Dialogul social în cadrul Uniunii Europene
| Comentarii |
|
Dialogul social în cadrul Uniunii Europene, dialogul social la nivelul U.E. a fost definit ca fiind „discuțiile, consultările, negocierile și acțiunile purtate între reprezentanții celor două părți clasice ale lumii muncii: organizațiile sindicale și organizațiile patronale constituite la nivel european". Dialogul social se desfășoară, așadar, între aceiași actori ai dialogului social ca în cadrul dreptului intern al statelor, doar că acum organizațiile sindicale și patronale sunt constituite la nivelul U.E. Mai mult, la fel ca în dreptul intern al statelor membre, și în cadrul U.E. dialogul social se poate purta și în sistem tripartit, cu implicarea Comisiei Europene. De altfel, între dialogul social de la nivelul statelor membre și dialogul social de la nivelul U.E. există un raport de complementaritate. Altfel spus, dialogul social din cadrul Uniunii trebuie desfășurat într-un mod consonant cu cerințele existente la nivelul intern al statelor membre.
U.E. reglementează aspectele care țin de dialogul social și prin izvoarele derivate; astfel, Directiva 94/95/CE stabilește un cadru legislativ pentru negocierea colectivă în cadrul întreprinderilor transnaționale care au un sediu într-un stat membru al U.E. Rezultatul respectării prevederilor acestei Directive s-a concretizat în constituirea de comitete de întreprindere europene în cadrul cărora s-au încheiat acorduri colective de muncă'31.
Dialogul social la nivelul U.E. se poate desfășura pe două niveluri. Un prim nivel este cel sectorial, care implică un dialog
social concentrat pe probleme sectoriale, care reprezintă doar un anumit segment din economia U.E. (cum ar fi învățământul, cultura sau sportul), iar al doilea nivel este cel interprofesional, mult mai complex, implicând desfășurarea dialogului social cu privire la toate componentele economiei U.E..
Organizațiile sindicale de la nivelul U.E.
Cea mai importantă confederație sindicală intersectorială de la nivelul U.E. este Confederația Europeană a Sindicatelor, fondată în anul 1973, care în prezent este alcătuită din 85 de organizații sindicale din 36 de state europene, la care se adaugă 10 federații sindicale constituite la nivel european. La nivelul Confederației, există o Constituție adoptată la Atena în 24 mai 2011, care stabilește structura și rolul organizației.
Congresul reprezintă forul suprem al confederației, care se întrunește odată la fiecare patru ani și este compus din delegați ai organizațiilor sindicale afiliate confederației. Comitetul executiv, alcătuit din reprezentanți ai organizațiilor sindicale care compun confederația, se întrunește de patru ori pe an, fiind organul decizional care ia decizii cu majoritate calificată. Obiectivele confederației sunt legate de promovarea drepturilor omului în special referitor la drepturile sociale (cum ar fi negocierea colectivă sau îmbunătățirea statutului lucrătorilor în procesul muncii).
Din România, sunt afiliate la Confederația Europeană a Sindicatelor următoarele confederații sindicale: Confederația națională a Sindicatelor Libere din România (CNSLR Frăția), Confederația Sindicatelor Democratice (CSDR), Blocul Național Sindical (BNS) și Confederația Națională Sindicală „Cartel Alfa".
Alte organizații sindicale importante la nivelul U.E. sunt și Confederația europeană a cadrelor, Confederația europeană a sindicatelor independente, însă Confederația Europeană a Sindicatelor reprezintă de departe cea mai influentă organizație sindicală din cadrul U.E.
Organizațiile patronale de la nivelul U.E.
Cea mai reprezentativă organizație patronală este Confederația Afacerilor Europene, alcătuită din 45 de asociații patronale din industrie dintr-un număr de 35 de țări, inclusiv din afara Europei. Confederația se compune din 7 Comitete Principale, un Secretariat General, Consiliul Președinților, un Birou Executiv și un Comitet Executiv. În cadrul Confederației, statele care au rolul cel mai important sunt statele membre care reprezintă o adevărată forță pe plan internațional, împreună cu statul care deține președinția U.E.
