Convenția Internațională privind Protecția Plantelor
| Comentarii |
|
Convenția Internațională privind Protecția Plantelor (CIPP) este un tratat internațional ce are ca obiect prevenirea răspândirii și introducerii de organisme dăunătoare plantelor și produselor din plante, precum și cu promovarea de măsuri adecvate pentru controlul acestora. Aceasta a fost adoptată în anul 1951 de către FAO și a intrat în vigoare în aprilie 1952, iar în cadrul Rundei Uru-guay a fost recunoscută ca o organizație cu atribuții în elaborarea standardelor internaționale în această materie. În prezent, părțile semnatare ale Convenției sunt în număr de 178. Textul Convenției a fost revizuit în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 2 octombrie 2005, după acceptarea acesteia de către două treimi dintre Părțile contractante ale CIPP.
Referitor la modalitatea de lucru și structura organizatorică a CIPP, putem menționa că organismul de conducere al Convenției este reprezentat de către Comisia pentru Măsuri Fitosanitare care, potrivit art. XI din tratatul funcțional al CIPP. are atribuții în domeniul comerțului internațional și al siguranței pentru produsele alimentare. Activitățile executive ale Convenției sunt aduse la îndeplinire de către Biroul Comisiei pentru Măsuri Fitosanitare, îndatoririle Biroului constând în îndrumarea Secretariatului CIPP și a Comisiei pentru Măsuri Fitosanitare asupra direcțiilor strategice care trebuie urmate, precum și a cooperării și a managementului financiar și operațional. Organismul însărcinat cu coordonarea principalelor activități ale CIPP este Secretariatul, acesta fiind asigurat de către FAO, în cadrul căreia a fost adoptat textul CIPP.
În ceea ce privește adoptarea standardelor, CIPP dispune de propriile reguli de adoptare, distincte de regulile Codex Alimenta-rius sau OIE. CIPP lucrează la nivel global cu părțile contractante ale Convenției pentru a elabora măsuri fitosanitare robuste care stau la baza capacității părților de a gestiona riscurile dăunătorilor și impactul de mediu, economic și social al dăunătorilor plantelor.
Așa cum vom vedea, CIPP deține un rol foarte important în elaborarea și punerea în aplicare a regulilor privind protecția plantelor și a produselor vegetale, în acest sens colaborând cu numeroase organizații partenere, printre organizațiile și programele cu competențe sau adoptate în domeniul siguranței pentru produsele alimentare analizate de noi numărându-se Codex Alimentarius, OIE și OMC.
Așa cum s-a apreciat în literatura de specialitate, activitățile desfășurate de către OIE și CIPP beneficiază de mari repercusiuni în ceea ce privește siguranța pentru produsele alimentare, fie că este vorba de produse de origine animală sau de produse de origine vegetală, în contextul în care siguranța alimentară reprezintă una dintre exigențele prioritare ale consumatorilor
Cu toate că CIPP și Acordul MSF împart același interes în aplicarea măsurilor fitosanitare în comerțul internațional, acestea două nu trebuie confundate. Prevederile CIPP sunt conforme cu prevederile Acordului MSF, fără însă a se pune semnul egalității între ele.
Cu ocazia celei de-a opta sesiuni de lucru a Comisiei pentru Măsuri Fitosanitare care, așa cum am arătat în capitolul anterior, reprezintă organismul de conducere al Convenției, și care a avut loc la Roma în data de 8-12 aprilie 2013, aceasta și-a reafirmat obiectivele, acestea fiind următoarele: sprijinirea obiectivelor unui nou cadru strategic al CIPP prin creșterea la nivel mondial a conștientizării importanței Convenției; evidențierea rolului CIPP ca singura Organizație internațională de stabilire a standardelor, în scopul asigurării comerțului sigur pentru plante și pentru produsele din plante; îmbunătățirea punerii în aplicare a standardelor internaționale pentru măsuri fitosanitare. Așa cum se poate observa, Comisia pentru Măsuri Fitosanitare își propune în continuare să susțină dezvoltarea de standarde și îmbunătățirea celor existente, aspect care conduce la ideea că standardele adoptate de către CIPP prin intermediul Comisiei pentru Măsuri Fitosanitare nu au un impact răsunător în rândul statelor și cu atât mai puțin în rândul cetățenilor. Cu toate că standardelor adoptate de către CIPP li s-a oferit o valoare importantă prin trimiterile care s-au făcut prin prevederile Acordului MSF, în opinia noastră, aceste standarde nu ocupă în prezent locul pe care ar trebui să îl aibă ca urmare a implicațiilor care pot apărea ca urmare a nerespectării legislației fitosanitare.
