Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare
| Comentarii |
|
Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare(Acordul MSF) a intrat în vigoare odată cu toate celelalte acorduri privitoare la OMC și conține acele reguli ce guvernează utilizarea reglementărilor al căror obiectiv de bază este asigurarea siguranței produselor alimentare, precum și împiedicarea intrării într-o țară a unor boli de origine animală sau vegetală.
Regulile conținute în Acordul MSF se referă în principal la încurajarea membrilor OMC în utilizarea standardelor și liniilor directoare sau a recomandărilor internaționale elaborate de Comisia Codex Alimentarius, OIE și CIPP. Dreptul membrilor de a aplica propriile standarde este reglementat expres, în condițiile pe care le vom analiza în cele ce urmează.
O altă regulă care guvernează utilizarea reglementărilor privind siguranța pentru produsele alimentare, stabilită tot prin dispozițiile Acordului MSF, este aceea a asigurării că standardele sau recomandările elaborate de către organismele arătate în paragraful precedent nu sunt utilizate în mod arbitrar sau discriminatoriu cu scopul de a restricționa comerțul.
Măsurile sanitare și fitosanitare, potrivit Acordului MSF, vor putea fi stabilite pe baza unor evaluări a riscurilor pentru viața sau sănătatea oamenilor sau animalelor ori pentru protecția plantelor, avându-se în vedere dovezile și analizele științifice disponibile.
Măsurile trebuie să fie adaptate în conformitate cu caracteristicile sanitare și fitosanitare din zona din care a fost adus produsul, respectiv din zona în care produsul va ajunge.
Țările interesate au posibilitatea să realizeze comentarii în legătură cu proiectele de standarde propuse de unii Membri, atunci când proiectele nu se bazează pe standarde internaționale, există abateri de la acestea sau nu există standarde internaționale în domeniul în care este elaborat proiectul respectiv.
Măsurile sanitare și fitosanitare adoptate de țările exportatoare sunt recunoscute ca echivalente, în cazul în care nivelul de protecție sanitar și fitosanitar realizat este similar. Măsurile adoptate de unii membri sunt supuse principiului transparenței prin notificarea corespunzătoare a celorlalți membri.
În conformitate cu art. 2.1 din Acord, „Membrii au dreptul să adopte măsurile sanitare și fitosanitare necesare pentru protecția sănătății și vieții oamenilor și animalelor sau pentru protecția plantelor, cu condiția ca asemenea măsuri să nu fie incompatibile cu prevederile prezentului Acord". Așadar, membrilor OMC li se acordă posibilitatea să adopte toate măsurile pe care le consideră necesare în vederea garantării protecției sănătății și vieții oamenilor și animalelor sau pentru protecția plantelor, singura restricție impusă acestora fiind aceea a incompatibilității unor măsuri adoptate pe plan național cu prevederile Acordului. Altfel spus, membrii OMC dispun de toată libertatea de stabilire și adoptare a unor măsuri sanitare și fitosanitare, cât timp acestea nu sunt incompatibile cu prevederile Acordului MSF.
De asemenea, trebuie subliniat faptul că două țări care s-ar putea confrunta cu același risc ar putea adopta nivele de protecție diferite atunci când se realizează o acțiune împotriva unei amenințări care ar putea pune în pericol siguranța pentru produsele alimentare.
Principiile stabilite prin Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare
Cele mai importante principii stabilite prin Acordul MSF cu privire la siguranța pentru produsele alimentare se regăsesc în următoarele articole ale Acordului, acestea urmând a fi analizate în cele ce urmează: art. 2.3. și art. 5.5 stabilesc obligația nediscriminării, art. 2.2 și art. 5.6 reglementează testul de necesitate și proporționalitate, art. 2.2, 3.3, 5.1-5.3 stabilesc baza științifică, art. 3 stabilește armonizarea, art. 4.1 stabilește recunoașterea reciprocă și echivalența, art. 5.5 stabilește coerența internă, art. 5.7 stabilește permisiunea de a efectua măsuri de precauție, iar art. 7 și Anexa B stabilesc cerințele de notificare și transparență.
Nediscriminarea
Potrivit dispozițiilor Acordului MSF, măsurile sanitare și fitosanitare nu trebuie să creeze discriminări arbitrare sau nejustificate între membrii unde există condiții identice sau similare. Obligația nediscriminării subzistă și între teritoriul unui membru și teritoriul altor membri (art. 2.3 din Acord). În același sens, art. 5.5 din Acord prevede că „(...) fiecare Membru va evita diferențierile arbitrare sau nejustificate între nivelurile pe care le consideră adecvate în diverse situații, dacă asemenea diferențieri au drept rezultat discriminarea sau o restricție deghizată asupra comerțului internațional".
Așa cum s-a reținut într-un caz aflat pe rolul OMC, obligațiile interzic discriminarea nu numai între produse similare, dar și între produse diferite. Potrivit interpretării date în cazul „Australia - măsuri care afectează importul de somon”, ce a avut ca părți Canada în calitate de reclamant și Australia în calitate de pârât, „suntem de părere că discriminarea în sensul art. 2.3, în primul rând, poate include discriminarea între produse diferite, nu numai discriminarea între somonul din Canada și somonul din Noua Zeelandă ori somonul din Canada și somonul din Australia; există discriminare și între somonul din Canada și peștele din Australia”.
Diferența de reglementare a obligației nediscriminării între art. 2.3 și art. 5.5 din Acordul MSF constă în faptul că art. 2.3. se referă la diferențele dintre un membru care adoptă măsurile și alți membri sau situațiile apărute între diferiți membri, în timp ce art. 5.5 se axează pe diferența în nivelul de protecție ales de către un membru în situatii diferite. »
Necesitatea și proporționalitatea
În conformitatea cu art. 2.2. din Acordul MSF, „Membrii vor asigura ca măsurile sanitare sau fitosanitare să fie aplicate numai în măsura necesară pentru protejarea sănătății și vieții oamenilor și animalelor sau pentru protejarea plantelor, să fie bazate pe principii științifice și să fie menținute numai în baza unor probe științifice suficiente, cu excepția celor prevăzute la paragraful 7 al articolului 5”, în timp ce art. 5.6 din același Acord prevede faptul că „fără a încălca prevederile paragrafului 2 al articolului 3, când se instituie sau se mențin măsuri sanitare sau fitosanitare pentru realizarea unui nivel adecvat al protecției sanitare sau fitosanitare, Membrii vor asigura ca aceste măsuri să nu fie mai restrictive asupra comerțului decât cât este necesar pentru realizarea nivelului de protecție sanitară sau fitosanitară pe care ei îl consideră adecvat, cu luarea în considerare a fezabilității tehnice și economice".
După cum reiese din formularea art. 2.2 din Acordul MSF, măsurile sanitare sau fitosanitare vor fi aplicate numai dacă se impune necesitatea protejării sănătății sau vieții oamenilor și animalelor sau necesitatea protejării plantelor, în timp ce art. 5.6 din același Acord reglementează proporționalitatea dintre aplicarea măsurilor și realizarea nivelului de protecție sanitară și fitosanitară. Membrii OMC se vor îngriji ca măsurile sanitare și fitosanitare să nu fie mai restrictive asupra comerțului, cu excepția cazului în care se impune realizarea unui nivel de protecție adecvat, aceasta fiind o expresie a principiului proporționalității.
