Obligația locatarului de predare a bunului închiriat / în locațiune
| Comentarii |
|
obligația locatarului de predare a bunului închiriat / în locațiune, preluarea de către locatar a obiectului material al locațiunii, corelativ obligației de predare a locatorului, se face în lipsa unui termen stipulat de părți, ori a uzanțelor, la data încheierii contractului și la locul în care acesta se află în acel moment, dacă este un bun individual determinat ori la sediul sau domiciliul debitorului, dacă acesta este un bun generic (art. 1494 și art. 1495 C. civ.).
Predarea-preluarea bunului se face în stare normală de folosință, cu toate accesoriile sale.
Locatorul este dator să efectueze toate reparațiile necesare înaintea predării lucrului, în vederea asigurării folosirii acestuia potrivit destinației pentru care a fost închiriat.
În acest sens, a opinat și practica judiciară, interpretând dispozițiile art. 1421 C. civ. coroborat cu art. 981 din vechiul Cod civil. S-a considerat că inserarea în contract a clauzei de returnare de către locatar a cheltuielilor necesare remedierii defecțiunilor lucrului închiriat, existente la data predării acestuia, în cazul rezilierii unilaterale a contractului la cererea locatorului, ne conduce la concluzia că părțile au înțeles să lase în sarcina exclusivă a locatarului o obligație proprie locatorului.
Art. 1787 și art. 1826 lit. c) C. civ., a înlăturat controversa doctrinară potrivit căreia obligația locatorului pare a se raporta doar la reparațiile pe care trebuie să le facă pe parcursul derulării contractului. Din interpretarea per a contrario a textelor, rezultă că locatorul este ținut ca la data încheierii contractului sau cel mai târziu la predarea lucrului, să asigure folosința acestuia corespunzător destinației pentru care a fost încheiat contractul.
Întârzierea locatorului în predarea lucrului închiriat îl îndreptățește pe locatar să ceară despăgubiri pe durata în care a fost lipsit de folosința lucrului, dacă din această cauză a fost prejudiciat.
Obligația de predare a lucrului închiriat este indivizibilă, adică nu este susceptibilă de executare parțială, chiar dacă lucrul prin natura sa poate fi împărțit și tot nedivizată se transmite și obligația în cazul decesului locatorului anterior predării, astfel că fiecare succesor este ținut de predarea integrală a lucrului.
De regulă, predarea lucrului se face la locul situării acestuia, dar nu este exclus după opinia noastră, ca predarea să se facă în orice alt loc, pe calea simbolică a înmânării cheilor, atâta timp cât părțile prin inventar și-au preconstituit proba bunurilor care se dau spre închiriere.
În cazul reorganizării locatorului persoană juridică, obligația predării lucrului revine noii societăți rezultată din absorbție sau fuziune, iar în cazul reorganizării locatorului prin divizare, obligația predării lucrului locat revine acelei persoane juridice în al cărei patrimoniu a fost atribuit bunul închiriat.
Refuzul locatorului de executare a obligației de predare a lucrului închiriat sau executarea necorespunzătoare a acestei obligații, conferă locatarului dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, dreptul de a invoca excepția de neexecutare, constând în refuzul de plată a chiriei în cazul în care plata acesteia trebuie să se facă cu anticipație.
Locatarul are deschisă calea acțiunii în justiție, întemeiată pe contractul de locațiune, cerând predarea silită a lucrului și accesoriilor acestuia precum și calea acțiunii în rezilierea contractului cu daune-interese, pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor.
Existența contractului de închiriere a locuinței, neînsoțită de predarea acesteia, nu-l îndreptățește pe chiriaș să ocupe locuința cu de la sine putere, prezumându-se, după opinia noastră, că pasivitatea locatorului sugerează opunerea acestuia, îndrep-tățindu-l să solicite evacuarea chiriașului pe calea ordonanței președințiale.
