Limitele exercitării controlului administrativ cu privire la activitatea de urmărire penală desfăşurată de procuror. Lipsa interesului procurorului care efectuează urmărirea faţă de un inculpat aflat în relaţii de duşmănie cu o persoană pe care, anterior,

Comentarii

0

Împrejurările în care procurorul a reprezentat pe numitul U.M.I., fără calitate procesuală, în dosarul penal nr. 9466/P/2008 în anii 2001 şi 2005, în calitate de avocat, în două cauze ale acestuia, precum şi aceea că în dosarul penal nr. 2063/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Y s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului U.M.I., pentru infracţiuni comise împotriva numitului S.F., nu constituie prin ele însele, în lipsa altor probe, elemente de natură a duce la concluzia că pârâta procuror sau o rudă apropiată a acesteia ar fi fost interesată în vreun fel în a adopta o anumită soluţie în dosarul penal nr. 9466/P/2008.În lipsa unor date concrete care să indice existenţa unui interes manifestat de procurorul H.C.M. în soluţionarea într-un mod care să-i aducă sieşi sau unei rude apropiate beneficii morale sau materiale, a dosarului penal nr. 9466/P/2008, nu poate fi reţinută în sarcina acesteia săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.Cu referire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza I din acelaşi act normativ, activitatea de urmărire penală desfăşurată de către procurorul H.C.M., finalizată cu soluţionarea dosarului penal nr. 9466/P/2008 prin rechizitoriu, într-un termen rezonabil, se înscrie în limitele dispoziţiilor legale referitoare la obligaţiile pe care le are procurorul în cursul urmăririi penale şi sunt rezultatul unui proces de interpretare sistematică a materialului probator administrat, conform propriilor convingeri, măsurile dispuse de procuror, natura şi conţinutul probelor stabilite, modalitatea de administrare şi prezentare a acestora ţinând de esenţa jurisdicţiei, singura modalitate de realizare a controlului legalităţii actelor efectuate de către procuror şi remedierea erorilor săvârşite de acesta fiind controlul judiciar exercitat de instanţa de judecată.Totodată, prin inserarea în cuprinsul rechizitoriului a menţiunilor referitoare la existenţa a două grupări infracţionale rivale în localitatea X, aspecte de notorietate pe plan local, fiind menţionate atât în presa locală, cât şi în alte rechizitorii, procurorul nu s-a substituit în atribuţiile D.I.I.C.O.T., ci a urmărit perceperea gravităţii concrete a faptelor comise de inculpaţi, membri ai acestor grupuri, prin prezentarea unui tablou integral al stării conflictuale existente în localitatea X, iar prin datele cuprinse în acest rechizitoriu a urmărit să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, cu respectarea tuturor principiilor procesual penale, şi nu să prejudicieze imaginea vreuneia din părţile din dosar sau a altor persoane.

Secţia pentru procurori a CSM Hotărârea nr. 5P din 05 septembrie 2009

Prin acțiunea exercitată, Comisia de disciplină pentru procurori a solicitat sancționarea disciplinară a procurorului H.C.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.

în motivarea acțiunii s-a arătat că pârâta procuror H.C.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria X a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.F. care, într-o altă cauză penală, a avut calitatea de parte vătămată, pentru fapte de violență pentru care s-au efectuat cercetări penale față de învinuitul U.M.I., asistat anterior numirii în funcția de procuror de H.C.M. în două dosare penale.

Referitor la cea de-a doua abatere disciplinară s-a reținut că pârâta procuror a dispus, din oficiu, audierea în calitate de martori a inculpaților din dosarul nr. 2063/P/2006, aflat pe rolul instanței, pentru fapte și împrejurări la care nu au participat și nu aveau cunoștință directă cu privire la inculpații din dosarul nr. 9466/P/2008 care în propriul lor dosar erau părți vătămate; a consemnat declarațiile inculpaților, părților vătămate și martorilor (inclusiv a inculpaților din dosarul nr. 2063/P/2006) atât pe suport de hârtie cât și pe suport audio-video, cu nerespectarea cazurilor și condițiilor instituite prin art. 77¹și art. 86²C.proc.pen.; nu a invocat aceste probe în rechizitoriul nr. 9466/P/2008 și a depozitat DVD-urile cu înregistrările în propriul fișet; a făcut în considerentele rechizitoriului nr. 9466/P/2008, fără fundament probatoriu, exclusiv pe baza declarațiilor inculpaților din dosarul nr. 2063/P/2006, neparticipanți la evenimente, referiri compromițătoare privind apartenența la grupări interlope a inculpaților (părți vătămate în dosarul nr. 2063/P/2006), părților vătămate, martorilor, dar și a altor persoane fără nicio calitate procesuală (petiționarul A.B.), inducând un deficit major de imagine persoanelor fără nicio calitate procesuală în dosar, martorilor și părților vătămate, dar prin reflex și inculpaților (părți vătămate în dosarul nr. 2063/P/2006 aflat în faza cercetării judecătorești); a solicitat în două dosare penale, formate prin disjungere din dosarul nr. 9466/P/2008, emiterea autorizațiilor de efectuare a perchezițiilor la domiciliile și sediile unor societăți comerciale aparținând unor persoane care în dosarul din care s-au format aveau calitatea de martori ori fără calitate procesuală (petiționarii M.C.V. și A.B.) reiterând aceleași referiri denigratoare, cereri respinse de instanța de judecată cu motivarea inoportunității cu privire la obiectul dosarului, persoanele vizate și corpurile contondente folosite; a decredibilizat părțile dintr-un dosar penal dedus judecății, inducând suspiciuni cu privire la activitatea de urmărire penală efectuată de alți procurori, prin reținerea unei alte situații de fapt, decât cea din rechizitoriul cu care fusese învestită instanța.

