alin. (3), conform cărora judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Aceasta înseamnă că, în interesul respingerii influențelor nepermise, hotărârile judecătorești sunt, ca principiu, scoase de sub imperiul unei autorități de supraveghere.

Secția a reținut că forma de vinovăție ce a fost avută în vedere de legiuitor când a înțeles să sancționeze un anumit comportament al judecătorului în legătură cu activitatea de judecată este conturată atunci când s-a săvârșit o greșeală evidentă, neîndoielnică, căreia îi lipsește chiar și cea mai slabă justificare, spre exemplu când hotărârea se dă cu încălcarea clară a legii, bazându-se în același timp pe o motivare străină de drept.

De asemenea, Secția a avut în vedere și următoarele apărări invocate de pârâții judecători:

Omisiunea de aplicare a deciziei în interesul legii a fost explicată de către pârâtul judecător A.I. prin volumul mare de activitate ce se înregistrează la instanță, existența unei legislații diversificate și complexe, precum și a multiplelor aspecte de practică neunitară. în plus, s-a menționat și împrejurarea că ședința de judecată din 2.09.2008 era prima planificată după vacanța judecătorească, nefiind lipsit de relevanță nici faptul că publicarea deciziei dată în recurs în interesul legii a avut loc în aceeași perioadă, când majoritatea judecătorilor se aflau în concediul legal de odihnă.

Apărările formulate de către pârâta judecător V.D. s-au circumscris acelorași aspecte referitoare la motivele care au condus la neaplicarea deciziei în interesul legii, respectiv publicarea respectivei decizii în perioada vacanței judecătorești, precum și timpul scurs între data revenirii din concediul de odihnă și programarea proximei ședințe de judecată, respectiv la 2.09.2008.

Ca argument suplimentar, pârâta judecător V.D. a menționat că practica anterioară a instanței în materie era în sensul acordării celor două suplimente ambelor categorii de consilieri juridici - funcționari publici și angajați cu contract de muncă - și care desfășoară aceeași activitate, soluție fundamentată pe respectarea principiului nediscriminării.

De asemenea, atât pârâta judecător V.D. cât și pârâtul judecător A.I. au precizat că în acea perioadă în sediul instanței se efectuau reparații și, în intervalul dintre data revenirii din concediu și data la care au pronunțat decizia nr. 433/2.09.2008 nu au avut acces în propriile birouri și nici posibilitatea de a consulta site-ul Monitorului Oficial.

Pârâta judecător T.M. a susținut că hotărârea pronunțată în cauză este corectă, precizând însă că la pronunțarea soluției au fost avute în vedere și dispozițiile art. 15 din O.G. nr. 2/2006 și art. 18 din O.U.G nr. 92/2004 care dau posibilitatea acordării sporului de confidențialitate și nu sunt în contradicție cu decizia pronunțată în recursul în interesul legii.

în acest sens, a fost depusă la dosarul cauzei decizia nr. 195/22.05.2007 pronunțată de Curtea de Apel X, în cuprinsul căreia art. 18 din O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, este interpretat în sensul că alin. (1) prevede în mod expres cuantumul sporului de confidențialitate pentru o categorie limitată a funcționarilor publici, iar alin. (2) se referă la celelalte categorii de funcționari publici. Cu privire la aceștia din urmă, decizia menționa că sporul de confidențialitate și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat. Din interpretarea acestor dispoziții, preluate și de art. 15 din O.G. nr. 2/2006, s-a apreciat că, potrivit legii, consilierii juridici cu statut de funcționari publici beneficiază de sporul de confidențialitate.

De asemenea, în privința sporului de mobilitate s-a apreciat că dispozițiile art. 87 din Legea nr. 118/1999 reglementează mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor publici, iar art. 29 din Legea nr. 188/1999 dă dreptul consilierilor juridici, având acest statut, la plata primelor și drepturilor salariale, drept echivalent al efortului fizic și a imaginii ce trebuie protejată, în considerarea specificului muncii.

Or, în cazul de față, având în vedere argumentele invocate de pârâții judecători, faptul că în atribuțiile judecătorului intră, pe lângă activitatea de judecată, și obligația de a se informa continuu cu privire la modificările legislative, luând în considerare și volumul de activitate al pârâților, împrejurarea că aceștia la revenirea din concediul de odihnă nu au avut acces la propriile birouri, nu poate fi ignorată.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: