Încălcarea dreptului la apărare al inculpaţilor arestaţi preventiv cu ocazia verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, din gravă neglijenţă

Comentarii

0

Faptele judecătorului P.C. de la Judecătoria X care, cu ocazia soluţionării a două cauze, a încălcat garanţiile esenţiale recunoscute persoanelor în materia dreptului la libertate, încălcând dreptul de apărare al inculpaţilor arestaţi preventiv, atât din perspectiva dreptului acestora de a se prezenta şi de a participa în proces la momentul verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, cât şi din perspectiva dreptului de a fi asistaţi de apărători aleşi sau din oficiu, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

C.S.M., Secţia pentru judecători Hotărârea nr. 24J din 09 septembrie 2009

Comisia de disciplină pentru judecători a solicitat sancționarea disciplinară a judecătorului P.C. de la Judecătoria X, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.

în motivarea acțiunii, Comisia de disciplină pentru judecători a reținut că în dosarele nr. 922/237/2009 și nr. 851/237/2009 ale Judecătoriei X, pârâta judecător a procedat la efectuarea verificărilor impuse de art. 300¹C.proc.pen., cu încălcarea garanțiilor esențiale recunoscute persoanelor în materia dreptului la libertate, încălcând dreptul la apărare al inculpaților arestați preventiv, atât din perspectiva dreptului acestora de a se prezenta și de a participa în proces la momentul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, cât și din perspectiva dreptului de a fi asistați de apărători aleși sau din oficiu.

De asemenea, s-a reținut nerespectarea și necunoașterea, de către pârâta judecător, a dispozițiilor procedurale privind judecata în cauzele cu inculpați minori, cu consecința încălcării unor garanții esențiale recunoscute părților din proces, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

în acest sens, s-a arătat că pârâta, reținând incidența dispozițiilor art. 290 alin. (2) C.proc.pen., a încălcat dispozițiile legale citate mai sus, care instituie o procedură specială în judecarea cauzelor cu inculpați minori, tocmai în considerarea particularităților specifice acestor cauze și respectiv în considerarea necesității ocrotirii intereselor minorilor, fiind în confuzie cu privire la caracterul secret al ședinței de judecată și, respectiv, cu privire la caracterul nepublic, noțiuni distincte, reglementate diferențiat și în considerarea unor interese diferite.

Secția pentru judecători, prin hotărârea nr. 24J/2009, a admis acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru judecători și, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, a aplicat judecătorului P.C. sancțiunea "diminuarea indemnizației de încadrare lunară brută, cu 15% pe o perioadă de 3 luni", pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din același act normativ.

Pentru a se pronunța astfel, Secția a avut în vedere următoarele:

în dosarul nr. 922/237/2009 al Judecătoriei X, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria X, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților V.I., V.S. și A.F. pentru săvârșirea, la data de 16 aprilie 2009, a mai multor infracțiuni de falsificare de monedă și alte valori și înșelăciune în formă continuată, prevăzute de art. 282 alin. (2) C.pen. și art. 215 alin. (1) și (2) C.pen.

în cursul urmăririi penale, față de inculpați s-a dispus arestarea preventivă începând cu data de 23.03.2009 ora 15:30 până la data de 20.04.2009, ora 22:30, prin încheierea nr. 11 din data de 23.03.2009 a Judecătoriei X, rămasă definitivă prin încheierea nr. 24 R/2009 a Tribunalului Y.

La data de 16 aprilie 2009, pârâta judecător a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a celor trei inculpați, în condițiile impuse de art. 300¹C.proc.pen., constatându-se că "este legală măsura arestării preventive luate față de inculpații V.I., V.S. și A.F., dispusă prin încheierea nr. 11 din 23.03.2009 a Judecătoriei X", iar "în baza art. 300¹alin. (3) raportat la art. 160^b alin. (3) C.proc.pen., se menține starea de arest a inculpaților".

Potrivit consemnărilor din încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2009, inculpații nu au fost aduși în fața instanței și nu au fost asistați de apărător. De altfel, în cuprinsul încheierii respective se face mențiune în mod explicit despre faptul că lipsesc părțile, arătându-se că "procedura este completă, cauza judecându-se fără citarea părților". în același timp, în dispozitivul încheierii menționate mai sus, se precizează "cercetată în camera de consiliu din 10 aprilie 2009, în lipsa părților și a avocaților lor".

Prin încheierea analizată nu s-a făcut nicio referire la existența vreuneia dintre situațiile prevăzute de art. 159 alin. (4) C.proc.pen., de natură a justifica omisiunea aducerii inculpaților arestați la instanță, mai mult, s-a specificat că s-a procedat la judecarea cauzei "fără citarea părților".

Or, examinarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților arestați, conform art. 300¹C.proc.pen., este posibilă în lipsa acestora, doar în situația în care inculpații sunt internați în spital, iar din cauza stării sănătății nu pot fi aduși în fața instanței sau în situația în care, din cauză de forță majoră sau stare de necesitate, deplasarea lor nu este posibilă.