Altfel spus, atunci când măsurile sanitare și fitosanitare impun o restricție asupra comerțului, această restricție trebuie să fie proporțională cu nivelul de protecție sanitară sau fitosanitară considerat adecvat de către Membrul care impune restricția respectivă. În legătură cu acest aspect. Acordul MSF definește nivelul adecvat de protecție în Anexa A, stabilind că „nivelul adecvat al protecției sanitare sau fitosanitare reprezintă nivelul de protecție considerat adecvat de către Membrul care instituie măsura sanitară sau fitosanitară pentru a proteja viața sau sănătatea oamenilor, animalelor sau plantelor de pe teritoriul lor".
În legătură cu această definiție, apreciem că având în vedere reglementarea deosebit de lacunară, în practică pot apărea probleme deosebit de serioase în interpretarea acesteia, deoarece fiecare membru este liber să stabilească limita acestui „nivel adecvat al protecției sanitare și fitosanitare”. Ca și în cazul obligației nediscriminării, există posibilitatea ca doi Membri să acorde semnificații sau limite diferite acestui nivel de protecție sanitară sau fitosanitară.
Cerința necesității s-a dezvoltat ca urmare a reglementării art. XX lit. b) din Acordul General pentru Tarife Vamale și Comerț (GATT), care prevede că „Sub rezerva cerințelor că astfel de măsuri nu sunt aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între țările în care predomină aceleași condiții, sau o restricție disimulată în comerțul internațional, nimic din acest acord nu se interpretează ca împiedicând adoptarea sau aplicarea de către orice membru al măsurilor necesare pentru protejarea oamenilor, animalelor sau plantelor viața sau sănătatea”, însă reglementarea în Acordul MSF este diferită sub anumite aspecte. În primul rând, în timp ca art. XX lit. b) din Acordul GATT reglementează cerința necesității ca pe o cerință negativă ce trebuie îndeplinită pentru a beneficia de o excepție, Acordul MSF transformă cerința negativă într-o cerință pozitivă pentru toate măsurile sanitare și fitosanitare.
O altă diferență între cele două reglementări este aceea a cerințelor necesare pentru a aplica măsurile sanitare sau fitosanitare. Din redactarea art. XX lit. b) din GATT. reiese că pentru aplicarea acestor măsuri nu trebuie urmată o anume procedură cum ar fi, spre exemplu, necesitatea evaluării riscului.
Așa cum s-a exprimat de altfel și în literatura de specialitate s-a apreciat că alternativa cel mai puțin restrictivă pentru comerț trebuie să fie disponibilă, să atingă nivelul adecvat de protecție și să fie semnificativ mai puțin restrictivă pentru comerț.
Referitor la aceste aspecte, OA al OMC, în diferendul "Australia -măsuri care afectează importul de somon" a considerat că cele trei condiții impuse de art. 5.6 din Acordul MSF „sunt cumulative în sensul că pentru a stabili că există contradicție cu art. 5.6, toate elementele trebuie îndeplinite. Dacă nu se îndeplinește unul dintre aceste elemente, oricare dintre ele, rezultă că măsura obiect al disputei nu este contradictorie art. 5.6”. Așadar, dacă nu există posibilitatea unei măsuri alternative având în vedere fezabilitatea tehnică și economică sau dacă măsura alternativă nu îndeplinește nivelul de protecție sanitară sau fitosanitară considerat adecvat de către membru al OMC sau dacă măsura nu este semnificativ mai puțin restrictivă în ceea ce privește comerțul, se va stabili că măsura obiect al disputei este în concordanță cu art. 5.6 din Acordul MSP31. Referitor la interpretarea art. 5.6 din Acordul MSF, s-a retinut că aceasta trebuie efectuată în contextul Acordului MSF și în strânsă legătură cu art. 2.2 din acest Acord.
În disputa mai sus amintită, s-a reținut că Australia a acționat în contradicție cu art. 5.6 din Acordul MSF menținând măsura în cauză.
Baza științifică
Articolele 2.2, 3.3, 5.1, 5.2 și 5.3 din Acordul MSF se referă la baza științifică, aceasta trebuind să existe în cazul oricărei măsuri sanitare sau fitosanitare adoptate de către un membru al OMC. Astfel, în conformitate cu art. 2.2 din Acordul MSF membrii OMC vor trebui să aplice măsurile sanitare sau fitosanitare în măsura în care sunt necesare pentru protejarea sănătății și vieții oamenilor și animalelor sau pentru protejarea plantelor, aceste măsuri trebuind să fie bazate pe principii științifice și să fie menținute numai în baza unor probe științifice suficiente, cu excepția celor prevăzute la art. 3 parag. 7.
Pe baza acestei reglementări considerăm că atât cerința principiilor științifice cât și cerința existenței probelor științifice trebuie îndeplinite cumulativ.
În legătură cu aceste aspecte se poate menționa că jurisprudența OMC și-a îndreptat atenția mai mult pe ideea existenței probelor științifice suficiente decât pe ideea principiilor științifice. În acest sens, pentru a da semnificație ideii de probe științifice suficiente, OA al OMC a început să interpreteze cuvintele științific și știință, afirmând că termenul științific poate fi definit ca având sau părând să aibă o bază exactă, obiectivă, faptică, sistematică sau metodologică sau care este referitor, se folosește sau se bazează pe o metodologie științifică.
Așa cum s-a apreciat în disputele aflate pe rolul OMC, pentru ca relația dintre măsurile sanitare sau fitosanitare și dovezile științifice să fie considerată adecvată, trebuie să fie îndeplinite o serie de cerințe; în primul rând măsura trebuie să fie obiectivă și rațională și în al doilea rând trebuie să fie determinată în funcție de fiecare caz în parte. În aceeași ordine de idei, în jurisprudența OMC s-a statuat că „această determinare nu depinde doar de circumstanțele particulare ale fiecărui caz, ci depinde și de caracteristicile măsurii în cauză și de la calitatea și cantitatea probei științifice".
OA s-a pronunțat în speța „Japonia - măsuri care afectează importul de mere” în sensul că „abordarea urmată în acest caz, diferențiind succesiunea de evenimente pentru a identifica riscul și a-l compara cu măsura, nu epuizează gama de metodologii disponibile pentru a determina dacă o măsură este menținută „fără dovezi științifice suficiente” în sensul art. 2.2. Abordări diferite de cea urmată în acest caz ar putea dovedi necesar să se evalueze dacă o măsură este menținută fără dovezi științifice suficiente în sensul art. 2.2. Dacă o anumită abordare este adecvată, va depinde de circumstanțele particulare ale cazului”.
Așa cum am arătat mai sus, obligația bazei științifice decurge și din art. 3.3 din Acordul MSF. Potrivit acestuia, „membrii pot introduce sau menține măsuri sanitare sau fitosanitare care conduc la un nivel de protecție sanitară sau fitosanitară mai înalt decât acela care s-ar realiza prin măsuri bazate pe standardele, directivele sau recomandările internaționale corespunzătoare, dacă pentru aceasta există o justificare științifică, sau dacă aceasta este o consecință a nivelului de protecție sanitară sau fitosanitară pe care un Membru îl consideră potrivit în concordanță cu prevederile corespunzătoare ale paragrafelor 1 până la 8 al art. 5. În ciuda celor de mai sus, toate măsurile care au drept rezultat un nivel de protecție sanitară sau fitosanitară diferit de cel care ar fi obținut prin măsuri bazate pe standarde, directive sau recomandări internaționale nu vor fi neconforme cu oricare prevedere a prezentului Acord".
În primul rând, în legătură cu această prevedere din Acordul MSF se impune să delimităm noțiunile de standarde, directive și recomandări în cadrul OMC. Astfel, în Anexa A, paragraful 3 din Acord se stabilește că, în ceea ce privește standardele, directivele și recomandările, trebuie să distingem după cum acestea se referă la siguranța alimentelor, sănătatea animalelor și sănătatea plantelor.
