Clasificarea contractelor după scop
| Comentarii |
|
clasificarea contractelor după scop, având în vedere criteriul scopului urmărit de părţi la încheierea lor, contractele se clasifică în: contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit (sau de binefacere).
A. Contractele cu titlu oneros. Art. 1172 alin. (1) noul cod civil prevede: „Contractul prin care fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj, în schimbul obligaţiilor asumate este cu titlu oneros”. Fac parte din această categorie: vânzarea, locaţiunea, schimbul, antrepriza, contractul de asigurare, contractul de rentă viageră etc. Contractele cu titlu oneros sunt de două feluri: comutative şi aleatorii:
a) Contractul comutativ. Art. 1173 alin. (1) noul Cod Civil prevede că „Este comutativ contractul în care, la momentul încheierii sale, existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă”. Aşadar, contractul comutativ se caracterizează prin faptul că prestaţiile reciproce la care se obligă părţile contractante sunt relativ echivalente. Mai mult decât atât, întinderea prestaţiilor datorate de părţi este certă şi valoarea lor este cunoscută din chiar momentul încheierii contractului. Covârşitoarea majoritate a contractelor oneroase au caracter comutativ (vânzarea, schimbul, locaţiunea, antrepriza etc.).
b) Contractul aleatoriu. Art. 1173 alin. (2) noul Cod Civil prevede: „Este aleatoriu contractul care, prin natura lui sau prin voinţa părţilor, oferă cel puţin uneia dintre părţi şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi incert”. Cu alte cuvinte, „contractul este aleatoriu în cazul în care existenţa sau întinderea prestaţiilor părţilor sau numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert”3. Avantajele pe care le vor obţine nu sunt cunoscute deoarece părţile s-au obligat, una faţă de cealaltă, în funcţie de un eveniment viitor şi nesigur în ce priveşte realizarea sa sau cel puţin momentul realizării sale. Evenimentul (alea) constituie pentru fiecare dintre părţi, în acelaşi timp, o şansă de câştig şi un risc de pierdere. Intră în această categorie: contractul de asigurări, contractul de rentă viageră, contractul de întreţinere viageră etc.
Interesul practic al distincţiei între contractele comutative şi contractele aleatorii.
Un asemenea interes se regăseşte dacă avem în vedere leziunea. Art. 1221 alin. (2) noul Cod Civil prevede că „Existenţa leziunii se apreciază şi în funcţie de natura şi scopul contractului”. Leziunea poate fi invocată numai în cazul contractelor comutative, astfel cum rezultă din prevederile art. 1224 noul Cod Civil, conform căruia: „Nu pot fi atacate pentru leziune contractele aleatorii, tranzacţia, precum şi alte contracte anume prevăzute de lege”. Aprecierea disproporţiei între prestaţii, în sensul art. 1221 alin. (1) noul Cod Civil, ar fi mai greu de probat sau chiar imposibil în cazul contractelor aleatorii care oricum sunt excluse din sfera de invocare a leziunii . De asemenea, interesul practic al acestei distincţii se regăseşte şi la nivelul obligaţiilor de restituire subsecvente desfiinţării contractelor (art. 1635 şi urm. noul Cod Civil).
B. Contractele de binefacere sau cu titlu gratuit. Art. 1172 alin. (2) noul Cod Civil prevede: „Contractul prin care una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu, fară a obţine în schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit”. Aşadar, una dintre părţi se obligă să procure celeilalte un folos patrimonial fară a primi ceva în schimb. Fac parte din această categorie: donaţia, depozitul, mandatul, comodatul, fideiusiunea etc.
Aceste contracte se divid în: liberalităţi şi contracte de servicii gratuite sau contracte dezinteresate:
a) liberalităţile sunt acele contracte cu titlu gratuit prin care una dintre părţi transmite un drept din patrimoniul său în patrimoniul celeilalte părţi fară a primi un echivalent. Una din părţi se însărăceşte, iar cealaltă se îmbogăţeşte. Obiectul unui astfel de contract este prestaţia de a da. Prin liberalităţi înţelegem, în principal, contractele de donaţie. Menţionăm că intră în categoria largă a liberalităţilor unele acte juridice unilaterale, cum sunt legatele;
b) contractele de servicii gratuite sau contractele dezinteresate sunt acele contracte prin care o parte se obligă să facă un serviciu fară a se însărăci pe sine şi nici în scopul îmbogăţirii celeilalte părţi: comodatul, mandatul gratuit, depozitul gratuit, împrumutul gratuit.
în concepţia redactorilor Codului civil, la baza distincţiei dintre contractele cu titlu oneros şi cele cu titlu gratuit stau două criterii: unul obiectiv şi altul subiectiv. Criteriul obiectiv constă în existenţa de avantaje reciproce pentru ambele părţi în contractele oneroase şi lipsa oricărui avantaj pentru una dintre părţi în contractele gratuite. Criteriul subiectiv constă în cauza sau scopul încheierii contractului. In contractele cu titlu oneros, părţile îşi dau consimţământul la încheierea lor cu intenţia fiecăreia de a obţine un echivalent în schimbul prestaţiei la care se obligă. Dimpotrivă, în contractele cu titlu gratuit, partea care se obligă o face cu scopul sau intenţia de a procura un folos altcuiva, fară a pretinde, sub aspect juridic, nimic în schimb. Deci, elementul subiectiv constă în intenţia de liberalitate.
Distincţia dintre contractele-liberalităţi şi contractele dezinteresate constă în următoarele: contractele liberalităţi (donaţiile) sunt întotdeauna contracte solemne (cu unele excepţii prevăzute astăzi de textele legale, cum sunt darul manual şi donaţiile indirecte), iar contractele dezinteresate sunt consensuale; regulile prevăzute în materie succesorală privitoare la raport şi la reducţiune se aplică numai liberalităţilor (raportul donaţiilor şi reducţiunea liberalităţilor excesive).
Importanţa clasificării contractelor cu titlu oneros şi gratuit
Clasificarea contractelor în contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit prezintă interes practic major din următoarele puncte de vedere:
a) în scopul ocrotirii intereselor persoanelor fizice lipsite de capacitate de exerciţiu, legea civilă interzice reprezentanţilor lor legali să facă donaţii în numele celor pe care îi reprezintă; de asemenea, interzice minorilor cu capacitate de exerciţiu restrânsă să facă donaţii, chiar dacă au încuviinţarea ocrotitorilor legali şi a autorităţii tutelare; de asemenea, persoanele aflate în insolvabilitate nu au dreptul să facă liberalităţi;
b) în scopul protejării procesului de formare a consimţământului donatorului şi pentru a-i atrage atenţia asupra gravităţii hotărârii sale, legea prevede că donaţia trebuie încheiată în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute;
c) contractele cu titlu gratuit se prezumă că se încheie intuitu personae; de aceea, eroarea asupra persoanei constituie cauză de anulare a contractului. Considerarea identităţii şi însuşirilor persoanei sunt indiferente, de regulă, în ce priveşte contractele cu titlu oneros;
d) moştenitorii rezervatari ai donatorului au dreptul de a cere raportul donaţiilor la masa succesorală pentru stabilirea rezervei succesorale, putând cere reducţiunea lor în cazul în care depăşesc cotitatea disponibilă. Contractele cu titlu oneros nu sunt supuse acestor operaţiuni;
e) revocarea contractelor cu titlu gratuit, prin acţiune pauliană, introdusă de creditori, se exercită în condiţii mult mai uşoare decât atunci când ea se îndreaptă contra actelor cu titlu oneros încheiate de debitor cu terţe persoane;
f) în cazul contractelor cu titlu oneros, obligaţiile părţilor şi răspunderea lor contractuală sunt reglementate cu mai multă severitate decât în cazul contractelor cu titlu gratuit;
g) în sfârşit, de regulă, contractele cu titlu oneros au un regim fiscal diferit faţă de cel al contractelor cu titlu gratuit.