La aceeași dată, respectiv 16 aprilie 2009, în același dosar, nr. 922/237/2009 al Judecătoriei X, la orele 14:00, pârâta judecător a pronunțat o nouă încheiere prin care a dispus menținerea și prelungirea măsurii arestării preventive a acelorași inculpați, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 20.04.2009 ora 22:30 și până la data de 20.05.2009, orele 22:30, încheierea fiind dată în ședință publică, în prezența inculpaților și a apărătorilor aleși, fixându-se termen pentru soluționarea cauzei pe fond, la data de 6 mai 2009.

Din cele de mai sus, Secția a reținut necunoașterea dispozițiilor care reglementează instituția prelungirii și, respectiv, instituția menținerii arestării preventive, realizându-se o confuzie între aceste două instituții distincte, care sunt aplicabile unor faze procesuale diferite, respectiv urmărirea penală căreia îi este specifică instituția prelungirii măsurii arestării preventive și faza de judecată, căreia îi este aplicabilă instituția menținerii arestării preventive, fiind încălcate, așadar, și dispozițiile procedurale incidente în această materie.

De altfel, necunoașterea dispozițiilor sus-menționate rezultă și din faptul că deși la data de 16 aprilie 2009 instanța era sesizată prin rechizitoriul Parchetului și avea obligația de a proceda la verificarea legalității și temeiniciei arestării, în intervalul determinat de art. 160^b alin. (1) C.proc.pen., respectiv de 60 zile, pârâta judecător prin cea de-a doua încheiere pronunțată la orele 14:00, menține și prelungește măsura arestării preventive a celor trei inculpați, pe o durată de 30 zile.

Argumentele pârâtei judecător, în sensul că cele două instituții, respectiv menținerea și prelungirea arestării preventive îi sunt neclare, nu pot justifica nerespectarea dispozițiilor procedurale, în virtutea obligațiilor care îi sunt impuse prin art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată.

La data de 6 mai 2009, în aceeași cauză, pârâta judecător a pronunțat de asemenea două încheieri în același dosar. Astfel, printr-o primă încheiere, declară ședință secretă pentru tot cursul procesului invocând dispozițiile art. 290 alin. (2) C.proc.pen., cu motivarea că "se impune ocrotirea intereselor inculpatului V.A., minor la data săvârșirii faptei, apreciind că nu este moral ca judecarea cauzei să se facă în ședință publică". Prin cea de-a doua încheiere de ședință, de această dată în ședință secretă "menține și prelungește măsura arestării preventive a inculpaților V.I., V.S. și A.F., pe o durată de 30 zile, începând cu data de 20.04.2009 ora 22:30 și până la 19.06.2009, ora 22:30", respectiv pe aceeași perioadă pentru care a dispus această măsură prin încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2009, fiind diferită numai data la care expiră durata acestei măsuri.

Secția reține că, procedând în această manieră, pârâta judecător a încălcat dispozițiile art. 485 și urm. C.proc.pen. (astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 227 din Legea nr. 356/2006), privind judecata în cauzele cu minori, dispoziții ce reglementează caracterul nepublic al ședinței de judecată în aceste cauze, cu precizarea că în situația în care în aceeași cauză sunt mai mulți inculpați, dintre care unii minori și alții majori, instanța judecă în compunerea prevăzută în art. 483 și după procedura obișnuită, aplicând însă cu privire la inculpații minori, dispozițiile cuprinse în Capitolul II al Titlului IV din Codul de procedură penală, conform reglementării conținute în art. 486 C.proc.pen.

La aceeași dată, respectiv 6 mai 2009, pârâta judecător a nesocotit dispozițiile art. 300²C.proc.pen., privind verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților în cursul judecății, aplicând din perspectiva măsurii și a duratei, prevederi care sunt aplicabile numai în faza de urmărire penală, încălcând astfel și dispozițiile art. 160^b C.proc.pen., la care fac trimitere prevederile art. 300²C.proc.pen., și care vizează și obligativitatea verificării periodice a acestei măsuri, dar nu mai târziu de 60 de zile.

Prin decizia penală nr. 215 din 8 mai 2009, pronunțată de Secția penală a Tribunalului Y, în dosarul nr. 3023/86/2009, s-a admis recursul declarat de inculpații V.I., V.S. și A.F., împotriva încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria X la data de 6 mai 2009 în dosarul nr. 922/237/2009, a fost casată în totalitate încheierea de ședință din data de 6 mai 2009 și s-a constatat încetarea de drept a măsurii arestării preventive dispusă față de cei trei inculpați, din data de 21 aprilie 2009. Totodată, instanța de recurs a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților.