În ceea ce privește siguranța alimentelor, standardele, directivele și recomandările internaționale sunt cele stabilite de Comisia Codex Alimentarius relative la aditivii alimentari, reziduurile medicamentelor de uz veterinar și ale pesticidelor, substanțele contaminate, metodele de analiză și eșantionare și codurile și directivele în materie de igienă [paragraful 3 litera a) din Anexa A].
Litera b) a aceluiași paragraf stabilește că pentru sănătatea animalelor și zoonoze, vor fi aplicabile standardele, directivele și recomandările elaborate de către OIE, în timp ce lit. c) stabilește că pentru sănătatea plantelor, standardele, directivele și recomandările internaționale sunt cele elaborate de Convenția Internațională pentru Protecția Plantelor în cooperare cu alte organizații regionale.
În ceea ce privește aspectele nereglementate, se vor avea în vedere standarde, directive și recomandări elaborate de alte Organizații internaționale identificare de Comitetul pentru Măsurile Sanitare și Fitosanitare.
Astfel, prin Anexa A se stabilește un lucru deosebit de important în domeniul siguranței produselor alimentare, respectiv acela că documentele adoptate de către Organismele internaționale cu implicații în acest domeniu sunt expres menționate într-un acord internațional și sunt stabilite ca linii de referință în stabilirea obligației bazei științifice.
Revenind la dispozițiile art. 3.3 din Acordul MSF, acestea conțin dispoziții de recomandare către Membri, făcându-se mențiune că aceștia „pot introduce sau menține” alte măsuri decât cele stabilite în standardele, directivele și recomandările elaborate de organizațiile menționate anterior dacă aceste măsuri sunt de natură să sporească nivelul de protecție sanitară și fitosanitară, dar în același timp introducerea unor atare măsuri este condiționată de existența unei „justificări științifice”. Așadar, art. 3.3 trebuie coroborat cu celelalte articole referitoare la baza științifică, pentru a fi posibilă aplicarea unor măsuri de natură să sporească nivelul de protecție.
În același sens, acest articol prevede posibilitatea pentru membri de a adopta sau menține alte măsuri decât cele stabilite de organismele internaționale cu competențe în elaborarea de norme în ceea ce privește siguranța alimentară dacă adoptarea acestora „este o consecință a nivelului de protecție sanitară sau fitosanitară pe care un Membru îl consideră potrivit” în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Acord.
Paragraful final al acestui articol din Acordul MSF stabilește faptul că orice măsuri care au ca rezultat un alt nivel de protecția față de cel care ar fi fost obținut prin măsurile întemeiate pe standarde, directive și recomandări elaborate de organismele internaționale arătate, nu vor fi considerate ca neconforme cu prevederile Acordului.
În legătură cu această dispoziție, apreciem că se impun anumite precizări: cu toate că primul paragraf permite introducerea sau menținerea unor măsuri care au ca efect un nivel de protecție sanitară sau fitosanitară mai ridicat decât cel care ar fi fost obținut prin aplicarea măsurilor bazate pe standarde, directive sau recomandări, paragraful final stabilește că măsurile ce au ca rezultat „un nivel de protecție diferit de cel care ar fi fost obținut prin măsuri bazate pe standarde, directive sau recomandări” nu vor fi considerate neconforme cu prevederile Acordului. Apreciem că reglementarea este deficitară deoarece pe de o parte se stabilește că introducerea unor măsuri este condiționată de o justificare științifică sau de aprecierea unui Membru asupra nivelului de protecție, iar pe de altă parte se lasă de înțeles că măsurile adoptate nu vor fi neconforme cu Acordul chiar dacă nivelul de protecție obținut prin introducerea acestora este unul inferior celui care ar fi fost obținut prin aplicarea măsurile stabilite în standarde, directive sau recomandări.
Ori, în aceste condiții, considerăm că se lasă loc arbitrariului în introducerea unor alte măsuri decât cele elaborate de organismele internaționale cu competențe în siguranța alimentară, măsuri ce pot conduce la un nivel inferior de protecție sanitară sau fitosanitară, aspect ce ar fi putut fi evitat prin posibilitatea Membrilor de a introduce alte măsuri decât cele stabilite în standarde, directive și recomandări doar în măsura în care acestea sunt de natură să asigure un nivel superior de protecție, asigurându-se în acest fel că Membrii vor putea aplica aceste măsuri doar dacă acestea sunt de natură să asigure un nivel sporit de protecție.
Pe de altă parte, trebuie subliniat că aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare trebuie să se facă întotdeauna cu respectarea art. 5 din Acordul MSF privitor la principiul analizei riscului.
Primul paragraf al acestei dispoziții legale a generat numeroase probleme în practică, motiv pentru care acesta a fost interpretat în numeroase cazuri aflate pe rolul OMC în cadrul procedurilor de soluționare a litigiilor. În cele ce urmează, vom încerca să evidențiem cele mai arzătoare probleme care au apărut în legătură cu interpretarea dispozițiilor art. 5.1 din Acordul MSF și soluțiile care au fost date ca rezultat al interpretării de către organismele de soluționare a diferendelor din cadrul OMC.
Conceptul de evaluare a riscului a fost interpretat în cazul Comunitatea Europeană - Hormoni, fiind identificate anumite probleme legate de diferența dintre conceptul de „analiză a riscului”, respectiv de conceptul de „gestionare a riscului”, reținându-se că „evaluarea riscului este, cel puțin în ceea ce privește riscurile legate de viața și sănătatea oamenilor, o examinare științifică a datelor și a studiilor de fapt; nu reprezintă, un exercițiu politic ce implică judecăți cu valoare socială realizate de organismele politice”.
În cazul mai sus amintit, OA al OMC a stabilit că „art. 5 și Anexa A din Acordul MSF vorbesc exclusiv despre evaluarea riscului și că noțiunea de gestionare a riscului nu este întâlnită nici în art. 5 nici într-o altă dispoziție a Acordului”.
Având în vedere poziția OA în legătură cu aspectele mai sus subliniate, s-a impus respingerea distincției dintre analiza și gestiunea riscului făcută de către Grupul special în raportul său, pe motiv că această distincție nu are bază normativă. S-a apreciat că Organul de Apel a acționat în această manieră deoarece a considerat că făcând vorbire și de evaluarea și de gestiunea riscului. Grupul a încercat să limiteze domeniul de aplicare al cerințelor privind evaluarea riscului.
În legătura cu aceste aspecte, în literatura de specialitate s-a reținut faptul că, potrivit art. 5.1 din Acordul MSF, membrilor nu li se solicită să efectueze o evaluare a riscurilor sau să se refere la o evaluare a riscurilor efectuată în altă parte, ci vor fi obligați să își întemeieze măsurile sanitare sau fitosanitare adoptate pe evaluarea riscului.
Potrivit art. 5.1 din Acord, „Membrii vor asigura ca măsurile lor sanitare sau fitosanitare să fie stabilite pe baza unei evaluări, corespunzătoare împrejurărilor, a riscurilor pentru viața sau sănătatea oamenilor și animalelor sau pentru protecția plantelor, cu luarea în considerare a tehnicilor de evaluare a riscurilor elaborate de către organizațiile internaționale competente”.
Acordul definește în Anexa A evaluarea riscului, stabilind că reprezintă o „evaluare a probabilității pătrunderii, instalării sau răspândirii unui parazit sau boli pe teritoriul unui Membru importator, în conformitate cu măsurile sanitare sau fitosanitare care ar putea fi aplicate și a posibilelor consecințe biologice și economice legate de acestea; evaluarea probabilității efectelor adverse asupra sănătății oamenilor sau animalelor provocate de prezența aditivilor, substanțelor contaminate, toxinelor sau organismelor provocate de boli în alimente, furaje sau băuturi”.
După cum reiese din definiția dată în Anexa A, trebuie să distingem între două tipuri de evaluare a riscului, respectiv primul tip de analiză a riscului referindu-se la probabilitatea pătrunderii, instalării sau răspândirii unui parazit sau boli pe teritoriul unui Membru importator, iar al doilea tip de evaluare a riscului constă în evaluarea probabilității efectelor adverse asupra sănătății oamenilor sau animalelor provocate de prezența aditivilor, substanțelor contaminate, toxinelor sau organismelor provocate de boli în alimente, furaje sau băuturi.
Ambele tipuri de analiză a riscului au fost discutate și dezvoltate de către organele de soluționare a disputelor din cadrul OMC.
Astfel, în ceea ce privește primul tip de evaluare a riscului, acesta se realizează prin intermediul a trei pași. În primul rând, trebuie să se identifice care sunt paraziții sau bolile care pot pătrunde, se pot instala sau se pot răspândi pe teritoriul unui Membru. După identificarea paraziților sau bolilor, se trece la al doilea pas care constă în probabilitatea ca aceste boli sau paraziți să pătrundă, să se instaleze sau să se răspândească, precum și potențialele implicații biologice și economice ale acestora. Ultimul pas care trebuie urmat în eventualitatea analizei riscului în această ipoteză este acela al evaluării probabilității ca aceste boli sau paraziți să pătrundă, să se instaleze sau să se răspândească având în vedere măsurile care se vor aplica.
În cazul „Japonia - Măsuri care afectează importul de mere”, s-a reținut în Raportul întocmit de Panel și confirmat în Raportul OA în aceeași cauză faptul că ultimul pas de evaluare a riscului de acest tip se efectuează prin luarea în considerare nu numai a măsurilor care sunt deja în vigoare cu excluderea altor alternative posibile, ci cu luarea în considerare și a măsurilor care ar putea fi aplicate, adică acele măsuri care pot fi potențial aplicate.
Al doilea tip de evaluare a riscului se realizează prin parcurgerea a doi pași. Primul pas constă în identificarea efectelor adverse asupra vieții sau sănătății oamenilor sau a animalelor provocate de prezența aditivilor, substanțelor contaminate, toxinelor sau organismelor care provoacă boli în alimente, furaje sau băuturi. În cazul în care efectele adverse există, se trece la al doilea pas și anume al probabilității ca aceste efecte să aibă loc.
În conformitate cu cele stabilite de organele de soluționare a disputelor din cadrul OMC, evaluarea riscului în cadrul primului tip de evaluare necesită un nivel mai mare de probabilitate decât în cazul celui de-al doilea tip de evaluare. În cazul „Australia -măsuri care afectează importul de somon” s-a stabilit că „pentru ca o evaluare a riscului să se includă în semnificația stabilită în art. 5.1 și în prima definiție din paragraful 4 al Anexei A, nu este suficient să se determine că există o posibilitate de pătrundere, instalare sau răspândire a unor boli și consecințele biologice și economice legate de acestea. O analiză a riscului adecvată de acest tip trebuie să evalueze «probabilitatea» de pătrundere, instalare sau răspândire a bolilor și consecințele biologice legate de aceasta, precum și probabilitatea pătrunderii, instalării sau răspândirii bolilor".
Așadar, măsurile sanitare și fitosanitare vor fi stabilite numai după o evaluare corespunzătoare a riscului, pe baza tehnicilor de evaluare a riscurilor elaborate de către organizațiile internaționale competente.
Odată ce s-a realizat o analiză a riscului, Membrii OMC au dreptul să stabilească nivelul de protecție sanitară sau fitosanitară pe care îl consideră oportun și să aleagă măsura sanitară sau fitosanitară adecvată pentru a îndeplini obiectivul stabilit. Cu toate că art. 5.1 din Acordul MSF este unul din articolele care a generat numeroase puncte de vedere divergente, acest lucru nu diminuează rolul extrem de important pe care îl are în aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare.
Potrivit art. 5.2 din Acordul MSF, „la evaluarea riscurilor, Membrii vor lua în considerare dovezile științifice disponibile; procedee și metode de producție pertinente; metode de inspectare, eșantionare și testare pertinente; răspândirea bolilor sau paraziților; existența unor zone pe care nu se manifestă paraziți sau boli; condiții ecologice și de mediu relevante; și regimuri de carantină sau alte tratamente”. Întrebarea firească ce intervine în legătură cu această enumerare, este aceea dacă aceasta este limitativă sau este doar o enumerare orientativă. Răspunsul la această întrebare a fost dat în cazul CE - Hormoni de către OA, în raportul prezentat cu acest prilej reținându-se că „(...) nimic nu indică faptul că lista de factori care pot fi Iuați în considerare într-o analiză a riscului a fost destinată să fie o listă închisă”. Astfel, organul de soluționare a disputelor tranșează această problemă, stabilind faptul că factorii enumerați în art. 5.2 au doar un caracter orientativ, astfel încât apreciem că nimic nu împiedică Membrii să ia în considerare și alți factori care pot conduce la o analiză a riscului corespunzătoare.
În aceeași cauză, OA al OMC a reținut că în raport cu factorii care sunt susceptibili să fie integrați în mod valabil într-o analiză a riscului, riscurile care decurg din dificultățile de control al conformității cu anumite cerințe, ar putea fi luate în considerare în contextul unei evaluări a riscului, afirmând că: „ar trebui reamintit faptul că art. 5.2 prevede faptul că în evaluarea riscurilor. Membrii trebuie să ia în considerare în plus față de dovezile științifice disponibile, procedeele și metodele de producție pertinente și metodele de inspectare, eșantionare și testare pertinente. Observăm, de asemenea, faptul că art. 8 le cere membrilor să respecte prevederile din Anexa C în procedurile de control, inspecție și aprobare. Nota de subsol din Anexa C prevede faptul că procedurile de control, inspecție și aprobare includ, printre altele și procedurile de prelevare de probe, testare și certificare. Considerăm că această exprimare este suficient de amplă pentru a autoriza luarea în considerare a riscurilor ce decurg din nerespectarea cerințelor bunelor practici veterinare în administrarea de hormoni de stimulare a creșterii, precum și riscurile care decurg din dificultățile de control, inspecție și punere în aplicare a cerințelor de bună practică veterinară”.
Pe de altă parte, Acordul MSF impune evaluarea potențialelor efecte adverse asupra sănătății umane care decurg din prezența contaminanților și a toxinelor în alimente. OSD din cadrul OMC a stabilit că apreciază că scopul și obiectul Acordului MSF justifică examinarea și evaluarea tuturor acestor riscuri asupra sănătății umane indiferent de cât de precisă și imediată este originea lor.
Așa cum se poate observa, și interpretarea acestui articol a generat reale probleme în practica OMC. Cu toate acestea, s-a reușit ca în cazul CE - Hormoni să se stabilească anumite principii referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 5.2 din Acord, în sensul aplicării acestui articol în conformitate cu scopul Acordului MSF.
Astfel cum am arătat la începutul prezentei secțiuni, în obligația evaluării bazei științifice pentru aplicarea unor măsuri sanitare sau fitosanitare, se încadrează și art. 5.3 din Acordul MSF, potrivit căruia „în evaluarea riscurilor pentru viața sau sănătatea animalelor sau plantelor și în stabilirea măsurilor care urmează a fi aplicate pentru realizarea unui nivel corespunzător de protecție sanitară sau fitosanitară împotriva unui asemenea risc, Membrii vor lua în considerare drept factori economici pertinenți: paguba potențială exprimată în pierderi de producție sau vânzări în cazul pătrunderii, instalării sau răspândirii parazitului sau bolii; cheltuielile cu combaterea sau eradicarea pe teritoriul Membrului importator; și eficiența relativă a cheltuielilor ocazionate de alte abordări ale limitării riscurilor".
