Clasificarea legală a actelor unilaterale
| Comentarii |
|
clasificarea legală a actelor unilaterale, A. Actele unilaterale supuse comunicării. B. Actele unilaterale nesupuse comunicării
Urmând o clasificare extrem de răspândită în doctrina anterioară noului cod, art. 1326 noul cod civil efectuează o clasificare implicită a actelor juridice unilaterale în acte supuse comunicării şi acte nesupuse comunicării. Toate actele juridice care nu intră sub incidenţa acestui text legal se deduce că nu sunt supuse în mod necesar comunicării. Comunicarea care naşte distincţia între actele unilaterale este de fapt o condiţie de efectivitate a acestora.
A. Actele unilaterale supuse comunicării. Conform art. 1326 alin. (1) noul Cod Civil „Actul unilateral este supus comunicării atunci când constituie, modifică sau stinge un drept al destinatarului şi ori de câte ori informarea destinatarului este necesară potrivit naturii actului.”
Astfel, de exemplu, actul prin care se denunţă unilateral un contract cu executare succesivă şi fară termen, nu produce niciun efect cât timp acesta nu a fost comunicat persoanei interesate. De aceea, până la comunicarea lui, el este liber revocabil. De asemenea, declaraţia de rezoluţiune unilaterală a contractului produce efecte de la data la care se consideră comunicată celeilalte părţi. Sau, actul prin care se exercită un drept potestativ, care dă naştere unui contract de vânzare prin exprimarea opţiunii de cumpărare într-un pact de opţiune, trebuie în mod evident comunicat promitentului-vânzător pentru ca acesta să producă efecte juridice şi poate fi revocat liber până se consideră comunicat.
Comunicarea, potrivit art. 1326 alin. (2) noul Cod Civil, se poate face prin orice mijloc adecvat, dacă nu se prevede altfel prin lege. în sfârşit, legiuitorul consacră teoria recepţiei pentru a stabili momentul de la care un asemenea act unilateral produce efecte juridice. Astfel, conform art. 1326 alin. (3) noul Cod Civil: „Actul unilateral produce efecte din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu a luat cunoştinţă de aceasta din motive care nu îi sunt imputabile”.
B. Actele unilaterale nesupuse comunicării sunt toate acele acte prin care nu se constituie, modifică sau stinge un drept al destinatarului şi în care natura actului nu presupune necesitatea comunicării sale. Exemplul natural de asemenea act este testamentul. Cu toate acestea, cunoaşterea actului unilateral de către persoana interesată la un moment dat este esenţială pentru ca acesta să producă efecte juridice. De exemplu, în cazul testamentului, redactat în secret şi rămas secret faţă de toate persoanele care puteau justifica un drept, nu va ajunge să producă efecte juridice. Cu toate acestea, testamentul nu este supus comunicării pentru că efectul său nu constă într-o constituire imediată a unor drepturi sau/şi obligaţii în favoarea beneficiarilor testamentului. Eficacitatea sa este legată însă de acceptarea sa la un moment dat de către destinatar.
