Codex Alimentarius
| Comentarii |
|
În ultimii ani, s-a făcut simțită prezența interesului dezvoltării și aplicării unor standarde internaționale, regionale și naționale de calitate în ceea ce privește siguranța pentru produsele alimentare, în acest sens, un rol important I-au avut societățile private și organizațiile neguvernamentale care au stabilit progresiv standarde pentru siguranța produselor alimentare, calitatea, aspectele de mediu și sociale ale producției agroalimentare.
Evoluția standardelor privind produsele alimentare a ridicat numeroase întrebări în legătură cu rolul instituțiilor publice și private cu competențe în reglementarea siguranței pentru aceste produse alimentare. Au ieșit în evidență preocupările legate de legitimitatea modurilor particulare de reglementare în cazul în care reglementările publice au reprezentat instituția dominantă de reglementare. Însă, reglementărilor private li s-a adus acuzația că acestea nu sunt bazate pe risc și că nu reușesc să adere la normele democratice de bază.
În contextul global, creșterea standardelor private a fost văzută ca o provocare față de poziția Organizațiilor și Organismelor
internaționale la care ne-am referit în cealaltă parte a cercetării noastre.
În acest context, ce reprezintă Codex Alimentarius? Care este natura juridică a acestuia? Care este forța juridică a documentelor elaborate în cadrul Codex Alimentarius? Sunt obligatorii normele adoptate de către Codex Alimentarius?
Codex Alimentarius este rezultatul unui îndelungat proces evolutiv ce implică o mare parte a comunității globale. Persoane reprezentând diferite discipline și interese au fost implicate în acest proces de evoluție, pentru a se ajunge la „Codul alimentar” care, de fapt, reprezintă o colecție de standarde, coduri de practică, orientări și recomandări, unele dintre acestea fiind formulate în termeni generali, în timp ce altele sunt formulate în termeni specifici. Unele dispoziții au în vedere anumite cerințe detaliate referitoare la un produs alimentar sau la un grup de produse alimentare, în timp ce alte dispoziții sunt referitoare la gestionarea și funcționarea proceselor de producție sau a operațiunilor sistemelor guvernamentale de reglementare pentru siguranța alimentară și protecția consumatorilor.
De obicei, standardele Codex Alimentarius se referă la caracteristicile unui produs, putându-se ocupa de toate caracteristicile reglementate de către guverne relative la produs sau se poate ocupa doar de o caracteristică anume a unui produs. Spre exemplu, limitele reziduale maxim admise prezente în pesticide sau medicamente de uz veterinar existente în produsele alimentare se ocupă de o singură caracteristică a unui produs. Există, așa cum am arătat și standarde generale Codex Alimentarius pentru aditivii alimentari, Contaminanți și toxine în alimente, aceste standarde cuprinzând atât reglementări generale cât și dispoziții specifice.
Așa cum s-a arătat în doctrina de specialitate, calitatea alimentelor și standardele de siguranță sunt de obicei referitoare la următoarele aspecte care interesează siguranța pentru produsele alimentare: protecția consumatorului împotriva pericolelor și fraudelor, asigurarea calității, igiena produselor alimentare, aditivi alimentari și arome, Contaminanți, ambalare, iradiere, produse alimentare ecologice, produse modificate genetic și alimente noi.
Codex definește, spre exemplu, atât normele cu privire la metodele de analiză și prelevare de probe pentru medicamente de uz veterinar în produsele alimentare, normele cu privire la caracteristicile produselor, cât și modul în care aceste norme ar trebui să fie puse în aplicare, prin intermediul unor proceduri de testare.
Standardul general al Codex pentru etichetarea alimentelor preambalate este aplicabil tuturor alimentelor care intră în această categorie. Având în vedere că aceste standarde se referă la caracteristicile unui produs, vor putea fi aplicate ori de câte ori produsele sunt comercializate. Metodele de analiză și prelevare de probe, inclusiv cele pentru Contaminanți și reziduuri de pesti-cide și de uz veterinar în produsele alimentare sunt considerate standarde Codex.
Codurile de practică, inclusiv cele de igienă sunt considerate esențiale pentru asigurarea securității alimentelor pentru consum. Acestea definesc producția, prelucrarea, fabricarea, practicile legate de transport și depozitare pentru alimente individuale sau pentru un grup de alimente. Pentru igiena produselor alimentare, textul de bază este reprezentat de Principiile generale ale igienei alimentare, prin care se introduce utilizarea sistemului HACCP-Analiza riscurilor și a punctelor critice de control. Acest sistem se referă la managementul siguranței produselor alimentare.