Rolul acestui articol este acela de a prezenta care sunt factorii economici pertinenți care trebuie să fie luați în considerare la evaluarea riscului și la stabilirea nivelului de protecție prin aplicarea unor măsuri sanitare sau fitosanitare.
După cum se poate observa, acest art. 5.3 face referire atât la noțiunea de „evaluare a riscurilor" cât și la noțiunea de „nivel corespunzător de protecție sanitară sau fitosanitară”. Având în vedere modul de reglementare, apreciem că acest articol trebuie coroborat cu celelalte articole analizate mai sus, în scopul de a se realiza o interpretare și o aplicare corespunzătoare a acestuia. Considerăm că este deosebit de important ca articolele referitoare la o anumită obligație stabilită prin Acordul MSF să fie analizate și aplicate ca un întreg, deoarece în caz contrar există posibilitatea unor interpretări eronate care conduc la concluzii greșite din partea Membrilor OMC și de cele mai multe ori și de către specialiștii în domeniul siguranței produselor alimentare.
Analiza riscului reprezintă una dintre obligațiile importante stabilite prin Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare și, cu toate că în comerțul internațional apar divergențe în legătură cu stabilirea și aplicarea acestor măsuri, această obligație trebuie respectată întocmai datorită implicațiilor practice pe care le are. Dacă obligația analizei riscului nu ar fi reglementată ca atare, ar exista posibilitatea ca în comerțul internațional să circule produse care sunt de natură să dăuneze vieții sau sănătății oamenilor sau animalelor, la fel cum ar exista posibilitatea ca anumite boli să intre pe teritoriul unui stat Membru, cu toate implicațiile negative care pot decurge de aici.
Armonizarea
Armonizarea măsurilor sanitare și fitosanitare se regăsește în art. 3 din Acordul MSF. Potrivit art. 3.1 „pentru armonizarea măsurilor sanitare și fitosanitare pe o bază cât se poate de largă, Membrii își vor baza măsurile lor sanitare sau fitosanitare pe standarde, directive sau recomandări internaționale, în cazul în care acestea există, cu excepția prevederilor contrare ale prezentului Acord, și în special a prevederilor paragrafului 3" iar potrivit Anexei A, paragraful 2, „armonizarea reprezintă stabilirea, recunoașterea și aplicarea de măsuri sanitare și fitosanitare comune de către diferiți Membri".
La stabilirea, recunoașterea sau aplicarea de măsuri comune de către diferiți Membri ai OMC, vor trebui respectate dispozițiile stabilite pentru armonizare, art. 3.1 care prevede că „pentru armonizarea măsurilor sanitare și fitosanitare pe o bază cât se poate de largă, Membrii își vor baza măsurile lor sanitare sau fitosanitare pe standarde, directive sau recomandări internaționale, în cazul în care acestea există, cu excepția prevederilor contrare ale prezentului Acord, și în special a prevederilor paragrafului 3”. Astfel, această dispoziție stabilește ca un mijloc al armonizării adoptarea măsurilor sanitare și fitosanitare pe standarde, directive și recomandări, precizările pe care le-am făcut anterior rămânând valabile.
Articolul 3.2 din Acordul MSF prevede faptul că acele măsuri care sunt conforme cu standardele, directivele sau recomandările internaționale vor fi apreciate ca necesare pentru protecția vieții și sănătății oamenilor și animalelor sau pentru protecția plantelor și sunt prezumate a fi compatibile cu prevederile Acordului și cu prevederile GATT 1994. Textul acestui articol reprezintă un pas înainte în recunoașterea standardelor, directivelor și recomandărilor elaborate de către organismele internaționale competente, din moment ce Acordul recunoaște faptul că, dacă măsurile sunt adoptate în conformitate cu acestea, sunt apreciate ca necesare pentru protecția vieții și sănătății oamenilor, animalelor sau pentru protecția plantelor.
Apreciem că, în conformitate cu dispozițiile articolului mai sus indicat, dacă un stat Membru al OMC adoptă măsuri sanitare sau fitosanitare conforme cu standardele, recomandările și directivele internaționale, atunci va fi la adăpost de orice critică adusă pentru impunerea unei atare măsuri.
Cu toate că, reglementarea art. 3.2 este destul de clară, OA a fost chemat să stabilească înțelesul noțiunilor de „bazat pe” și „conform cu”, lucru care a fost realizat în cauza CE- Hormoni, când a apreciat că „o măsură care este conformă și încorporează un standard Codex este, bineînțeles bazată pe acel standard. O măsură bazată pe același standard poate să nu fie conformă cu standardul atunci când numai unele elemente și nu toate elementele standardului sunt încorporate în măsura respectivă”.
În aceeași cauză, OA a făcut precizarea că termenii „bazat pe" și „conform cu" sunt folosiți în articole diferite sau în diferite paragrafe ale aceluiași articol și că interpreții tratatului nu sunt îndreptățiți să presupună că o asemenea utilizare a noțiunilor a fost accidentală și faptul că un Membru afirmă că o atare utilizare a termenilor este accidentală trebuie să fie în măsură să și argumenteze cele afirmate. S-a mai reținut, de asemenea, faptul că utilizarea unor noțiuni diferite în locuri diferite ale Acordului a fost deliberată și că noțiunile sunt concepute pentru a exprima înțelesuri diferite. Contrar celor afirmate în raportul Grupului special, OA a apreciat faptul că noțiunile de „bazat pe” și „conform cu” nu sunt sinonime.
Recunoașterea reciproca și echivalența
Recunoașterea reciprocă și echivalența sunt reglementate în art. 4.1 din Acordul MSF, acesta prevăzând faptul că „membrii vor accepta măsurile sanitare sau fitosanitare ale altor Membri drept echivalente, chiar dacă acestea diferă de propriile lor măsuri sau de cele utilizate de alți Membri care comercializează același produs, dacă Membrul exportator demonstrează, în mod obiectiv, Membrului importator că prin măsurile sale se obține nivelul de protecție sanitară sau fitosanitară adecvat pentru Membrul importator. În acest scop, Membrului importator i se va permite, la cerere, accesul la inspecție, testare și alte proceduri corespunzătoare”.
Pentru a se facilita implementarea acestui articol, Comitetul privind Măsurile Sanitare și Fitosanitare a adoptat o decizie asupra implementării art. 4 din Acord la data de 26 octombrie 2001, această decizie fiind revizuită la data de 23 iulie 2004.
Această decizie detaliază pașii care trebuie urmați de către Statele Membre în vederea aplicării dispozițiilor prevăzute de Acord cu privire la echivalență. Așadar, potrivit paragrafului 2 din Decizia menționată, în vederea facilitării aplicării art. 4 din Acord, membrul OMC importator ar trebui să explice obiectivul și rațiunea măsurii sanitare sau fitosanitare și să identifice în mod clar riscurile asupra cărora măsura adoptată se adresează. Membrul importator ar trebui să indice nivelul adecvat de protecție pe care măsura sanitară sau fitosanitară ar trebui să îl atingă. De asemenea, se semnalează că membrul importator ar trebui să transmită Statului Membru exportator și o copie de pe analiza riscului pe care se bazează măsura sanitară sau fitosanitară sau o justificare tehnică bazată pe un standard, o directivă sau o recomandare internațională relevantă.
