Antecontractul de locațiune sau închiriere
| Comentarii |
|
antecontractul de locațiune sau închiriere, este convenția prin care una sau ambele părți se obligă să încheie în viitor un contract de locațiune, al cărui conținut esențial este determinat prin antecontract.
Antecontractul sau promisiunea de locațiune poate fi bilaterală sau unilaterală, după cum ambele părți se obligă reciproc să încheie în viitor un contract de locațiune sau doar când una dintre părți, prevăzând un interes în dobândirea folosinței unui bun, primește promisiunea celeilalte părți, care poate avea calitatea de locator, de a atribui folosința unui bun, rezervându-și facultatea de a-și manifesta ulterior, de obicei înlăuntrul unui termen determinat, consimțământul de a-i închiria.
Obligația promitentului se stinge la expirarea termenului stipulat sau dacă părțile nu au prevăzut un termen, la expirarea termenului de prescripție, care începe să curgă de la încheierea promisiunii.
Antecontractul nu are ca efect transmiterea dreptului de folosință, ci dă naștere doar unei obligații de „a face” în sarcina ambelor părți sau numai a uneia dintre ele (promitentul) de a încheia contractul de locațiune, în condițiile stabilite prin promisiunea de locațiune, după cum promisiunea este bilaterală sau unilaterală.
Promisiunea de locațiune este supusă regulilor generale ale contractelor.