Codex a elaborat și un cod de bune practici privind controlul utilizării medicamentelor de uz veterinar, acest cod cuprinzând orientări generale în acest domeniu.
Aceste norme adoptate de către Codex Alimentarius sunt dirijate, pe de o parte, de către: principiile care stabilesc politicile de urmat în anumite domenii cheie, și, pe de o altă parte, de anumite orientări pentru interpretarea acestor principii sau pentru interpretarea standardelor generale ale Codex Alimentarius. în cazul aditivilor alimentari, contaminanților, igienei alimentare și a igienei cărnii, principiile de bază care guvernează aceste aspecte sunt constituite în standarde relevante și coduri de practică. De exemplu, orientările interpretative pot include aspecte legate de etichetarea produselor alimentare, în special în ceea ce privește afirmațiile scrise pe etichetă, după cum pot fi liniile directoare referitoare la mențiunile nutriționale și de sănătate, condițiile de producție, comercializare și etichetare pentru alimentele ecologice.
De asemenea, sunt prezente și anumite principii care nu au o existență de sine stătătoare în următoarele arii: adăugarea de nutrienți esențiali în produsele alimentare, analiza riscurilor mâncărurilor derivate din biotehnologia modernă, stabilirea și aplicarea criteriilor microbiologice pentru produsele alimentare, inspecția și certificarea alimentelor importate sau exportate.
Aceste reguli elaborate în cadrul Codex Alimentarius nu au o forța juridică directă, ci sunt recomandări adresate guvernelor în primul rând pentru a le îndruma pe acestea în procesul de legiferare propriu. Implicațiile juridice ale recomandărilor Codex Alimentarius se află în Acordul MSP, care, în art. 3 pct. 4 prevede că „membrii vor participa pe deplin, în limitele resurselor lor, la activitățile organizațiilor internaționale competente și la organele lor subsidiare, în special la Comisia Codex Alimentarius și Biroul Internațional pentru Epizootii și la organizațiile internaționale și regionale acționând în cadrul Convenției internaționale pentru protecția plantelor, pentru a promova, în aceste organizații, elaborarea și examinarea periodică a standardelor, directivelor și recomandărilor referitoare la toate aspectele măsurilor sanitare și fitosanitare”. Creșterea rapidă a standardelor private de siguranță alimentară se pare că a trimis unde de șoc către cei care elaborează politicile publice, în special cele implicate în stabilirea de standarde internaționale prin intermediul unor organizații sau programe desfășurate în legătură cu siguranța pentru produsele alimentare, cum ar fi Codex Alimentarius sau OMC.
Codex Alimentarius dispune de următoarea structură organizatorică, cu ajutorul căreia încearcă să își atingă scopul: Comisia Codex Alimentarius, Comitetul Executiv al Comisiei Codex Alimentarius, precum și un număr de zece Comitete generale, acestea fiind următoarele: Comitetul Codex Alimentarius pentru Contaminanți! alimentari(CCCF), Comitetul Codex Alimentarius pentru aditivii alimentari (CCFA), Comitetul Codex Alimentarius pentru igiena alimentelor (CCFH), Comitetul Codex Alimentarius pentru sistemul de inspecție și certificare a importurilor și exporturilor de alimente (CCFICS), Comitetul Codex Alimentarius pentru etichetarea alimentelor (CCFL), Comitetul Codex Alimentarius pentru principiile generale (CCGP), Comitetul Codex Alimentarius privind metodele de analiză și prelevare de probe (CCMAS), Comitetul Codex Alimentarius privind alimentația și alimentele destinate unor utilizări speciale dietetice (CCNFSDU), Comitetul Codex Alimentarius privind reziduurile din pesticide (CCPR) și Comitetul Codex Alimentarius privind reziduurile de medicamente de uz veterinar în alimente (CCRVDF).
Pe lângă Comisia Codex Alimentarius și Comitetele generale enumerate mai sus, în organizarea internă a acestui program mixt FAO-OMS mai funcționează și alte Comitete „specializate" pe anumite mărfuri sau produse alimentare, acestea fiind următoarele: Comitetul Codex Alimentarius privind peștele și produsele din pește, Comitetul Codex Alimentarius privind fructele proaspete și legumele, Comitetul Codex Alimentarius privind grăsimile și uleiurile, Comitetul Codex Alimentarius privind fructele și legumele procesate, Comitetul Codex Alimentarius privind zaharurile.
Pe lângă acestea, mai există și grupuri de lucru interguver-namentale ad-hoc, după cum este cazul Grupului de lucru in-terguvemamental ad-hoc privind hrana animalelor. La nivelul Codex Alimentarius funcționează, de asemenea, și comitete de coordonare FAO/OMS la nivel regional: Comitetul de coordonare pentru Africa, pentru Asia, pentru Europa, pentru America Latină și Caraibe, pentru America de Nord și Pacificul de sud-vest și pentru Orientul apropiat.
În cele ce urmează, vom prezenta pe scurt acele Comitete Codex care desfășoară cele mai importante activități în domeniul siguranței produselor alimentare.
CCCF) are ca atribuții stabilirea sau aprobarea nivelurilor maxime permise sau niveluri orientative pentru Contaminanți și produse toxice care apar în mod natural în produsele alimentare și hrana pentru animale, întocmirea unor liste prioritare de contaminanți și toxine care apar în mod natural pentru a se efectua evaluarea riscului de către Comitetul mixt de experți FAO/OMS pentru aditivii alimentari. De asemenea, acest comitet trebuie să ia în considerare metodele de analiză și de prelevare de probe pentru determinarea contaminanților și a toxinelor care apar în mod natural în alimente și în hrana pentru animale, să examineze și să elaboreze standarde și coduri de bună practică pentru subiectele conexe, precum și să ia în considerare orice alte aspecte atribuite de către Comisia Codex Alimentarius în legătură cu Contaminanții și toxinele care apar în mod natural în alimente și în hrana pentru animale.
CCFA are drept atribuții stabilirea sau aprobarea nivelurilor maxime permise pentru aditivii alimentari individuali, întocmirea de liste prioritare de aditivi alimentari pentru evaluarea riscului de către Comitetul mixt de experți FAO/OMS pentru aditivii alimentari, să recomande specificațiile de identitate și puritate pentru aditivii alimentari în vederea adoptării de către Comisie, să ia în considerare metodele de analiză pentru determinarea aditivilor din alimente și, de asemenea, să elaboreze standarde sau coduri pentru subiecte conexe, precum etichetarea aditivilor alimentari.
CCFH are drept principale atribuții elaborarea dispozițiilor de bază privind igiena produselor alimentare, să ia în considerare, să modifice și să aprobe dispozițiile privind igiena alimentelor, să elaboreze dispoziții privind igiena produselor alimentare aplicabile unui produs alimentar anume sau unui grup de alimente, să aibă în vedere problemele specifice de igienă alimentară date de Comisiei în sarcina sa, să sugereze și să dea prioritate domeniilor în care este necesară o evaluare a riscului microbiologic la nivel internațional.
CCFICS are ca atribuții elaborarea de principii și orientări pentru sistemele de inspecție și certificare a alimentelor importate și exportate, cu scopul de a armoniza metodele și procedurile care protejează sănătatea consumatorilor, asigură practici corecte de comerț și facilitează comerțul internațional cu produse alimentare. Alte atribuții care cad în sarcina acestui Comitet sunt de a elabora principii și orientări pentru punerea în aplicare a măsurilor de către autoritățile competente ale țărilor importatoare și exportatoare pentru a oferi o asigurare în cazul în care este necesar ca produsele alimentare să respecte anumite cerințe legale, în special a cerințelor de sănătate, de a elabora orientări pentru utilizarea, atunci când este necesar, a sistemelor de asigurare a calității pentru a se asigura că produsele alimentare sunt conforme cu cerințele și pentru a promova recunoașterea acestor sisteme pentru a facilita comerțul cu alimente în cadrul acordurilor bilaterale sau multilaterale, precum și de a lua în considerare orice alte aspecte care îi sunt încredințate de către, în ceea ce privește sistemul de inspecție și certificare a alimentelor.
CCFL are drept principale atribuții elaborarea dispozițiilor privind etichetarea aplicabile tuturor produselor alimentare. În al doilea rând, trebuie să aibă în vedere, să modifice și să aprobe proiectele de dispoziții specifice privind etichetarea, întocmite de Comitetele Codex Alimentarius de elaborare a standardelor, să studieze problemele specifice legate de etichetare încredințate de către Comisia Codex Alimentarius și să analizeze problemele legate de publicitatea alimentelor, în special cu referire la descrierile înșelătoare ale produselor.
