Excepţia de neîndeplinire a procedurii prealabile
| Comentarii |
|
(2) Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.
(3) La sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil. în acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanţă, din oficiu, sau de către pârât”.
S-a apreciat că, din sintagma „se poate face numai după”, folosită de art. 193 alin. (1) NCPC, rezultă caracterul imperativ al normei care reglementează procedura prealabilă.
în prezent sunt reglementate proceduri prealabile în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ; în materia drepturilor de pensie, conform Legii nr. 263/2010; de asemenea, procedura prealabilă în cazul dezbaterii succesorale notariale etc.
Dovada îndeplinirii procedurii prealabile trebuie anexată la cererea de chemare în judecată. Se observă că textul de lege nu arată nici forma pe care trebuie să o aibă înscrisul doveditor, nici care trebuie să fie conţinutul său. în aceste condiţii, instanţa va aprecia îndeplinirea acestei cerinţe în raport cu ceea ce prevăd legile speciale care impun obligativitatea procedurii prealabile.
în condiţiile în care, potrivit art. 200 alin. (1) NCPC, completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, fără a face
referire şi la art. 193 NCPC, înseamnă că lipsa dovezii îndeplinirii procedurii prealabile nu atrage aplicarea dispoziţiilor art. 200 alin. (2) NCPC,
în consecinţă, dovada îndeplinirii procedurii prealabile poate să fie făcută şi pe parcursul procesului.
O discuţie complet diferită este aceea dacă îndeplinirea procedurii prealabile se poate face în cursul procesului deja început; într-o decizie de speţă, instanţa supremă a decis că, întrucât la data începerii procesului, nu era încă emis actul administrativ ce a fost ulterior contestat prin cerere completatoare de către reclamantă, îndeplinirea procedurii prealabile în cursul procesului (ulterior sesizării instanţei) pentru actul administrativ obiect al cererii completatoare (o hotărâre de guvern) constituie o îndeplinire a acestei proceduri în raport de condiţiile specifice cauzei, îndeplinire care respectă principiul legalităţii.
Potrivit art. 193 alin. (2) NCPC, neîndepiinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii. Această dispoziţie, introdusă în reglementarea anterioară prin Legea nr. 202/2010, aduce o modificare substanţială cu privire la natura excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile în sensul că aceasta nu mai poate fi invocată de instanţă din oficiu, ci numai de către pârât în anumite condiţii. Prin aceasta, se califică excepţia ca fiind o excepţie relativă, ce poate fi invocată numai de persoana interesată şi într-un anumit termen, pentru a evita decăderea.
De asemenea, putem califica decăderea ca o normă de interes privat; astfel, dacă pârâtul ar fi decăzut din dreptul de a invoca lipsa îndeplinirii procedurii prealabile (pentru că o invocă cu depăşirea termenului), dar reclamantul nu se apără invocând decăderea, considerăm că nici instanţa nu o poate invoca din oficiu.
Art. 201 alin. (1) NCPC prevede că întâmpinarea trebuie depusă în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.
în cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, invocarea lipsei procedurii prealabile se poate face la primul termen de judecată la care pârâtul a fost legal citat, sub aceeaşi sancţiune, termenul fiind unul imperativ şi absolut.
O a doua observaţie născută de textul modificator este aceea dacă aceste dispoziţii se referă şi la procedura reglementată de Legea contenciosului administrativ, practicienii stabilind că răspunsul este afirmativ, pe baza regulii de completare a normelor speciale cu cele generale. De altfel, se referă la orice procedură prealabilă care are caracter obligatoriu conform unei prevederi exprese a legii speciale în acest sens.
Pe parcursul procesului, lipsa procedurii prealabile se invocă prin intermediul excepţiei procesuale.
Excepţia lipsei procedurii prealabile este o excepţie de fond (întrucât priveşte o cerinţă pentru declanşarea procedurii judiciare), peremptorie (tinde la respingerea acţiunii) şi absolută [în prezent, în cazul prevăzut de art. 193 alin. (3) NCPC] sau relativă (ca regulă).