Prin hotărârea nr. 5P/05.05.2009, Secția pentru procurori a respins acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru procurori.

Pentru a pronunța această hotărâre, Secția pentru procurori a reținut că pentru a fi angajată răspunderea disciplinară a procurorului, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii disciplinare, care sunt aceleași pentru oricare din formele răspunderii juridice și privesc calitatea de persoană parte a unui raport de muncă, de serviciu sau de funcție, existența unei fapte ilicite, săvârșirea acesteia cu vinovăție, producerea unui rezultat dăunător și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și rezultatul dăunător.

Cu referire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Secția a reținut că potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (2) și 50 alin. (1) C.proc.pen., procurorul care efectuează cercetarea penală și se află într-una din situațiile prevăzute de art. 48 lit. b)-i) C.proc.pen. este obligat să declare procurorului ierarhic superior, că se abține de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abținerii.

Cazul de incompatibilitate reținut de către Comisia de disciplină pentru procurori în sarcina pârâtei procuror H.C.M. este reglementat de art. 48 lit. d) C.proc.pen. și presupune existența unor împrejurări din care rezultă că în cauza respectivă este interesat sub orice formă, el, soțul sau vreo rudă apropiată.

Prin urmare, în această situație, condițiile de existență nu rezultă implicit din actele dosarului, ca în celelalte cazuri de incompatibilitate, partea care-l invocă trebuind să dovedească împrejurările din care apare interesul procurorului în soluționarea cauzei într-un anumit mod.

Astfel, interesul la care se referă cazul de incompatibilitate trebuie să privească modul în care urmează să fie soluționată cauza, în sensul producerii unor avantaje materiale sau morale pentru procuror, soțul sau rudele apropiate.

împrejurările potrivit cărora pârâta procuror a reprezentat pe numitul U.M.I. în anul 2001 și 2005, în calitate de avocat, în două cauze ale acestuia, precum și aceea că în dosarul penal nr. 2063/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Y s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului U.M.I., pentru infracțiuni comise împotriva numitului S.F., nu constituie prin ele însele, în lipsa altor probe, împrejurări de natură a concluziona că pârâta procuror sau o rudă apropiată a acesteia ar fi fost interesată în vreun fel în a adopta o anumită soluție în dosarul penal nr. 9466/P/2008, în care numitul U.M.I. nu a avut nicio calitate procesuală, acesta nefiind nici parte, în înțelesul art. 23 și 24 C.proc.pen., nici participant.

Mai mult, din notele de relații și declarația pârâtei procuror dată în fața Secției rezultă că, încă din momentul transferării sale la Parchetul de pe lângă Judecătoria X, respectiv data de 15.06.2006, a adus la cunoștința prim-procurorului, colegilor și personalului Secției 2 Poliție X unde supraveghea activitatea de urmărire penală, faptul că în anii anteriori l-a reprezentat, în calitate de avocat, pe numitul U.M.I. și că, în situația în care una din persoanele pe care le-a reprezentat în calitate de avocat este implicată în vreun dosar ce-i este repartizat, va formula cerere de abținere.

Acest aspect este confirmat de declarațiile martorilor Ș.G.V. - prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria X, M.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria X, C.S., inspector principal Secția 2 Poliție X și C.G., inspector în cadrul Secției 2 Poliție X.

Astfel, s-a reținut că, deși potrivit normelor de conduită profesională atât judecătorii, cât și procurorii trebuie să identifice și să declare orice act, măsură ori conduită care implică riscul de a fi percepuți drept părtinitori, în lipsa unor date concrete care să indice existența unui interes manifestat de pârâta procuror în soluționarea într-un mod care să-i aducă sieși sau unei rude apropiate beneficii morale sau materiale, a dosarului penal nr. 9466/P/2008, nu poate fi reținută în sarcina acesteia săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza I din același act normativ, și anume exercitarea funcției cu rea-credință, Secția pentru procurori a reținut că din conținutul acțiunii disciplinare exercitată de Comisia de disciplină pentru procurori, faptele ce constituie latura obiectivă a acestei abateri sunt cele referitoare la oportunitatea unora dintre măsurile dispuse de pârâta procuror în dosarul penal nr. 9466/P/2008, natura, conținutul, concludența și utilitatea probelor stabilite, modalitatea de administrare și prezentare a acestora și inserarea în conținutul rechizitoriului emis în dosarul anterior menționat a unor aserțiuni compromițătoare și denigratoare la adresa părților, martorilor și a unor persoane fără calitate procesuală care, dacă ar fi adevărate, le-ar atrage responsabilități penale, fapte care au fost săvârșite cu rea-credință și care au avut drept urmare prejudicierea nejustificată, fără suport probator, a imaginii publice a acestora.