Asupra adoptării acestei decizii de implementare a art. 4 din Acordul MSF, apreciem că este utilă deoarece descrie pașii care trebuie urmați pentru a putea pune în aplicare dispozițiile Acordului referitoare la echivalență.
Coerența internă
Acest principiu este reglementat de art. 5.5 din Acordul MSF, acesta prevăzând faptul că „în cadrul obiectivului de realizare a coerenței în aplicarea conceptului de nivel adecvat al protecției sanitare și fitosanitare împotriva riscurilor pentru viața sau sănătatea oamenilor sau pentru viața sau sănătatea animalelor și plantelor, fiecare Membru va evita diferențierile arbitrare sau nejustificate între nivelurile pe care le consideră adecvate în diverse situații, dacă asemenea diferențieri au drept rezultat discriminarea sau o restricție deghizată asupra comerțului internațional. Membrii vor coopera în cadrul Comitetului în concordanță cu paragrafele 1,2 și 3 ale articolului 12, pentru a elabora directive vizând favorizarea aplicării în practică a acestei prevederi. La elaborarea directivelor, Comitetul va lua în considerare toți factorii pertinenți, inclusiv caracterul excepțional al riscurilor pentru sănătatea umana la care oamenii se expun de bună voie”.
Acest articol face referire la necesitatea ca un membru OMC să evite diferențierile arbitrare și nejustificate între nivelurile pe care le consideră adecvate în diverse situatii, dacă asemenea diferențieri au ca rezultat discriminarea sau o restricție deghizată asupra comerțului internațional. În virtutea acestei reglementări, spre exemplu, un membru OMC nu va putea impune condiții suplimentare pentru un produs sau pentru o categorie de produse importate comparativ cu același produs sau aceeași categorie de produse naționale pe care le comercializează.
În legătură cu aceste aspecte, în cazul CE Hormoni, aflat pe rolul organelor de soluționare a diferendelor din cadrul OMC, s-a reținut că o plângere de încălcare a acestui articol trebuie să indice prezența a trei elemente distincte. Primul element este reprezentat de faptul că un Membru care impune măsura care face obiectul plângerii a adoptat propriile niveluri adecvate de protecție sanitară împotriva riscurilor asupra vieții umane sau sănătății în situații diferite. Al doilea element presupune să fie indicat ca aceste niveluri de protecție prezintă diferențe arbitrare sau nejustificate în tratarea unor situații diferite, iar al treilea element presupune că diferențele arbitrare sau nejustificate au ca rezultat discriminarea sau o restricție deghizată asupra comerțului internațional'1’.
S-a apreciat că aceste trei elemente sunt cumulative și, pentru a se putea demonstra încălcarea art. 5.5 din Acordul MSF, trebuie să se facă dovada încălcării a fiecăruia din aceste elemente'2’.
În aceeași cauză, OA a apreciat, analizând dispozițiile art. 5.5 faptul că „obiectivul stabilit nu este acela de a atinge o coerență absolută sau perfectă deoarece guvernele de obicei stabilesc propriile niveluri de protecție în fiecare caz individual și cu trecerea timpului, pentru a face față diferitelor riscuri în orice moment. Este vorba doar de încercarea de a evita inconsecvențele arbitrare sau nejustificate”.
De asemenea, în cauza „Australia - Măsuri care afectează importul de somon”, a apreciat OA faptul că „credem că pentru situații comparabile în sensul art. 5.5, este suficient pentru aceste situații să aibă în comun un risc de intrare, stabilirea sau răspândirea unei boli. Nu este nevoie pentru aceste situații să aibă în comun un risc de intrare, stabilire sau răspândire a tuturor bolilor”'4’.
Așadar, în vederea aplicării acestui articol din Acord, Membrii OMC trebuie să evite diferențierile arbitrare și nejustificate care pot apărea odată cu aplicarea nivelului adecvat de protecție. Prevederile acestui articol vor fi încălcate atunci când prin adoptarea unor niveluri de protecție adecvată se ajunge la discriminare sau la o restricție nejustificată asupra comerțului internațional. Într-adevăr, jurisprudența OMC este deosebit de importantă în înțelegerea noțiunilor și mai ales în interpretarea și aplicarea articolelor din Acordul MSF.
Permisiunea de a efectua măsuri de precauție
Această obligație este reglementată de art. 5.7 din Acordul MSF, însă, după cum vom arăta în cele ce urmează, această dispoziție poate fi analizată doar împreună cu art. 2.2 din acest Acord, constituind o derogare de la prevederile acestuia.
Așa cum am arătat când am analizat art. 2.2 din Acordul MSF, această dispoziție legală prevede, printre altele, faptul că măsurile sanitare și fitosanitare trebuie să fie bazate pe principii științifice și să fie menținute numai în baza unor probe științifice suficiente, cu excepția celor prevăzute la parag. 7 al art. 5.
Potrivit art. 5.7 din Acord, „în cazurile în care dovezile științifice relevante sunt insuficiente, un membru poate adopta, în mod provizoriu, măsuri sanitare sau fitosanitare pe baza unor informații disponibile pertinente, inclusiv cele provenind de la organizații internaționale competente, precum și decurgând din măsuri sanitare și fitosanitare aplicate de către alți membri. În astfel de situații, membrii se vor strădui să obțină informații suplimentare necesare pentru o evaluare mai obiectivă a riscului și să analizeze măsura sanitară sau fitosanitară, în mod corespunzător, într-o perioadă de timp rezonabilă”. Prin urmare, această prevedere permite membrilor OMC să adopte măsuri sanitare și fitosanitare temporare în cazul în care dovezile științifice relevante sunt insuficiente. Așadar, art. 5.7 conține o derogare sau o scutire de la obligativitatea menținerii măsurilor sanitare și fitosanitare numai în baza unor probe științifice suficiente.
În legătură cu natura acestei derogări, în cazul „Japonia - măsuri care afectează produsele agricole” s-a stabilit că excepția stabilită în art. 5.7 din Acord reprezintă o derogare calificată, reținându-se că „art. 5.7 funcționează ca derogare calificată de la obligația stabilită în art. 2.2 de a nu menține măsuri fără dovezi științifice evidente. O interpretare prea largă și flexibilă a acestei obligații ar face art. 5.7 lipsit de înțeles".
Pe de altă parte, trebuie menționat faptul că se consideră că acest art. 5.7 din Acordul MSF stabilește patru cerințe care trebuie îndeplinite pentru a adopta sau menține o măsură sanitară sau fitosanitară temporară. În primul rând, dovezile științifice relevante cu privire la o situație trebuie să fie insuficiente; în al doilea rând, trebuie să fie adoptate pe baza unor informații disponibile pertinente; în al treilea rând, membru OMC în cauză se va strădui să obțină informații suplimentare necesare pentru o evaluare mai obiectivă a riscului și trebuie să analizeze măsura sanitară sau fitosanitară, în mod corespunzător, într-o perioadă de timp rezonabilă. Aceste patru cerințe trebuie îndeplinite cumulativ.
În ceea ce privește dovezile științifice insuficiente, în cazul „Japonia - măsuri care afectează importul de mere”, OA a subliniat faptul că acele concepte prevăzute în art. 5.7 din Acordul MSF trebuie înțelese ca fiind concepte relaționale. Relevanța și suficiența trebuie înțelese în relație cu altceva. De altfel, plasând art. 5.7 în contextul art. 5 ca un întreg, OA a reținut faptul că „aceste elemente contextuale militează în favoarea unei relații între prima cerință în conformitate cu art. 5.7 și obligația de a efectua o evaluare a riscurilor în conformitate cu art. 5.1: dovezile științifice relevante vor fi insuficiente în sensul art. 5.7 dacă organismul de dovezi științifice disponibile nu permite, din punct de vedere cantitativ sau calitativ, performanța unei evaluări adecvate a riscului cum este prevăzut la art. 5.1 și este definit în Anexa A la Acordul MSF”. De asemenea, s-a subliniat că „dovezile științifice evidente" nu reprezintă același lucru cu „incertitudinea științifică", deoarece cele două noțiuni nu sunt interschimbabile.