în funcţie de modul în care a procedat instanţa, soluţia dată acestei excepţii ori omisiunea soluţionării ei poate constitui motiv de apel sau de recurs, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC; în acest caz, reclamantul are interes să critice admiterea excepţiei, iar pârâtul respingerea excepţiei sau omisiunea soluţionării acesteia.
În doctrina anterioară modificării aduse art. 109 CPC prin Legea nr. 202/2010 şi noului Cod, nu a existat un consens cu privire la soluţia propusă pentru a fi pronunţată de instanţă.
Aşa cum s-a arătat.
Dacă instanţa respinge excepţia, va pronunţa o încheiere interlocutorie, care poate fi atacată numai odată cu fondul.
Dacă excepţia este admisă, se pronunţă o hotărâre supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru materia ce face obiectul cererii de chemare în judecată.
Procedura eliberării încheierii cu privire la verificarea evidenţelor succesorale. Cât priveşte dispoziţiile art. 109 alin. (4) CPC, preluate şi de art. 193 alin. (3) NCPC, acestea au fost interpretate în sensul că se instituie o procedură prealabilă având ca obiect doar eliberarea unei încheieri de verificare a evidenţelor succesorale, iar nu şi dezbaterea succesorală şi se aplică cererilor de chemare în judecată prin care se solicită stabilirea calităţii de moştenitor, a întinderii drepturilor succesorale şi a compunerii masei succesorale; verificarea este necesară ori de câte ori în prealabil, în situaţiile enumerate, nu s-a desfăşurat vreo procedură succesorală notarială.
Procedura prealabilă a verificării registrului de evidenţă a procedurilor succesorale nu este obligatorie atunci când reclamantul solicită numai sistarea stării de indiviziune născute în urma deschiderii unei succesiuni, dezbătute pe cale notarială, finalizată prin emiterea unui certificat de moştenitor sau anularea certificatului de moştenitor, dacă la cererea de chemare în judecată s-a anexat certificatul de moştenitor.
în acest sens, potrivit art. 331 din Regulamentul din 24 iulie 2013 de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2333/C/2013, „(1) Notarul public verifică prezentarea certificatului de deces, dovedirea calităţii de succesibil sau persoană îndreptăţită, precum şi o copie a cererii de chemare în judecată, purtând menţiunea că a fost sau nu depusă. (2) Cererea se înregistrează în evidenţele succesorale ale Camerei şi notarul public înregistrează dosarul pe rolul biroului. Eliberarea încheierii revine notarului public competent în condiţiile legii să soluţioneze procedura succesorală. (3) Notarul public eliberează, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, o încheiere cu privire la rezultatul verificărilor efectuate în Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale ţinut de Cameră, precum şi în registrele naţionale notariale prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. a)-c) din lege. (4) în încheierea menţionată la alin. (3) se vor înscrie rezultatele verificării menţiunilor cuprinse în certificatele sau adeverinţele eliberate din registrele succesorale. (5) Notarul public procedează mai întâi la interogarea Registrului de evidenţă a procedurilor succesorale ţinut de Camera în a cărei circumscripţie teritorială defunctul a avut ultimul domiciliu. în cazul în care, în urma verificării, se constată că succesiunea este soluţionată, se va face menţiune despre acest fapt în încheiere, fără a se mai proceda la verificarea registrelor unice ale Uniunii prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. a)-c) din lege. (6) Dacă în urma verificării registrului ţinut de Cameră se constată că succesiunea defunctului nu se află pe rolul niciunui birou notarial, interogarea Registrului naţional notarial de evidenţă a succesiunilor se va face numai în situatia în care defunctul a avut ultimul domiciliu în străinătate sau nu i se cunoaşte domiciliul, dar de pe urma căruia au rămas bunuri pe teritoriul României. (7) Dacă în urma verificării prevăzute la alin. (3) se constată că succesiunea se află pe rolul unui birou notarial, cel interesat va fi îndrumat să obţină încheierea de la notarul public care instrumentează dosarul. (8) Cererea prin care se solicită efectuarea verificărilor, împreună cu încheierea eliberată de notarul public în urma efectuării verificărilor, se înregistrează în Registrul general notarial sau, după caz, în registrul de succesiuni”.
