Negocierea colectivă și contractele colective de muncă în Franța

Dicționar juridic (DEX)

negocierea colectivă și contractele colective de muncă în Franța, 1. Dreptul la negociere colectivă 2. Negocierea contractelor colective de muncă 3. Reprezentativitatea părților 4. Calitatea de izvor de drept a contractelor colective de muncă 5. Nivelurile la care se pot încheia contracte colective de muncă 6. Durata contractului colectiv de muncă 7. Forma, înregistrarea și publicitatea contractelor colective de muncă 8. Conținutul contractului colectiv de muncă 9. Executarea și extinderea contractelor colective de muncă 10. Modificarea, suspendarea, încetarea contractelor colective de muncă 11. Negocierea colectivă în sectorul public și pentru funcționarii publici

1. Dreptul la negociere colectivă

Negocierea colectivă își găsește sediul juridic în Codul muncii al Republicii Franceze. Legiuitorul francez a stabilit obligația de a negocia colectiv anual la nivel de unitate, cu privire la salarii și la timpul de muncă, și la fiecare 5 ani la nivel industrial, în ceea ce privește clasificarea locurilor de muncă.

În dreptul francez, convențiile colective se împart în contracte colective de muncă și acorduri colective. Contractele colective cuprind prevederi referitoare la toate aspectele care pot fi negociate, pe când acordurile colective se referă doar la anumite puncte pe care partenerii sociali doresc să le negocieze (de exemplu, acorduri colective pentru salarizare sau pentru timpul de lucru și de odihnă). Contractele și acordurile colective de muncă se supun acelorași categorii de reguli.

2. Negocierea contractelor colective de muncă

Negocierea colectivă și încheierea contractelor colective de muncă are loc între organizațiile sindicale și cele patronale. Legiuitorul francez a stabilit că părțile pot încheia convenții (sau contracte) sectoriale și intersectoriale și acorduri profesionale.

3. Reprezentativitatea părților

Legiuitorul francez prevede criteriile de reprezentativitate pe care trebuie să le îndeplinească partenerii sociali pentru fiecare nivel de negociere. Partenerii sociali, odată cu dobândirea reprezentativității, au dreptul de a-și învesti reprezentanții în scopul negocierii și încheierii contractului colectiv, conform dispozițiilor statutare.

Pentru încheierea acordurilor interprofesionale, legiuitorul francez stabilește că organizațiile sindicale semnatare trebuie să fi întrunit cel puțin 30% din voturile organizațiilor sindicale reprezentative pentru nivelul la care se încheie contractul colectiv de muncă. În cazul încheierii convențiilor sectoriale sau a acordurilor profesionale, este necesar un procent de 30% din voturile din colegiu în favoarea organizațiilor reprezentative la acel nivel.

4. Calitatea de izvor de drept a contractelor colective de muncă

Contractele colective de muncă au calitatea de izvor de drept, aplicându-se în mod obligatoriu atât pentru contractele colective de muncă de la nivel inferior, cât și pentru contractele individuale de muncă.

5. Nivelurile la care se pot încheia contracte colective de muncă

În anul 1950, legiuitorul francez a stabilit că principalul nivel de negociere colectivă era cel de ramură. În anul 1971, a fost stabilit și nivelul intersectorial între diferite ramuri de industrie. Începând cu anul 1982, se poate negocia colectiv și la nivel de întreprindere sau de stabiliment.

6. Durata contractului colectiv de muncă

Contractele colective de muncă pot fi încheiate pe durată determinată sau pentru o durată nedeterminată. Contractele colective de muncă pe durată determinată pot fi încheiate pentru cel mult 5 ani. În lipsa unei prevederi contrare, contractul își produce efectele și după împlinirea termenului pentru care a fost încheiat.

7. Forma, înregistrarea și publicitatea contractelor colective de muncă

Contractele colective de muncă se încheie în mod obligatoriu în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute. Mai mult, ca o particularitate, legiuitorul a prevăzut obligativitatea redactării contractului colectiv încheiat la nivel de unitate sau de stabiliment în limba franceză. Dreptul francez prevede obligativitatea înregistrării și a publicității contractelor colective de muncă.

8. Conținutul contractului colectiv de muncă

Contractele colective de muncă cuprind dispoziții referitoare la salarizare, timpul de lucru și de odihnă, condițiile de muncă, formarea profesională etc. Ca o particularitate a dreptului francez, persoanele care se consideră lezate de conținutul contractelor colective negociate de părți pot folosi instituția opoziției, menționând în scris motivele pentru care nu sunt de acord cu dispozițiile contractului colectiv. Opoziția poate fi folosită înainte de semnarea contractelor colective de muncă.

9. Executarea și extinderea contractelor colective de muncă

Partenerii sociali au obligația de a aduce la îndeplinire dispozițiile contractelor colective de muncă. Sistemul francez de drept reglementează instituția extinderii efectelor contractelor colective de muncă în sarcina Ministerului Muncii pentru angajatorii și salariații care nu intră sub incidența unui contract colectiv de muncă. Datorită instituției extinderii, procentul salariaților și al angajatorilor pentru care sunt incidente dispozițiile contractelor colective de muncă este de aproximativ 98%. De remarcat că, în dreptul francez, extinderea unui contract colectiv se poate realiza chiar și pentru alte sectoare de activitate, fapt care explică procentul semnificativ al salariaților care intră în incidența contractelor colective de muncă.

10. Modificarea, suspendarea, încetarea contractelor colective de muncă

Părțile au libertatea de a modifica sau suspenda contractele colective de muncă. Contractele colective de muncă încetează la data stabilită de părți în cuprinsul lor, prin acordul părților sau prin denunțare unilaterală.

11. Negocierea colectivă în sectorul public și pentru funcționarii publici

În Franța, aproximativ 72% dintre angajații din sectorul public sunt reprezentați de un sindicat sau în alt mod prevăzut de lege la locul de muncă (respectiv delegați ai angajaților sau comitete de întreprindere). Contractele colective din sistemul public pot cuprinde dispoziții în materia condițiilor de lucru, a timpului de lucru sau de odihnă etc., neputând deroga însă de la dispozițiile legale, mai ales în ceea ce privește salarizarea. Ca o particularitate a dreptului francez, efectele extinderii contractelor colective de muncă se răsfrâng și asupra celor încheiate în unitățile publice cu obiect de activitate în ramura industrială care privește contractul colectiv de muncă respectiv.

în sistemul public francez, în anul 2007, au fost încheiate mai multe acorduri privind puterea de cumpărare a funcționarilor publici. Sindicatele semnatare au reprezentat serviciile publice de la nivel național și local, precum și spitalele din sistemul public. În anul 2008, șase sindicate dintre cele mai reprezentative din Franța au semnat un acord pentru a reînnoi dialogul social.