Concluzia care se desprinde din considerațiile OA în această cauză este aceea că art. 5.7 din Acordul MSF trebuie citit și interpretat în contextul întregului art. 5 din acest Acord, deoarece astfel pot fi evitate confuziile legate de terminologie și se poate facilita interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor sale.
A doua cerință stabilită de art. 5.7 din Acordul MSF este aceea a întemeierii măsurilor adoptate pe informații disponibile pertinente, însă, este considerată a fi informație pertinentă disponibilă, dacă se întemeiază o măsură pe această informație care, prin definiție, este insuficientă sau insuficient de sigură pentru a conta ca o evaluare a riscului cu drepturi depline.
Având în vedere dispozițiile Acordului MSF, apreciem că informația pertinentă disponibilă trebuie să se refere la informațiile care pot fi furnizate de către organismele cu atribuții în domeniul siguranței alimentare, precum OMS, FAO, Comisia Codex Alimentarius, OIE și CIPP. În același sens, și măsurile sanitare și fitosanitare aplicate de alți membri se pot încadra în categoria „informațiilor pertinente disponibile”.
În ceea ce privește a doua întrebare care se ridică, respectiv ce înseamnă să se întemeieze o măsură pe această informație, în literatura de specialitate s-a afirmat că este destul de dificil să se cunoască dacă există o relație rațională între această informație și măsura temporară în cauză fiindcă ar putea apărea probleme legate de relația între măsură și informația disponibilă pertinentă datorită unei insuficiențe calitative sau cantitative care să caracterizeze această informație.
A treia cerință a art. 5.7 din Acordul MSF se referă la necesitatea ca membrul în cauză să obțină informații suplimentare necesare pentru o evaluare mai obiectivă a riscului. Aceste informații suplimentare au menirea să stabilească mai mult decât aspecte teoretice asupra unui risc ce se poate ivi, fiind de natură să stabilească în mod cert eventualitatea producerii unui risc. În același sens s-a pronunțat și OA în cauza „Japonia - măsuri care afectează importul de mere”, în sensul că Japonia nu a îndeplinit această cerință deoarece nu a examinat oportunitatea măsurii în cauză.
Revizuirea măsurii la perioade rezonabile de timp reprezintă a patra cerință necesară conform art. 5.7 din Acordul MSF. Cu privire la această cerință, în cazul „Japonia - Măsuri care afectează importul de produse agricole", OA a reținut faptul că „semnificația noțiunii de «perioadă rezonabilă de timp» trebuie stabilită de la caz la caz și depinde de circumstanțele specifice ale fiecărui caz. inclusiv dificultatea de a obține informații suplimentare necesare pentru revizuire și caracteristicile măsurii sanitare sau fitosanitare temporare”. În acest diferend, atât în raportul Grupului special, cât și în raportul OA s-a reținut că acest stat nu a respectat această cerință impusă de art. 5.7 din Acordul MSF deoarece nu s-a respectat „perioada rezonabilă de timp". Grupul special a apreciat și că, în plus, această informație ar fi fost destul de ușor de colectat.
Pe de altă parte, sunt considerate drept baze pentru aplicarea precauției în legătură măsurile sanitare și fitosanitare și articolele 2.1,3.3 și Anexa C din Acordul MSF.
În ceea ce privește statutul principiului precauției în Dreptul internațional public, în cazul CE - Hormoni, OA a precizat faptul că această problematică face în continuare obiectul dezbaterilor de către academicieni, practicieni ai dreptului, autorități de reglementare și judecători. Principiul precauției este considerat de unii ca fiind cristalizat într-un principiu general al dreptului internațional cutumiar al mediului și, prin urmare, s-a considerat că nu era necesar și ar fi probabil imprudent să se adopte o poziție asupra acestei chestiuni importante, dar abstracte. În concluzie, în această controversă, OA a apreciat faptul că „principiul precauției nu derogă de la prevederile art. 5.1 și 5.2 din Acordul MSP".
Cerințe de notificare și transparență
Articolul 7 și Anexa B din Acordul MSF stabilesc cerințele de notificare și transparență. Astfel, art. 7 conține o dispoziție de trimitere la Anexa B a Acordului, prevăzând faptul că „membrii vor notifica modificările aduse măsurilor lor sanitare sau fitosanitare și vor prezenta informații asupra măsurilor lor sanitare sau fitosanitare conform prevederilor Anexei B,„ în timp ce Anexa B prevede procedura transparenței reglementărilor sanitare și fitosanitare, stabilind cum vor fi publicate reglementările, procedurile de notificare, dar și existența unor puncte de informare în fiecare Membru al OMC.
În ceea ce privește publicarea reglementărilor, Anexa B stabilește că toate normele sanitare și fitosanitare adoptate vor fi publicate
astfel încât să se permită membrilor OMC interesați să ia cunoștință de ele. Între momentul publicării și momentul intrării în vigoare a reglementărilor sanitare și fitosanitare trebuie să treacă o perioadă de timp astfel încât producătorii din Statele Membre exportatoare și din Statele Membre în curs de dezvoltare să aibă timp pentru a-și adapta produsele și metodele de producție în conformitate cu cerințele membrului importator. De la această regulă este prevăzută și o excepție în ceea ce privește perioada de timp care trebuie sa treacă între momentul publicării și momentul intrării în vigoare, excepție care se aplică acelor cazuri urgente.
Cu toate că Anexa B nu stabilește înțelesul noțiunii de „caz urgent” și nici nu dă vreun exemplu în acest sens, dar în doctrină s-a apreciat că urgente sunt cazurile la care face referire paragraful 2 din Anexa B, adică acele cazuri în care dacă s-ar acorda „intervalul rezonabil de timp între publicarea reglementărilor sanitare și fitosanitare și intrarea lor în vigoare”, s-ar cauza un prejudiciu membrului care adoptă norma sanitară sau fitosanitară în cauză.
Cu toate că reglementarea paragrafului 2 din Anexa B este clară, apreciem că aceasta nu este completă deoarece nu se prevede în nicio dispoziție din Anexă unde trebuie făcută publicarea, care este intervalul rezonabil de timp care trebuie acordat între publicarea unei reglementări și intrarea sa în vigoare și nu în ultimul rând care cazuri se pot încadra în categoria excepțiilor despre care se face vorbire, de fapt definirea cazurilor urgente deoarece în lipsa unor dispoziții clare există posibilitatea ca membrii să acționeze ca și când ar fi în prezența unor situații excepționale cu toate că situația ivită nu este atât de delicată încât să justifice neacordarea intervalului de timp rezonabil între publicarea reglementării și punerea în aplicare a acesteia.
În ceea ce privește punctele de informare, Anexa B stabilește faptul că în fiecare membru al OMC trebuie să existe un punct de informare care trebuie să aibă responsabilitatea furnizării răspunsurilor la întrebările rezonabile ale membrilor interesați, precum și furnizarea de documente pertinente. Categoriile de documente care pot fi furnizate prin intermediul punctelor de informare sunt enumerate în parag. 3 lit. a)-d) ale Anexei B din Acordul MSF.
