Calitatea sau legitimarea procesuală
| Comentarii |
|
calitatea sau legitimarea procesuală, determinarea calităţii procesuale a părţilor, problemă cu multiple implicaţii pe plan procesual, poartă în ştiinţa dreptului procesual civil denumirea de legitimare procesuală. Numai persoana care are calitate procesuală va putea fi parte în proces, exercitând acţiunea civilă.
Calitatea procesuală este strâns legată atât de conceptul de acţiune civilă, cât şi de acela de parte în procesul civil. De aceea, unii autori tratează calitatea procesuală la condiţiile necesare pentru exerciţiul acţiunii civile, iar alţii la condiţiile necesare pentru a fi parte în proces, pentru ca alţii să precizeze că determinarea calităţii procesuale reprezintă o condiţie necesară atât pentru a fi parte în proces, cât şi pentru exercitarea acţiunii civile.
Noul Cod de Procedură Civilă prevede expres că orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia are calitate procesuală, dispoziţie ce se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul apărărilor [art. 32 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) NCPC].
Pentru definirea noţiunii de „calitate procesuală”, în literatura juridică s-a făcut legătura între persoana reclamantului şi titularul dreptului subiectiv dedus judecăţii, precum şi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic de drept substanţial, subliniindu-se necesitatea identificării acestor categorii de persoane. Această concepţie a fost împărtăşită şi de fostul Tribunal Suprem, care a precizat că „raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii”.
În general, atunci când părţile din proces se identifică în persoana părţilor din raportul juridic de drept substanţial dedus judecăţii, se vorbeşte de o legitimare procesuală ordinară, iar când calitatea de parte este recunoscută de lege altor organe sau altor persoane, se vorbeşte de o legitimare procesuală extraordinară.
Dacă ne raportăm la persoana care introduce cererea de chemare în judecată, vorbim de o legitimare procesuală activă, iar dacă ne raportăm la persoana chemată în judecată, ne referim la o legitimare procesuală pasivă.
Art. 36 NCPC a introdus pentru prima oară o definiţie a calităţii procesuale pasive: „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.
Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de foncT.
în cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv.
în doctrina recentă se mai fac următoarele precizări foarte utile:
-în cazul acţiunii în revendicare imobiliară, calitatea procesuală activă revine reclamantului, proprietar neposesor, iar calitatea procesuală pasivă aparţine pârâtului, posesor neproprietar sau detentor precar;
- succesorul neacceptant al moştenirii în termenul de opţiune succesorală nu are calitate procesuală activă (rezolvând astfel dilema din practica judiciară, prin statuarea soluţiei în sensul că excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală reprezintă o apărare de fond în planul dreptului substanţial, ce se reflectă în planul dreptului procesual sub forma excepţiei lipsei calităţii procesuale active);
- dacă legea leagă calitatea procesuală activă de interes, atunci lipsa interesului duce la respingerea acţiunii pentru acest motiv, iar nu pentru lipsa calităţii procesuale active. Nu suntem de acord cu această opinie, deoarece lipsa unui interes pentru formularea cererii va determina, după părerea noastră, respingerea cererii pe excepţia lipsei calităţii procesuale active; astfel, în cazul unei cereri în constatare a nulităţii absolute, care poate fi formulată de „orice persoană interesată”, lipsa unui interes pentru formularea cererii va atrage această soluţie, aceasta, deoarece chiar legea acordă prioritate calităţii procesuale active în cadrul acestei acţiuni, pe care o defineşte însă pornind de la condiţiile interesului. Cu alte cuvinte, deşi instanţa va analiza existenţa sau nu a interesului, va respinge sau va admite, pe cale de consecinţă, excepţia lipsei calităţii procesuale active. Mai adăugăm ca argument faptul că, în analiza calităţii procesuale, instanţa trebuie să realizeze un examen mai formalist al cererii de chemare în judecată decât în analiza condiţiei interesului; de regulă, în concursul dintre excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia interesului, primează calitatea ca şi ordine de soluţionare a excepţiilor; faptul că legiuitorul a înţeles să impună analiza lor legată nu poate duce la concluzia răsturnării acestei ordini; asimilăm această situatie cu situatia invocării excepţiei lipsei calităţii procesuale active în acţiunea în revendicare. Prin urmare, susţinem soluţia respingerii acţiunii pe lipsa calităţii procesuale active, iar nu pe lipsa interesului, în situaţia mai sus descrisă.
Am o actiune in contencios administrativ, am chemat in judecata pe linga primarie si administratorul public, cel care a avut in lucru cererea mea, si nu a raspuns timp de opt luni. Administratorul in Intimpinarea depusa spune ca nu are calitate procesula pasiva, avid ca si primarul functie de executie. Sarcina de a rezolva cererea era exclusiv a primariei! Este posibil?
multumesc.