Regimul juridic al actelor unilaterale
| Comentarii |
|
regimul juridic al actelor unilaterale, conform art. 1325 Noul Cod Civil: „Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispoziţiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător şi actelor unilaterale”. întrebarea esenţială care trebuie pusă în legătură cu regimul juridic aplicabil actelor unilaterale este dacă toate prevederile generale aferente contractelor se vor aplica şi actelor juridice unilaterale?
în primul rând, este cert că legiuitorul a dorit să imprime şi actelor unilaterale exact aceleaşi condiţii de validitate ca şi contractelor1. De aceea, se aplică şi acestora toate prevederile legale privitoare la condiţiile consimţământului, capacităţii, obiectului şi cauzei contractului, precum şi, atunci când este cazul, ale formei contractului (art. 1179 noul Cod Civil). Acest aspect este chiar subliniat de detalierea regulilor legate de consimţământ odată cu reglementarea ofertei şi acceptării - cazuri tipice de acte juridice unilaterale (art. 1187 şi urm. noul Cod Civil), cu precizarea că, în anumite privinţe, prevederile sunt ele însele derogatorii de la regimul juridic general al actelor unilaterale (De exemplu, posibilitatea revocării ofertei fară termen adresate unui destinatar absent înaintea expirării termenului considerat rezonabil pentru ca o acceptare să se producă [art. 1193 alin. (3) C. civ.] are un caracter excepţional faţă de cea a promisiunii unilaterale fără termen, despre care tot legiuitorul prevede că se consideră făcută pentru o anumită durată, după natura obligaţiei sau cu împrejurările [art. 1327 alin. (3) C. civ.], dar care îl leagă unilateral pe autor [art. 1327 alin. (1) C. civ.].). O continuare a acestei observaţii este aceea că, actelor unilaterale li se aplică şi regimul juridic al nulităţilor (art. 1246 şi urm. noul Cod Civil) ( în cadrul cărora se includ de altfel, o seamă de prevederi speciale legate de acte juridice unilaterale incidente nulităţilor. Avem în vedere, în principal, prevederile legate de confirmarea contractului (art. 1262-1265 C. civ.) care de altfel, trebuie considerate aplicabile şi confirmării unui act unilateral lovit de nulitate relativă.). Excepţiile de la regula aplicării condiţiilor de validitate ale contractului sunt situaţiile în care legea prevede inaplicabilitatea regulilor şi la actele juridice unilaterale. Acest lucru nu se întâmplă aproape niciodată în mod expres. Cu toate acestea, trebuie asimilate ipotezei în care legea ar prevedea expres acest lucru, toate situaţiile în care aplicarea normelor de la contract este incompatibilă cu natura actelor juridice unilaterale. De exemplu, dacă avem în vedere dispoziţiile legale referitoare la leziune (art. 1221-1224 noul Cod Civil), trebuie să observăm că acest aşa-zis viciu al consimţământului se bazează pe o disproporţie între prestaţiile reciproce ale părţilor [art. 1221 alin. (1) noul Cod Civil] şi că astfel, domeniul de operare al acestui viciu este cel al contractelor sinalagmatice.
în al doilea rând, în continuarea interogaţiei referitoare la transpunerea regimului contractelor, se pune întrebarea dacă principiile aplicabile acestora se aplică şi actelor unilaterale? Desigur că, anumite reguli de interpretare pot fi considerate pe deplin compatibile cu natura actului unilateral (art. 1266-1269 noul Cod Civil). Marea dificultate se iveşte însă cu privire la forţa obligatorie (art. 1270 noul Cod Civil), şi în această privinţă răspunsul trebuie să fie parţial afirmativ, în sensul că, şi actele unilaterale trebuie considerate irevocabile de la un anumit moment. De exemplu, în cazul ofertei cu termen, forţa obligatorie operează din momentul comunicării acesteia către destinatar şi până la expirarea termenului. De asemenea, de regulă, în cazul tuturor actelor unilaterale supuse comunicării, ele nu mai pot fi revocate din momentul comunicării lor (de exemplu, declaraţia unilaterală de rezoluţiune). Prin excepţie, ele pot fi revocate dacă legea permite acest lucru, explicit sau implicit (de exemplu, este posibilă revocarea ofertei publice de recompensă în aceleaşi condiţii în care a fost făcută cunoscută publicului). în consecinţă, se deduce din aceste câteva exemple că, principiul forţei obligatorii a actului juridic unilateral, a cărui esenţă constă tocmai în nerevocarea sa potestativă, este suspendat până la un anumit moment - cel al comunicării sale. Dimpotrivă însă, aplicabilitatea principiului este incompatibilă cu actele unilaterale nesupuse comunicării şi care sunt esenţialmente revocabile (de exemplu, testamentul).
în ce priveşte principiul relativităţii efectelor contractului (art. 1280 noul Cod Civil) şi transpunerea sa la actul juridic unilateral, ea presupune o distincţie prealabilă între terţi: terţul destinatar al actului unilateral şi ceilalţi terţi. în ce priveşte terţul destinatar, adesea, până la momentul acceptării de către acesta a beneficiului actului unilateral, efectele actului nu se produc (la acele unilaterale supuse comunicării). Aplicabilitatea principiului până în acel moment este absolută. în ceea ce priveşte ceilalţi terţi, aplicabilitatea principiului este de regulă absolută.
Dacă ne referim la principiul opozabilităţii faţă de terţi (art. 1281 noul Cod Civil), observăm că şi acesta poate fi transpus în materia actelor unilaterale. Comunicarea unor acte unilaterale pentru ca acestea să producă efecte este în acelaşi timp o condiţie de opozabilitate a actului unilateral. De asemenea, anumite acte unilaterale trebuie să îndeplinească, în vederea realizării opozabilităţii lor, condiţii suplimentare de opozabilitate. De exemplu, renunţarea la un drept real trebuie înscrisă în cartea funciară. Sau declaraţia unilaterală de rezoluţiune, pentru a fi făcută opozabilă terţilor trebuie de asemenea înscrisă în cartea funciară. Concluzia sumară este că şi acest principiu îşi găseşte aplicabilitatea în materia actelor juridice unilaterale.