Secția a constatat că pârâta judecător a încălcat dispozițiile art. 159 alin. (3) C.proc.pen. și în dosarul nr. 851/237/2009 în care, la termenul de judecată din data de 10 aprilie 2009, procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului M.G.F., arestat în cauză, în baza art. 300¹alin. (3) C.proc.pen., a constatat legalitatea măsurii arestării preventive luată față de învinuitul M.G.F. (deși acesta avea calitatea de inculpat, instanța fiind sesizată prin rechizitoriu) și a menținut starea de arest a învinuitului M.G.C., cu referire la care instanța nu era învestită, nefiind dedus judecății, nepronunțându-se în schimb cu privire la menținerea sau revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului M.G.F.

Din probele administrate rezultă că și de această dată, pârâta judecător a efectuat verificarea fără citarea inculpatului arestat preventiv, fără a asigura prezența acestuia și fără a asigura asistența juridică a acestuia, obligatorie, încălcând garanțiile esențiale prevăzute de art. 159 alin. (3) C.proc.pen., ale art. 6 și art. 171 și, respectiv, cele prevăzute de art. 291 C.proc.pen.

Din notele grefierului de ședință rezultă o situație similară celei din dosarul nr. 922/237/2009, neexistând nicio consemnare deoarece grefierul de ședință nu a participat la dezbateri, în acest sens fiind și declarația grefierului.

La aceeași dată, respectiv la 10 aprilie 2009 orele 11:45, pârâta judecător, în același dosar, în prezența inculpatului arestat preventiv M.G.F. și a avocatului desemnat din oficiu, a pronunțat o nouă încheiere de ședință, numărul 18 din 10 aprilie 2009 și, admițând propunerea din oficiu, a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.G.F., pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 10.04.2009 ora 11:45, până la 8.06.2009 ora 11:45 inclusiv.

Prin decizia penală nr. 190 din 13 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 2543/8672009 al Tribunalului Y, a fost admis recursul declarat de inculpatul M.G., s-a casat în totalitate încheierea pronunțată în camera de consiliu din data de 10 aprilie 2009 și s-a casat în parte încheierea nr. 18 din 10 aprilie 2009, numai în ceea ce privește arestarea preventivă a inculpatului. Totodată a fost anulat mandatul de arestare preventivă nr. IJ din data de 10 aprilie 2009, emis în baza încheierii nr. 18 din 10 aprilie 2009 și s-a constatat încetarea de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului, procedându-se la punerea acestuia de îndată în libertate.

Analizând probele administrate în cauză, Secția a constatat că pârâta judecător a încălcat dispozițiile art. 300¹C.proc.pen., prin care se instituie în sarcina instanței obligativitatea verificării, din oficiu, în camera de consiliu, a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților după înregistrarea dosarului, în cauzele în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest, anterior expirării duratei arestării preventive.

Alineatul (2) al articolului 300¹C.proc.pen. enunță soluțiile pronunțate de instanță în situația în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, precum și în situația inexistenței unor temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, impunând obligativitatea revocării măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea de îndată în libertate a acestuia. Evident, deși legiuitorul nu reglementează expres aceste soluții, este posibil a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, din categoria celor prevăzute în art. 136 alin. (1) C.proc.pen., în considerarea dispozițiilor art. 139 alin. (1) C.proc.pen. sau constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive, deoarece și dispozițiile art. 140 alin. (3) C.proc.pen. instituie o obligativitate în sarcina instanței, în situația subzistenței unuia dintre cazurile la care face referire textul enunțat.

în cuprinsul alineatului (3) al art. 300¹C.proc.pen., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 148 din legea nr. 356/2006, se face referire la situația în care instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, specificându-se faptul că instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Același alineat, din perspectiva procedurii aplicabile în cursul verificării legalității și temeiniciei arestării preventive la primirea dosarului, menționează în mod expres faptul că dispozițiile art. 159 alin. (3), (4), (5) și (11) se aplică în mod corespunzător.

Nesocotirea și necunoașterea dispozițiilor legale aplicabile în materia arestării preventive, constituie o încălcare gravă a dreptului la liberate al persoanei, din perspectiva reglementării conținute în art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, care impune cerința respectării căilor legale. Condiția legalității deținerii fiind primordială în analiza caracterului licit al unei privări de libertate, în jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, obligativitatea respectării acestora de către judecător nu poate fi supusă discuției, fiind impusă și de principiul securității raporturilor juridice cu privire la libertatea persoanei.

Secția a reținut că faptele pârâtei judecător care, cu ocazia soluționării dosarelor nr. 922/237/2009 și nr. 851/237/2009 ale Judecătoriei X, a încălcat garanțiile esențiale recunoscute persoanelor în materia dreptului la libertate, încălcând dreptul de apărare al inculpaților arestați preventiv, atât din perspectiva dreptului acestora de a se prezenta și de a participa în proces la momentul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, cât și din perspectiva dreptului de a fi asistați de apărători aleși sau din oficiu, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare constând în exercitarea funcției cu gravă neglijență.

La individualizarea sancțiunii Secția a avut în vedere urmările concrete ale faptei săvârșite de aceasta, precum și faptul că nu a mai fost sancționată disciplinar, precum și atitudinea sinceră a acesteia atât pe parcursul cercetării disciplinare, cât și în cursul judecății.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: