Excepția lipsei obiectului cererii
| Comentarii |
|
excepția lipsei obiectului cererii, obiectul unei cereri reprezintă pretenţia concretă dedusă judecăţii: pretenţia concretă a reclamantului (plata sumei, revendicarea imobilului, desfacerea căsătoriei, obligarea la încheierea contractului de vânzare) în cazul cererii de chemare în judecată; sentinţa de primă instanţă în cazul apelului; sentinţa de primă instanţă sau decizia din apel, în cazul recursului; sentinta sau decizia atacată cu revizuire sau contestatie în anulare.
Art. 194 lit. c) NCPC (corespondent art. 112 pct. 3 CPC) se referă atât la această definiţie a obiectului, cât şi la obiectul material al dreptului pretins: „obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea şi judeţul, strada şi numărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, precum şi, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt?'.
În esenţă, se păstrează elementele esenţiale ale reglementării anterioare, dar se indică cu mai multă rigoare toate elementele necesare identificării imobilelor.
Drept condiţii de validitate, obiectul trebuie să fie licit, posibil şi determinat sau determinabil.
Obiectul iniţial al cererii poate fi precizat sau modificat, prin formularea unei cereri adiţionale în condiţiile art. 204 NCPC (corespondent art. 132 CPC): „(1) Reclamantul poate să-şi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. în acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei. (2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când: 1. se
îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii; 2. reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii; 3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului; 4. se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă. (3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor”.
Referitor la noua reglementare, s-a reţinut că distincţia dintre cererea modificatoare şi cererea precizatoare, existentă în practică sub imperiul reglementării anterioare, se menţine şi în actualul Cod de procedură civilă, acestea fiind însă reunite sub denumirea de cerere adiţională, întrucât, în substantă, ambele constituie modificări ale cererii iniţiale, chiar dacă au un regim juridic diferit.
Distincţia între precizare şi modificare trebuie să fie netă. Astfel, orice cerere prin care se adaugă cantitativ sau calitativ faţă de obiectul material indicat în cererea introductivă de instanţă este modificatoare (cu excepţiile indicate la art. 204 amintit mai sus). O cerere de completare a datelor de identificare sau de îndreptare a erorilor de identificare a imobilului ce face obiectul judecăţii este precizatoare.
Cu privire la dispoziţiile art. 204 alin. (3) NCPC, potrivit cărora modificarea cererii de chemare în judecată cu depăşirea primului termen la care reclamantul este legal citat poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor, s-a considerat că o atare prevedere confirmă caracterul dispozitiv al normelor art. 204 NCPC şi vizează exclusiv cererea modificatoare, iar nu şi pe cea precizatoare, similar reglementării anterioare.
Interesul practic al stabilirii certe a obiectului cererii de chemare în judecată este dat de următoarele aspecte:
- fixarea limitelor judecăţii [cadrul procesual prin raportare la art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) şi art. 397 alin. (1) NCPC - corespondent art. 129 alin. final CPC - şi modul de redactare a dispozitivului];
- stabilirea competenţei generale, materiale sau teritoriale;
- constituirea instanţei (cu participarea procurorului sau a asistenţilor judiciari);
- stabilirea timbrajului;
- admisibilitatea probelor;
- influenţează litispendenţa, conexitatea şi autoritatea de lucru judecat.
- fixarea căii de atac;
- admisibilitatea unor probe [proba cu martori - art. 309 alin. (2) NCPC]
etc.
În ceea ce priveşte evaluarea obiectului cererii, sunt aplicabile consideraţiile deja făcute în cadrul analizării criteriului valoric de determinare a competenţei materiale.
Lipsa obiectului cererii, conform art. 196 alin. (1) NCPC [corespondent art. 133 alin. (1) CPC], determină nulitatea cererii: „Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispoziţiile art. 200 sunt aplicabile”.
Astfel, într-o speţă anterioară noului Cod s-a stabilit că o astfel de sancţiune se aplică dacă cererea de chemare în judecată nu cuprinde obiectul şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului (reclamantul a solicitat remunerarea pentru serviciul prestat pârâtului).
Interesantă este şi o altă soluţie de speţă CPC. Această măsură nu ar fi putut fi, oricum, dispusă pe acest temei în speţă, de vreme ce toate cererile în materia dreptului de autor şi a drepturilor conexe, inclusiv cele în pretenţii, sunt supuse unei taxe fixe, conform art. 5 din Legea nr. 146/1997, nefiind incidente prevederile art. 2 din acelaşi act normativ privind timbrajul la valoare”. Soluţia se menţine şi sub imperiul noului Cod de procedură civilă, având în vedere şi faptul că art. 13 din O.U.G. nr. 80/2013 menţine timbrajul fix cu privire la aceste cereri, iar imposibilitatea evaluării ab initio a cuantumului remuneraţiei este un aspect obiectiv.
503. Practica judiciară anterioară noului Cod a consacrat soluţia de respingere a cererii ca rămasă fără obiect, atunci când ceea ce s-a dedus judecăţii a fost deja executat de către pârât de bunăvoie, înainte de finalizarea procesului (de exemplu, remiterea sumei de bani sau evacuarea de bunăvoie a imobilului); deşi nu este consacrată legislativ, ea se deduce pe cale de interpretare din dispoziţiile art. 112 pct. 3 CPC
[corespondent art. 194 lit. c) NCPC]. Fiind o împrejurare intervenită ulterior introducerii cererii, nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 133 alin. (1) CPC [corespondent art. 196 alin. (1) NCPC], care are în vedere, ca orice nulitate, inexistenţa obiectului la data cererii (or, prin ipoteză, la acel moment exista, dar a dispărut ulterior). în acelaşi sens s-a pronunţat şi doctrina actuală.
Jurisprudență
Prezentăm în continuare o soluţie a practicii judiciare pronunţată anterior noului Cod, dar care nu poate fi diferită nici sub imperiul noului Cod de procedură civilă, cu privire la rămânerea fără obiect a cererii de suspendare provizorie, ca urmare a rămânerii irevocabile a sentinţei a cărei suspendare se solicită: „Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, intimata SC (...) D. SA a solicitat suspendarea executării sentinţei civile nr. 855 din 9.11.2009 pronunţate de Tribunalul Bacău până la soluţionarea recursului. în motivarea cererii, s-a arătat că acţionarul E.D. a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să fie împuternicit ca administrator al SC D. SA, motivat de împrejurarea că prin hotărârea AGA din 9 iulie 2009 a fost numit administratorul societătii. Prin sentinta a cărei suspendare se solicită s-a dispus ca administrarea societăţii să se facă de către acţionarul E.D. până la soluţionarea irevocabilă a dosarului de faţă.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs societatea, invocându-se faptul că acţionarul E.D. a indus în eroare instanţa, arătând altă situaţie de fapt decât cea reală. S-a arătat că la data de 1.07.2009 a fost convocată o adunare generală, în conformitate cu statutul societăţii şi a fost numit administrator E.G. şi că adunarea generală, convocată de E.D. la data de 9.07.2009, nu a fost ţinută în mod legal.
Intimatul E.D. a formulat întâmpinare, prin care a invocat mai multe excepţii, printre care şi excepţia lipsei de obiect. Curtea a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 855/9.11.2009 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus ca administrarea SC D. SA să se facă de către administratorul E.D. până la soluţionarea irevocabilă a dosarului de faţă. Din certificatul aflat la dosar rezultă că împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC D. SA, prin administrator E.G. şi acţionarii E.E. şi E.D.
Faţă de aceste aspecte reţinute, se constată că excepţia lipsei de obiect este întemeiată, întrucât dosarul a fost solutionat irevocabil la data de 17.12.2009, aşa cum rezultă din fişa dosarului. Având în vedere că la data de 17.12.2009 au încetat efectele sentintei civile nr. 855/9.11.2009, s-a dispus respingerea cererii de suspendare ca rămasă fără obiect”.
Excepţia lipsei obiectului este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută.
În ceea ce priveşte ordinea de soluţionare a excepţiilor, s-a considerat că între excepţia procesuală a lipsei de interes şi cea a lipsei obiectului, ca element al acţiunii civile înseşi, prevalează excepţia lipsei obiectului, acţiunea urmând a fi anulată, prin raportare la dispoziţiile art. 196 alin. (1) NCPC.
Respingerea cererii ca rămasă fără obiect sau ca lipsită de interes prezintă relevanţă şi din perspectiva suportării cheltuielilor de judecată. Astfel, de principiu, dacă cererea este respinsă ca lipsită de interes, reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de partea adversă, în timp ce, dacă cererea rămâne fără obiect în cursul judecăţii, pârâtul ar putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, cu respectarea prevederilor art. 454 NCPC.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Excepția lipsei obiectului cererii