Alte organizații patronale importante la nivelul U.E. sunt Centrul European al întreprinderilor Publice (CEEP) și Uniunea Europeană a Artizanilor și întreprinderilor Mici și Mijlocii (UEAPME). Scopul principal al organizațiilor patronale îl reprezintă promovarea obiectivelor organizațiilor componente în fața factorilor de decizie ai U.E., negocierea de acorduri cadru cu sindicatele sau asigurarea integrării eficiente a industriilor naționale în industria europeană.
Comitetele de dialog sectorial
Adoptată în temeiul art. 118 B al Tratatului Uniunii Europene, conform căruia Comisia trebuie să acționeze în sensul dezvoltării dialogului între partenerii sociali la nivel european, Decizia nr. 98/500/CE a Comisiei din 20 mai 1998 privind instituirea de comitete de dialog sectorial, menite să favorizeze dialogul între partenerii sociali la nivel european, a înlocuit comitetele paritare înființate printr-o serie de decizii anterioare în diferite ramuri economice.
Comitetele de dialog sectorial înființate prin această Decizie se constituie în sectoarele în care partenerii sociali depun o cerere comună de participare la un dialog la nivel european și în care organizațiile care reprezintă partenerii sociali îndeplinesc criteriile prevăzute în Decizie. Aceste criterii cuprind în special aspecte de reprezentativitate și de apartenență la anumite sectoare sau categorii specifice, organizate la nivel european. Conform art. 2 al Deciziei, fiecare dintre aceste comitete îndeplinește următoarele atribuții în sectorul de activitate în care a fost creat: pe de o parte, comitetul este consultat cu privire la evoluțiile de la nivelul U.E. care au implicații sociale, iar pe de altă parte, comitetul dezvoltă și promovează dialogul social la nivel sectorial.
Printre modalitățile concrete prin care se poate promova dialogul social la nivel sectorial, se numără și negocierea colectivă urmată de încheierea de acorduri colective de muncă. Chiar dacă textul Deciziei nu prevede în mod expres, se poate deduce că negocierea colectivă și acordurile colective de muncă sunt considerate în mod implicit instrumente prin care se poate îndeplini unul dintre scopurile prevăzute în Decizie, și anume promovarea dialogului social la nivel sectorial.
Reprezentativitatea partenerilor sociali de la nivelul U.E.
Problema reprezentativității este una foarte sensibilă la nivelul U.E., Comisia Europeană fiind chemată să stabilească regula în materie de reprezentativitate a partenerilor sociali. Comisia Europeană a stabilit un set de reguli agreat atât de organizațiile sindicale, cât și de cele patronale de la nivelul U.E. Astfel, în Comunicarea Comisiei nr. 341 din 26 iunie 2002, intitulată „Dialogul social european, o forță pentru inovare și schimbare", se stabilește că organizația trebuie să fie reprezentativă în statul din care provine pentru a negocia la nivel național acorduri colective, astfel încât să se poată angaja și la negocieri colective în cadrul U.E. De asemenea, trebuie ca organizația să aibă și o suprastructură la nivel european care să o recomande pentru a putea negocia colectiv și la nivelul Uniunii. Așadar, nivelul național nu este suficient pentru a se asigura reprezentativitatea și în cadrul U.E.
Pentru a limita interpretările, în aceeași Comunicare, Comisia a stabilit și o listă cu partenerii sociali de la nivelul U.E. reprezentativi pentru fiecare palier de negociere. Lista nu este restrictivă și se aplică numai în relația partenerilor sociali cu Uniunea, neafectând și raporturile reciproce dintre partenerii sociali.
Comitetul Economic și Social European (C.E.S.E.)
Comitetul Economic și Social (C.E.S.E.) a fost înființat, după cum am amintit, prin Tratatul constitutiv de la Roma, având competențe în special în materie de politică socială, dar și de coagulare a societății civile în jurul valorilor europene, fiind considerat o punte între Europa și societatea civilă organizată. La fel cum Organizația Internațională a Muncii (O.I.M.) are o structură tripartită înglobând și factorii guvernamentali, la fel și, în cadrul U.E., C.E.S.E. asigură structura trihotomică a dialogului social, care este deschis și participării instituțiilor U.E.
C.E.S.E. are o structură tripartită, fiind compus din Grupul Angajatorilor, din care fac parte reprezentanții patronilor de la marile întreprinderi industriale, întreprinderile mici și mijlocii și camerele de comerț, Grupul Lucrătorilor, care reprezintă o gamă largă de lucrători, calificați sau necalificați, care prestează o muncă intelectuală sau fizică, fapt care conferă o vocație generală pentru C.E.S.E. În ceea ce privește apărarea drepturilor lucrătorilor, și Grupul Activităților, grup deschis asociațiilor neguvernamentale, fundațiilor, mediului academic sau cooperativelor.
În desfășurarea activității sale, C.E.S.E. emite avize, rapoarte de informare și rezoluții. Avizele, cele mai importante acte emise de C.E.S.E. pot fi date în următoarele 3 situații: în primul rând, C.E.S.E. emite avize la solicitarea Comisiei, a Consiliului sau a Parlamentului European în domeniile de interes general al U.E., în care este obligatoriu să fie consultat, respectiv politică socială, mediu sau probleme de interes general ale Uniunii. În al doilea rând, C.E.S.E. se poate autosesiza în legătură cu o problemă de interes general a U.E., în care nu este obligatoriu să fie consultat și poate emite un aviz în legătură cu situația respectivă. În al treilea rând, C.E.S.E. emite avize exploratorii la solicitarea Comisiei, a Consiliului sau a Parlamentului European, în alte materii în afara celor în care trebuie să fie consultat în mod obligatoriu. Avizul nu este unul obligatoriu, ci are doar rol consultativ pentru instituțiile destinatare ale avizului.
Rapoartele de informare sunt emise de C.E.S.E. În materia politicilor U.E. și reprezintă materiale de analiză și previziune în legătură cu situația U.E., C.E.S.E. pronunțându-se cu privire la oportunitatea luării unor decizii de către U.E. Rezoluțiile sunt acte emise de C.E.S.E. cu privire la teme actuale ale U.E., dar numai în urma unor decizii interne, respectiv la propunerea unei secțiuni a C.E.S.E., fapt care diferențiază rezoluțiile de rapoartele de informare.
Membrii C.E.S.E. sunt desemnați de guvernele statelor membre și sunt numiți pentru un mandat de 5 ani de Consiliul U.E. În prezent, numărul membrilor C.E.S.E. este de 344, România având 15 reprezentanți, respectiv câte 5 din partea organizațiilor patronale, a organizațiilor sindicale și a societății civile. Membrii C.E.S.E. se întâlnesc într-o ședință plenară o dată pe lună, reu-nindu-se în cele 3 grupuri, iar în restul timpului desfășurându-și activitatea în statele de proveniență. În ședințele plenare ale C.E.S.E. se urmărește ajungerea la un consens între cele 3 grupuri, fapt care de multe ori nu este tocmai simplu din cauza intereselor opuse ale membrilor. Acesta este un motiv în plus pentru politica de a mobiliza cât mai mult societatea civilă de la nivelul U.E. care să asigure rolul de mediator în cadrul dialogului social.
C.E.S.E. este în aceeași măsură atât o expresie a democrației la nivelul U.E., cât și un real sprijin prin expertiza oferită pentru asigurarea unor politici cât mai eficiente în cadrul U.E. Acesta este unul dintre motivele pentru care Comisia încheie Protocoale de colaborare cu C.E.S.E. pentru anumite domenii determinate, astfel încât C.E.S.E. devine în anumite domenii, precum dezvoltarea durabilă, de exemplu, un adevărat partener pentru Comisia Europeană.