S-a reținut că potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, orice verificare efectuată în legătură cu activitatea unui judecător sau procuror, ori săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare, nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărâri judecătorești și măsurile sau soluțiile adoptate în cursul urmăririi penale. Controlul administrativ este permis doar pentru asigurarea desfășurării regulamentare a activității, forma exterioară de îndeplinire a sarcinilor de serviciu și celelalte chestiuni îndepărtate de esența activității jurisdicționale propriu-zise.

Potrivit art. 62 alin. (2) și (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiilor legalității, imparțialității și controlului ierarhic, în condițiile legii și își exercită funcțiile în conformitate cu legea, respectă și protejează demnitatea umană și apără drepturile persoanei.

Totodată, în baza art. 202 C.proc.pen., procurorul este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, să adune probele atât în favoarea, cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului, date cu privire la împrejurările care au determinat, înlesnit sau favorizat săvârșirea infracțiunii, precum și orice alte date de natură să servească la soluționarea cauzei.

S-a constatat, astfel, că activitatea de urmărire penală desfășurată de către pârâta procuror H.C.M. și care s-a finalizat cu soluționarea dosarului penal nr. 9466/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria X, prin rechizitoriu, într-un termen rezonabil, se înscrie în limitele dispozițiilor legale referitoare la obligațiile pe care le are procurorul în cursul urmăririi penale și este rezultatul unui proces de interpretare sistematică a materialului probator administrat, conform propriilor convingeri.

Prin urmare, măsurile dispuse de pârâta procuror în dosarul penal nr. 9466/P/2008, natura și conținutul probelor stabilite, modalitatea de administrare și prezentare a acestora țin de esența jurisdicției, acestea fiind supuse controlului judiciar exercitat de instanța de judecată, singura modalitate prin care se poate realiza controlul legalității actelor efectuate de către procuror și remedierea erorilor săvârșite de acesta.

în ceea ce privește unele aspecte inserate de procuror în cuprinsul rechizitoriului nr. 9466/P/2008 și prezentate de Comisia de disciplină pentru procurori ca fapte ce intră în conținutul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza I, Secția a reținut următoarele:

Pârâta procuror a afirmat constant, atât în notele de relații date în cursul cercetării prealabile, cât și în declarația dată în fața Secției, că aspectele reținute în cuprinsul rechizitoriului nr. 9466/P/2009 referitoare la existența a două grupări infracționale au avut drept scop perceperea gravității concrete a faptelor comise de inculpați - membri ai acestor grupuri - prin prezentarea unui tablou integral al stării conflictuale existente în orașul X. Mai mult, aceste aspecte rezultă din declarațiile părților și ale unor martori audiați în cauză și nu reprezintă susțineri personale, fără fundament probator.

Existența acestor grupări rivale este de notorietate în municipiul X, așa cum rezultă din cuprinsul rechizitoriului nr. 2063/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul X, în care se menționează existența celor două grupuri, fără a li se menționa denumirea, dar sunt indicați parte din membrii acestora, printre care sunt enumerați și inculpații din dosarul nr. 9466/P/2008, din articolele din presa locală, dar și din declarațiile martorilor Ș.G.V., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria X și T.C., procuror la același Parchet.

Prin urmare, susținerile Comisiei de disciplină pentru procurori, potrivit cărora pârâta procuror H.C.M. și-a depășit în mod voit atribuțiile și obligațiile profesionale ce-i reveneau potrivit legii, în exercitarea funcției de procuror, cu ocazia instrumentării și rezolvării dosarului nr. 9466/P/2008, prin inserarea în cuprinsul rechizitoriului a mențiunilor referitoare la existența unor grupuri infracționale, substituindu-se astfel în atribuțiile D.I.I.C.O.T., apar ca neîntemeiate, fiind contrazise de probele anterior menționate și au fost înlăturate.

în ceea ce privește susținerea potrivit căreia pârâta procuror a intenționat, prin datele cuprinse în conținutul rechizitoriului nr. 9466/P/2008, să afecteze imaginea publică a părților vătămate, a martorului M.C.V., a numitului A.B., fără calitate procesuală în acest dosar, dar și a inculpaților, nu se confirmă, în condițiile în care, așa cum s-a reținut anterior, procurorul este obligat ca în activitatea de urmărire penală desfășurată să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, să adune probele atât în favoarea, cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului, dar și date cu privire la împrejurările care au determinat, înlesnit sau favorizat săvârșirea infracțiunii, precum și orice alte date de natură să servească la soluționarea cauzei, cu respectarea tuturor principiilor procesual penale.

în concluzie, Secția pentru procurori a apreciat că nu sunt întrunite, nici sub aspect obiectiv și nici subiectiv, elementele abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza I din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: