Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură

În urma Conferinței din Quebec din octombrie-noiembrie 1945, s-a aprobat Constituția FAO, aceasta fiind modificată în mai multe rânduri. Inițial, sediul FAO a fost stabilit în Washington D.C., ulterior fiind mutat la Roma, unde își desfășoară activitatea și în prezent.

Funcțiile FAO au fost stabilite în art. 1 alin. (1) din Constituția FAO, acestea fiind următoarele: colectarea, analizarea, interpretarea și difuzarea informațiilor referitoare la nutriție, alimentație și agricultură. Potrivit art. 1 alin. (2) din același text internațional, acestei organizații i s-a stabilit rolul de a promova și, după caz, de a recomanda acțiuni naționale și internaționale cu privire la cercetarea științifică, tehnologică, socială, economică cu privire la nutriție, alimentație și agricultură, îmbunătățirea educației și administrației cu privire la nutriție, alimentație și agricultură, precum și răspândirea cunoașterii publice a științei și a practicii nutriționale și agricole, conservarea resurselor naturale și adoptarea unor metode îmbunătățite de producție agricolă, îmbunătățirea prelucrării, comercializării, precum și distribuirea de produse alimentare și agricole, adoptarea unor politici pentru acordarea de credite agricole adecvate, naționale și internaționale, dar și adoptarea de politici internaționale cu privire la aranjamentele produselor agricole de bază.

Pe de altă parte, art. 1 alin. (3) din Constituția FAO prevede că aceasta are drept competențe și următoarele activități: să furnizeze asistență tehnică la solicitarea guvernelor, să organizeze, în cooperare cu guvernele interesate, misiuni pentru îndeplinirea obligațiilor acestora și, în general, să ia toate măsurile necesare pentru implementarea scopurilor acesteia.

În concepția unor autori, FAO este o agenție specializată a Națiunilor Unite care dirijează eforturile internaționale pentru eradicarea foametei. Organizația funcționează ca un for neutru în cadrul căruia toate țările se întâlnesc pe poziție de egalitate pentru a negocia diverse acorduri și pentru a dezbate anumite politici. Pe de altă parte, în legătură cu aceste aspecte, se situează o altă opinie exprimată în doctrina de specialitate, care consideră că FAO ar fi o organizație internațională sau un organism specializat al Națiunilor Unite. Potrivit opiniei Prof. J.M. Sobrino Heredia, FAO reprezintă o organizație internațională cu competențe în sectorul economic, mai precis în sectorul agricol.

FAO este o organizație internațională având în vedere următoarele aspecte: în primul rând, putem include organizația analizată în definiția dată în literatura de specialitate a organizațiilor internaționale, această definiție stabilind că organizațiile internaționale sunt asocieri voluntare ale statelor stabilite prin acord internațional, care au organe permanente, proprii și independente, însărcinate cu gestionarea unor interese colective și capabile de a exprima o voință juridică diferită de a membrilor.

De asemenea, FAO are toate caracterele unei organizații internaționale, caractere care reies din definiția dată mai sus, respectiv: o structură esențialmente interstatală, o bază juridică în general convențională, o structură organică permanentă și independentă și autonomie juridică. Mai mult decât atât, FAO dispune de personalitate juridică proprie, un argument în plus pentru a o include în categoria organizațiilor internaționale.

Majoritatea activităților desfășurate de FAO referitoare la siguranța alimentară se realizează în cadrul Direcției de alimentație și nutriție, însă, cu toate acestea, există multe activități desfășurate de către această Organizație în ceea ce privește siguranța alimentară, activități ce se realizează în cadrul programelor desfășurate de către Departamentul de agricultură și pescuit al FAO sau în colaborare cu alte organizații internaționale. În prezent, activitățile cele mai relevante desfășurate de către FAO în legătură cu siguranța pentru produsele alimentare sunt următoarele: Codex

Alimentarius (împreună cu OMS), evaluează siguranța alimentelor, produselor agricole și veterinare (împreună cu OMS), Codul Internațional de Conduită privind distribuția și utilizarea pesticide-lor și Convenția de la Rotterdam referitoare la anumite pesticide și produse chimice periculoase obiect al comerțului internațional etc.

În prezentul studiu vom acorda o atenție deosebită Comisiei Codex Alimentarius, datorită competenței sale de a adopta norme în sfera produselor alimentare, aspect ce face obiectul cercetării noastre principale. După cum vom vedea, Codex Alimentarius este, de fapt, un program mixt dezvoltat de către FAO împreuna cu OMS.

Pe lângă activitățile enumerate mai sus, FAO mai desfășoară și alte activități, dintre care amintim: lupta împotriva bolilor plantelor și ale animalelor, întreprinderea și coordonarea unor acțiuni pentru diminuarea foametei, precum și lupta pentru a îmbunătăți siguranța alimentelor destinate consumului uman.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură