Organizația Mondiala a Sănătății Animalelor
| Comentarii |
|
OIE a fost înființată în anul 1924 cu scopul de a promova igiena și sănătatea publică prin prevenirea bolilor animalelor și a celor transmise prin intermediul produselor derivate din acestea în comerțul internațional.
În domeniul siguranței alimentare, OIE cooperează cu FAO și OMS în probleme mondiale de siguranță a produselor alimentare. Cu toate că această Organizație nu face parte din marea familie a Națiunilor Unite, acest aspect nu oprește colaborarea dintre aceasta și alte organizații internaționale precum FAO sau OMS în probleme care intră în atribuțiile fiecăreia dintre ele în general și în domeniul siguranței pentru produsele alimentare în special.
În ceea ce privește obiectul cercetării noastre, trebuie menționat faptul că OIE se ocupă de dezvoltarea de orientări, norme și recomandări internaționale în ceea ce privește animalele și produsele provenite din acestea. În acest sens, se poate menționa adoptarea unui Cod de sănătate pentru animalele terestre și a unui Cod de sănătate pentru animalele acvatice, precum și a două manuale, respectiv Manualul terestru și Manualul acvatic.
OIE a jucat un rol deosebit de important alături de OMC în ceea ce privește Acordul asupra Aplicării Măsurilor Sanitare și Fitosanitare (Acordul MSF), deoarece măsurile sanitare fac obiectul de activitate al acestei organizații. Acest acord va fi analizat pe larg atunci când vom dezvolta subiectul privitor la sistemul internațional al siguranței alimentare. După intrarea în vigoare a Acordului asupra aplicării măsurilor sanitare și fitosanitare, spre deosebire de Codex Alimentarius, OIE nu a experimentat reforme semnificative referitoare la procesul de aprobare a normelor și nici reforme semnificative referitoare la structura sa. Toate acestea vor fi tratate pe larg în capitolul referitor la aplicarea normelor privind siguranța pentru produsele alimentare.
În cele ce urmează, vom accentua modalitățile prin care OIE adoptă standarde internaționale și care este locul ocupat de aceste standarde în ordinea juridică internațională.
După cum arătam la prezentarea succintă a atribuțiilor OIE în domeniul siguranței produselor alimentare, au fost elaborate două Coduri de sănătate, respectiv un Cod de sănătate pentru animalele terestre și un Cod de sănătate pentru animalele acvatice, precum și două manuale ca bază de referință pentru Statele membre ale OMC.
Importanța adoptării acestor coduri de sănătate rezultă din actuala tendință a globalizării și din necesitatea ca măsurile adoptate să crească facilitarea unui comerț internațional sigur, comerț care implică și comerțul cu animale și produsele obținute din animale. Apreciem că importanța OIE a fost sporită în momentul intrării în vigoare a Acordului privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare, din acest moment standardele/normele adoptate de către OIE fiind considerate norme de referință, alături de normele Codex alimentarius, OMC și CIPP.
În anul 2002, la nivelul OIE a fost stabilit un Grup de lucru pentru siguranța alimentară pentru produsele de origine animală. Scopul înființării acestui Grup a fost acela de a coordona activitățile referitoare la siguranța pentru produsele alimentare la nivelul OIE. Mandatul acestui Grup de lucru constă în studierea și dezvoltarea normelor de siguranță alimentară și în elaborarea de orientări în această materie, în colaborarea cu alte organizații internaționale, în evitarea contradicțiilor, precum și în asigurarea optimă a cunoștințelor disponibile. Cu toate că OIE nu reprezintă unul dintre principalii actori în dezvoltarea politicii privind siguranța pentru produsele alimentare, aceasta are totuși o strânsă colaborare cu organizațiile și organismele internaționale direct implicate în siguranța pentru produsele alimentare.
Astfel, în planul strategic al OIE pentru anii 2006-2010, s-au stabilit rolul și programul de lucru al organizației în ceea ce privește siguranța alimentară. Mai mult decât atât, s-a prevăzut o strânsă cooperare între OIE și Comisia Codex alimentarius în ceea ce privește gestionarea riscurilor alimentare de origine animală.
De asemenea, Planul strategic pentru anii 2011-2015, confirmă mandatul Grupului constituit la nivelul OIE pentru asigurarea siguranței produselor alimentare de a continua colaborarea cu organizațiile relevante, în special cu Comisia Codex Alimentarius, FAO, OMS, OMC și Uniunea Europeană (UE).
În planul de acțiuni pentru anii 2011 -2015, OIE și-a propus ca obiectiv dezvoltarea științifică de standarde și recomandări pentru comunitatea internațională în toate domeniile privitoare la aria sa de competență, reafirmând faptul că unul dintre principalele obiective și scopuri ale organizației este reprezentat de elaborarea de norme și orientări științifice în ceea ce privește sănătatea animalelor, bunăstarea acestora și producția de alimente sigure, în rândul normelor și recomandărilor adoptate de către OIE sunt incluse următoarele subiecte: supravegherea și notificarea bolilor, analiza riscului, calitatea serviciilor veterinare, prevenirea și controlul bolilor, măsuri comerciale etc.
OIE a publicat și o procedură de elaborare a normelor și a recomandărilor pentru comerțul internațional. În ceea ce ne privește, vom trata exclusiv procedurile folosite pentru adoptarea Codurilor de sănătate la care am făcut referire anterior.
Potrivit Ghidului privind elaborarea normelor, a recomandărilor și a noilor standarde, precum și revizuirea standardelor existente, acestea sunt dezvoltate de grupuri ad-hoc, constituite din experți independenți. Aceste grupuri trebuie să raporteze unei Comisii de specialitate, fie direct către Comisia de specialitate, fie prin intermediul unui Grup permanent de lucru al OIE, în funcție de subiectul incident în cauză. Toate proiectele de norme sunt revizuite de către Comisia de specialitate din cadrul OIE, ulterior fiind puse la dispoziția membrilor acesteia pentru eventuale comentarii. Toate comentariile primite din partea statelor membre sunt analizate fie de către Comisie, fie retransmise Grupului ad-hoc și/sau Grupului de lucru pentru analiză și consiliere, în funcție de fiecare caz în parte.
Rapoartele Grupurilor ad-hoc sunt prezentate Comisiei de specialitate, și, alături de examinarea de către Comisie a comentariilor făcute de statele membre, sunt cuprinse în raportul ședinței Comisiei, acest raport fiind trimis statelor membre după fiecare întâlnire a OIE și postat pe site-ul acestei organizații. Toate textele propuse spre adoptare în cadrul sesiunii generale sunt trimise statelor membre pentru examinare înainte de a fi prezentate pentru a fi adoptate de către Adunarea Mondială a OIE, care este singura instituție cu competențe în acest domeniu. De obicei, aceste norme sunt adoptate prin consens, însă există și posibilitatea de a nu se ajunge la un consens, caz în care se procedează la vot. Pentru adoptarea unui document, este necesară o majoritate de două treimi; pentru existența cvorumului necesar votului, trebuie ca mai mult de jumătate din delegații care reprezintă statele membre să fie prezenți.
În ceea ce privește ciclul normal de adoptare a Codurilor de sănătate, se poate menționa că acesta este de doi ani, astfel încât, așa cum se prevede și în Ghidul de proceduri folosite pentru elaborarea normelor și a recomandărilor, statele membre au între două și patru ocazii posibilitatea să comenteze asupra proiectelor în ședințe. În cazuri urgente care impun adoptarea normelor într-o procedură mai rapidă, normele pot fi adoptate și într-o perioadă mai scurtă decât cea arătată mai sus. Revizuirile aduse Codurilor sunt adoptate prin intermediul unor rezoluții.
De asemenea, referitor la inițiativa adoptării de norme și recomandări internaționale, propunerile pot veni fie din partea statelor membre prin intermediul delegaților, propunerile venind pe această cale fiind prioritare, mai ales dacă mai multe state membre susțin această solicitare, fie din partea organizațiilor internaționale sau regionale, în cazul în care acestea au semnat un acord oficial cu OIE. În acest ultim caz, acele propuneri vor avea, de asemenea, prioritate. Propunerile venite din partea unor organizații științifice, industriale sau neguvernamentale sunt considerate ca fiind de o importanță scăzută raportat la propunerile venite din partea statelor sau din partea organizațiilor internaționale sau regionale care au încheiat un acord oficial cu OIE. Comisiile de specialitate din cadrul OIE au, de asemenea, posibilitatea să inițieze propuneri de norme fie ca inițiativă proprie, fie ca propunere de adoptare a normei de către o altă Comisie de specialitate.
După cum s-a afirmat și în literatura de specialitate, publicațiile OIE reflectă interesul sporit al acestei Organizații în colectarea de informații privitoare la epizootii la nivel mondial și în prevenția transmiterii acestora.