În ceea ce privește activitățile desfășurate cu referire la formarea normelor privind siguranța pentru produsele alimentare, textul Convenției stabilește doar faptul că „Părțile contractante sunt de acord să coopereze în dezvoltarea de norme internaționale în concordanță cu procedurile adoptate de Comisie”. Este vorba despre Comisia pentru Măsuri Fitosanitare, la care ne-am referit și care, potrivit art. XI din Convenție stabilește printre atribuțiile Comisiei pentru măsuri fitosanitare și „adoptarea standardelor internaționale”.
Formularea standardelor internaționale pentru măsurile fitosanitare a fost începută în anii 1990, cu scopul armonizării măsurilor fitosanitare aplicate în comerțul internațional. De asemenea, trebuie menționat că această competență de a adopta standarde internaționale pentru măsuri fitosanitare nu a aparținut dintotdea-una Comisiei pentru Măsuri Fitosanitare. Până în anul 1997, nu a existat o structură oficială pentru adoptarea de norme și nici un secretariat desemnat de către FAO. Așa cum arătam și mai sus, odată cu adoptarea Acordului MSF, membrii OMC trebuie să își întemeieze măsurile fitosanitare pe standardele internaționale dezvoltate prin intermediul CIPP. La nivelul CIPP a fost adoptat și un manual de procedură care reglementează modalitatea în care standardele sunt adoptate. Acest lucru s-a datorat faptului că în textul Convenției nu se găsesc reglementări speciale privind adoptarea normelor internaționale.
Pentru dezvoltarea sau adoptarea standardelor/normelor internaționale pentru măsuri fitosanitare este necesară parcurgerea a patru etape, fiecare dintre aceste etape cuprinzând mai mulți pași de urmat. Prima etapă constă în dezvoltarea normei prin instituirea unui program de lucru, a doua etapă constă în elaborarea normei, a treia etapă constă în consultarea membrilor cu privire la proiectul de standard, iar ultimul pas este constituit din adoptarea și publicarea standardului. Așa cum am precizat mai sus, fiecare dintre etapele enumerate mai sus presupune parcurgerea unor pași specifici, pentru a se ajunge la elaborarea unor noi norme privitoare la măsurile fitosanitare.
În cele ce urmează, vom prezenta în detaliu această procedură a adoptării normelor internaționale, cu sublinierea aspectelor mai importante și care pot ridica probleme practice.
Prima etapă în dezvoltarea sau adoptarea de norme internaționale presupune parcurgerea a doi pași. Primul pas constă în lansarea unui apel pentru subiecte de către Secretariatul CIPP. Acest apel trebuie făcut, potrivit dispozițiilor Manualului de procedură al CIPP, o dată la doi ani. Membrii CIPP și Grupurile tehnice prezintă propuneri detaliate pentru subiecte noi ce ar urma să facă obiectul unei norme sau propun o revizuire a unei norme existente. Propunerile trebuie însoțite de un proiect de specificații, de o analiză a literaturii și de justificarea că subiectul propus îndeplinește criteriile cerute pentru ca subiectul să poată face obiectul unei eventuale norme fitosanitare. Secretariatul CIPP cumulează o listă de subiecte din rândul propunerilor primite. Propunerile făcute în anii anteriori nu sunt incluse pe lista întocmită de Secretariat, însă Membrii pot prezenta din nou aceste propuneri, dacă apreciază ca fiind necesar.
La rândul său, Comitetul de standarde din cadrul CIPP, cu luarea în considerare a Planului strategic al CIPP, precum și a criteriilor de justificare și prioritizare a temelor propuse, a comentariilor asupra listei existente, a recenziilor primite în legătură cu lista existentă a subiectelor pentru normele CIPP, face o recomandare cu referire la temele pentru normele CIPP, adăugând noi teme, ștergând sau modificând pe cele din lista existentă. În procedura întocmirii acestei liste de teme ce vor face obiectul unor norme fitosanitare viitoare, fiecare dintre teme va primi o prioritate recomandată.
Pasul al doilea aferent primei etape în elaborarea standardelor internaționale în domeniul fitosanitar constă în ajustarea și adoptarea listei de subiecte pentru standardele CIPP. Acest pas presupune anumite proceduri, respectiv: Comisia pentru Măsuri Fitosanitare revizuiește lista transmisă de către Comitetul de standarde. În continuare, Comisia adaptează și adoptă lista de subiecte pentru standardele CIPP, inclusiv atribuie fiecărui subiect o anumită prioritate pe care o consideră necesară. În urma acestor proceduri, Comisia întocmește o listă de subiecte pentru standardele CIPP, listă care este făcută publică.
În cazul în care intervine o situație de urgență și se impune adoptarea unui standard internațional în domeniul fitosanitar, Comisia poate introduce subiectul respectiv în lista care se întocmește în conformitate cu reglementările arătate mai sus. Potrivit Manualului de procedură al CIPP, acest lucru se poate întâmpla „în fiecare an". În ceea ce privește această reglementare destul de evazivă, ne punem întrebarea: care va fi soluția în eventualitatea în care situația de urgență intervine după adoptarea listei și punerea acesteia la dispoziția publicului? Se va aștepta pentru o perioadă de un an sau lista va fi revizuită de îndată, fiind inclusă și situația urgentă la momentul la care apare? S-a apreciat că, pentru eventualitatea intervenirii unor situații urgente, ar trebui reglementată o procedură excepțională care să nu treacă prin toți pașii stabiliți pentru adoptarea standardelor în situații normale, deoarece raportat la reglementarea actuală există riscul ca în situația apariției unei urgențe, adoptarea unui standard în subiectul respectiv să se facă la un moment îndepărtat de ivirea urgenței.
Etapa a doua în elaborarea unui standard internațional în domeniul fitosanitar este reprezentată de elaborarea unui proiect de standard. Și această etapă presupune parcurgerea a doi pași specifici, respectiv dezvoltarea unui proiect de specificații și pregătirea unui proiect de standard.
Primul pas este constituit din dezvoltarea unui proiect de specificații, care este analizat de către Comitetul de standarde. Acest proiect ar trebui, potrivit dispozițiilor Manualului de procedură al CIPP, să fie aprobat pentru consultare în ședința Comitetului care urmează ședinței Comisiei în urma căreia noi subiecte au fost adăugate pe lista de standarde.
Odată aprobat proiectul, acesta este făcut public de către Secretariat, membrii CIPP fiind notificați în acest sens. Perioada pentru care proiectul poate fi consultat de către membri este de șaizeci de zile. La proiectul făcut public se pot face observații, observații care pot fi luate în considerare de către Comitetul de standarde. Specificațiile sunt revizuite și aprobate de către Comitet, fiind făcute publice ulterior acestui moment.
Următorul pas în elaborarea unui standard fitosanitar internațional constă în elaborarea unui proiect de standard internațional. Cu această ocazie, se constituie un grup de experți cu atribuții în elaborarea de proiecte de standarde, acesta revizuind proiectul de standard în conformitate cu specificațiile primite ca urmare a derulării procedurii anterior prezentate. Proiectul rezultat este recomandat Comitetului de standarde, acesta din urmă având posibilitatea aprobării proiectului în vederea consultării de către membri, să îl trimită înapoi grupului de experți sau să îl pună în așteptare.
A treia etapă în elaborarea standardelor internaționale este aceea a consultării membrilor pentru un standard internațional fitosanitar. Și această etapă presupune parcurgerea a doi pași. După parcurgerea pasului anterior sub forma aprobării proiectului de standard, proiectul este făcut public de către Secretariat, membrii fiind notificați despre aprobarea proiectului. Membrii au posibilitatea consultării proiectului de standard pentru o perioadă de o sută cincizeci de zile. Comentariile sunt transmise Secretariatului, acestea fiind primite și făcute publice.
Următorul pas constă în revizuirea proiectului de standard anterior ședinței Comisiei pentru Măsuri Fitosanitare. În primul rând, Proiectul de standard este revizuit de către un grup tehnic și este recomandat Comitetului de standarde. Acest pas se încheie cu revizuirea proiectului de standard de către Comitetul de standarde și recomandarea proiectului către Comisia pentru masuri fitosanitare.
Ultima etapă în elaborarea standardelor internaționale fitosanitare este reprezentata de adoptarea și publicarea standardului. În ceea ce privește adoptarea unui standard internațional fitosanitar, procedura care trebuie parcursă este următoarea: fiecare proiect de standard este subiectul unei obiecții formale. Dacă una dintre Părțile contractante are de efectuat o obiecție formală, o va transmite Secretariatului împreună cu o justificare tehnică și cu o sugestie de îmbunătățire a proiectului standard internațional fitosanitar. Obiecția trebuie transmisă Secretariatului în termen de cel puțin 14 zile înainte de ședința Comisiei pentru Măsuri Fitosanitare; proiectul trebuie să se întoarcă la Comitetul de standarde. În cazul în care nu este primită nicio obiecție formală, Comisia pentru măsuri fitosanitare ar trebui să adopte standardul internațional pentru măsuri fitosanitare fără nicio altă discuție.
În situații excepționale, Președintele Comisiei pentru Măsuri Fitosanitare trebuie să aibă posibilitatea, în urma consultărilor cu Președintele Comitetului pentru standarde și cu Secretariatul, să propună o discuție a obiecțiilor formale la ședința Comitetului pentru Măsuri Fitosanitare, cu scopul de ridicare a obiecției formale și de adoptare a standardului internațional privind măsurile fitosanitare.
În eventualitatea în care proiectul de standard a fost inclus anterior pe ordinea de zi a Comisiei pentru Măsuri Fitosanitare și a făcut obiectul unei obiecții formale, Comitetul pentru standarde poate decide să înainteze proiectul Comisiei pentru Măsuri Fitosanitare pentru vot, fără a mai exista posibilitatea efectuării unei obiecții formale.
În ceea ce privește publicarea standardelor, aceasta reprezintă ultimul pas în elaborarea unui standard internațional pentru măsuri fitosanitare. Standardul adoptat este făcut public și notat în raportul ședinței Comisiei pentru Măsuri Fitosanitare.
Dintre standardele internaționale referitoare la măsurile fitosanitare adoptate până în prezent, amintim: principiile fitosanitare pentru protecția plantelor și aplicarea de măsuri fitosanitare în comerțul internațional; liniile directoare pentru exportul, trimiterea, importul și eliberarea agenților de control biologic și alte organisme benefice; cerințele pentru stabilirea zonelor libere de paraziți; glosarul de termeni fitosanitar; sistemul de certificare fitosanitară; liniile directoare pentru programele de eradicare a paraziților; notificarea paraziților; liniile directoare pentru utilizarea radiațiilor ca măsuri fitosanitare; liniile directoare asupra unui sistem fitosanitar de reglementare a importurilor; liniile directoare pentru inspecții; recunoașterea zonelor libere de paraziți și a zonelor cu o prevalență redusă a organismelor dăunătoare, precum și clasificarea mărfurilor în funcție de riscul dăunătorilor.