În ceea ce privește procedurile de notificare, parag. 5 lit. a) din Anexa B prevede că în cazul în care nu există un standard, o directivă sau o recomandare internațională sau conținutul unei reglementări sanitare sau fitosanitare propuse nu este același cu conținutul unui standard, directivă sau recomandare și dacă reglementarea poate avea un efect semnificativ asupra comerțului altor membri, se va publica un anunț într-o fază timpurie pentru a da posibilitatea membrilor OMC să ia cunoștință de propunerea privitoare la introducerea unei anumite reglementări.
Prin intermediul Secretariatului OMC ceilalți membri vor fi notificați cu privire la obiectul reglementării, împreună cu o descriere a obiectivului și a motivației reglementării propuse. Această notificare se va face de asemenea într-o fază timpurie pentru a exista posibilitatea introducerii de amendamente, precum și a luării în considerare a unor eventuale comentarii asupra proiectului reglementării. La cererea Membrilor, se vor furniza copii ale reglementărilor propuse și în măsura în care este posibil se vor identifica elementele de diferență de fond dintre proiectul de reglementare și standardele, directivele sau recomandările internaționale. Pentru a se putea face comentarii în scris de către alti Membri, trebuie acordată o perioadă de timp rezonabilă, iar la cererea Membrilor interesați aceste comentarii vor fi discutate și dacă se impune, comentariile și rezultatele discuțiilor vor fi luate în considerare.
Cu toate că paragraful 5 din Anexa B stabilește o procedură foarte importantă și descrie pașii care trebuie urmați în procedura notificării, nu definește anumiți termeni precum: „într-o fază timpurie”, „perioadă de timp rezonabilă” sau unde se va publica anunțul privitor la intenția de a introduce o nouă reglementare.
Așa cum am precizat și cu alte ocazii, apreciem că aceste reglementari care nu conțin dispoziții clare și termene precis stabilite pot da naștere multor interpretări, din moment ce fiecare membru al OMC este liber să aprecieze asupra celor reglementate.
Paragraful 6 al Anexei B stabilește excepțiile de la procedura prevăzută în paragraful 5, excepțiile intervenind ori de câte ori apar sau amenință să apară probleme urgente de protecție a sănătății, caz în care vor fi „evitați” anumiți pași stabiliți de paragraful 5. Cu toate acestea, membrul OMC va fi obligat să notifice imediat celorlalți membri ai acestei Organizații prin intermediul Secretariatului OMC reglementarea și obiectul acesteia împreună cu o scurtă descriere a obiectivului și a motivației reglementării, inclusiv natura problemelor urgente [lit. a)]. La cerere, se vor prezenta copii ale reglementărilor altor Membri [lit. b)]. Lit. c) a parag. 6 stabilește obligația membrului OMC care dorește să introducă reglementarea să permită altor membri ai acestei Organizații să efectueze comentarii scrise, să discute, la cerere, acele comentarii și, de asemenea, să ia în considerare comentariile și rezultatele discuțiilor purtate în acest sens.
Între paragraful 5 și paragraful 6 din Anexa B a Acordului MSF nu există diferențe majore de reglementare. Paragrafului 6 îi lipsește prima etapă a paragrafului 5, iar notificarea prevăzută la lit. a) trebuie să se facă „imediat”. Și în legătură cu noțiunile prezentate în paragraful 6 avem aceleași nelămuriri, acestea nefiind stabilite în mod clar prin prevederea unor termene pe care membrii ar trebui să le aibă în vedere.
De asemenea, trebuie menționat că în legătură cu interpretarea unei notei de subsol a paragrafului 1 din Acordul MSF, Anexa B, potrivit căreia reglementările trebuie să fie publicate sunt acelea care au în vedere „măsuri sanitare și fitosanitare cum ar fi legi, decrete sau ordonanțe cu aplicare generală”. S-a apreciat de către OA într-o speță aflată pe rolul OMC că „acest context indică faptul că o măsură guvernamentală care nu este obligatorie este de asemenea obiect al dispozițiilor OMC...”.
Așa cum am arătat și la momentul analizării sistemului de soluționare a diferendelor la nivelul OMC, în eventualitatea în care un membru al acestei Organizații nu respectă prevederile unui acord la care este parte, există posibilitatea în favoarea unui alt membru al OMC care se consideră nedreptățit de anumite măsuri adoptate să inițieze procedura soluționării diferendelor.
De multe ori, în urma fazei consultărilor, membrul care se face vinovat de nesocotirea unor dispoziții referitoare la adoptarea unor măsuri neconforme cu dispozițiile unui acord, procedează la punerea în conformitate a normei adoptate cu prevederile acordului invocat de partea îndreptățită. În legătură cu acest aspect, trebuie precizat că și România a avut calitatea de pârâtă într-o dispută comercială care a avut ca reclamant Statele Unite ale Ameri-cii (SUA). Situația de fapt a fost următoarea: SUA au solicitat consultări cu România, având în vedere o măsură adoptată prin Legea nr. 141/1997, în conformitate cu care pârâta ar fi stabilit prețuri de import minime și maxime arbitrare la produse precum carnea, ouăle, fructele și legumele precum și altele asemenea. La data de 26 septembrie 2001, ambele părți implicate în litigiu au comunicat OSD că au ajuns la un acord, litigiul stingându-se în faza consultărilor.
O altă cauză aflată pe rolul OMC în care România a fost implicată a avut ca reclamant Ungaria, cauza fiind înregistrată sub nr. DS 240. În acest litigiu, Ungaria a invitat România la consultări cu privire la adoptarea de către membrul pârât a unui act normativ care interzicea importul de grâu și făină de grâu care nu îndeplineau anumite cerințe de calitate. În data de 30 octombrie 2001, Ungaria a solicitat, așa cum precizam și mai sus, consultări cu România. În data de 27 noiembrie 2001, reclamanta a solicitat numirea unui Grup special, iar în data de 20 decembrie 2001, Ungaria și-a retras cererea având în vedere faptul că România a abrogat actul normativ adoptat și ale cărui prevederi au fost invocate în fața OMC.
Așa cum reiese din aspectele menționate mai sus, părțile au posibilitatea să ajungă la o înțelegere, însă, există posibilitatea ca faza consultărilor să nu conducă la o înțelegere între părți, ocazie cu care debutează procedura soluționării diferendelor, aceasta desfășurându-se după procedura arătată în subsecțiunea privind sistemul de soluționare a disputelor la nivelul OMC.
Având în vedere domeniul investigat, ne-am limitat la analizarea drepturilor și obligațiilor decurgând din Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare, cu analizarea procedurilor sistemului de soluționare a diferendelor din perspectiva acestui acord. Având în vedere cazurile analizate, observăm că de cele mai multe ori prevederile acordului au fost nerespectate atunci când au fost adoptate măsuri sanitare sau fitosanitare de către un membru al OMC.
Din punct de vedere procedural, am indicat sentințe unde judecata și concluziile Grupurilor speciale au fost menținute în raportul OA, la fel cum există spețe în care OA a combătut argumentele și interpretările panelurilor.
Prezintă importanță sub acest aspect modalitatea de abordare a problemelor intervenite între statele membre și aspectul implementării recomandărilor și hotărârilor adoptate de Grupurile speciale și de OA din cadrul OMC. Așa cum am arătat, statele trebuie să se conformeze dreptului OMC, în caz contrar putând să fie „constrânse" la punerea de acord a măsurilor adoptate cu prevederile acordurilor la care sunt parte.
De lege ferenda, s-a apreciat s-ar impune anumite modificări în reglementarea sistemului de soluționare a diferendelor, în vederea îmbunătățirii în special a implementării recomandărilor și a hotărârilor Grupurilor speciale și ale Organului de Apel din cadrul OMC.