În această ipoteză, partea va trebui să probeze că s-au efectuat verificări în registrele prevăzute de lege şi s-a constatat că nu s-a finalizat vreo procedură succesorală în cauză. în niciun caz, partea nu este obligată să dovedească faptul că a încercat realizarea procedurii succesorale. Astfel, dacă părţile doresc să dezbată procedura succesorală în faţa instanţei, preîntâmpinând eventualele neînţelegeri ce ar cauza suspendarea procedurii notariale, pot sesiza direct instanţa, având numai obligaţia legală de a depune la dosar încheierea prevăzută de art. 193 alin. (3) NCPC.
Textul legal prevede expres că, în acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanţă, din oficiu, sau de către pârât. Se observă că reclamantul nu are posibilitatea de a sesiza această neregularitate, tocmai întrucât a fost pricinuită prin propriul său fapt, în aplicarea dispoziţiilor art. 178 alin. (2) NCPC.
Având în vedere aceste dispoziţii, s-a pus problema caracterului excepţiei lipsei procedurii prealabile.
într-o opinie, s-a apreciat că, faţă de natura „procedurii prealabile” reglementate prin art. 193 alin. (3) NCPC, excepţia prin care se invocă neregularitatea este una de procedură, iar nu de fond, întrucât efectuarea verificărilor de către notarul public nu este o veritabilă condiţie pentru exerciţiul acţiunii. Pornind de la aceeaşi particularitate ce decurge din natura procedurii analizate, excepţia este una relativă, iar nu absolută, dar care, prin voinţa legiuitorului, poate să fie invocată şi de instanţă.
într-o altă opinie, s-a reţinut că îndeplinirea procedurii prealabile cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil şi de lege constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii civile; prin norma legală citată nu se ocroteşte un interes general pentru buna administrare a justiţiei ori de altă natură, ci sunt vizate interesele particulare ale părţilor litigante, astfel încât excepţia procesuală are un caracter relativ, chiar dacă, spre deosebire de alte situaţii, legiuitorul prevede că poate fi invocată de instanţă, din oficiu; posibilitatea acordată instanţei reprezintă doar o derogare de la dreptul comun în ceea ce priveşte invocarea unei excepţii relative, având în vedere faptul că elementul esenţial în determinarea caracterului absolut ori relativ nu este subiectul ce poate invoca această neregularitate, ci natura interesului ocrotit prin norma juridică respectivă.
În ceea ce priveşte termenul de invocare a excepţiei, în literatura de specialitate s-au exprimat de asemenea mai multe opinii, cu următoarele argumente:
- în condiţiile în care acest alineat nu mai prevede un termen care să limiteze în timp dreptul de invocare a neregularităţii în discuţie, lipsa încheierii respective poate fi invocată de instanţă oricând în cursul judecăţii, iarde către pârât în condiţiile alin. (2) al art. 193, deoarece norma specială înscrisă în alin. (3) se completează cu dreptul comun în materie, şi anume norma înscrisă în alin. (2) al art. 193 NCPC;
- deşi, spre deosebire de alin. (2), alin. (3) al art. 193 NCPC nu a mai stabilit o limită în timp până la care ar putea fi invocată lipsa dovezilor privitoare la verificările efectuate de către notarul public, pârâtul trebuie să o invoce prin întâmpinare, sub pedeapsa decăderii, iar instanţa la primul termen de judecată, în condiţiile art. 178 alin. (3) NCPC;
- în lipsa unei prevederi exprese, pentru a se asigura respectarea principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, s-a considerat că instanţa poate şi trebuie să invoce această excepţie la primul termen de judecată, chiar dacă părţile nu sunt prezente şi chiar dacă se impune amânarea cauzei pentru lipsă de apărare ori din alte considerente, iar pârâtul o va putea invoca numai prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii, prin aplicarea dispoziţiilor de principiu cuprinse în alin. (2) al art. 193 NCPC;
- norma alin. (3) nu prevede o limită în timp până la care instanţa poate invoca excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, ceea ce poate duce la concluzia că această excepţie poate fi invocată oricând de instanţă, atât la fond, cât şi în calea de atac.
Sancţiunea nerespectării procedurii eliberării încheierii cu privire la verificarea evidenţelor succesorale ar putea fi respingerea cererii ca inadmisibilă sau ca prematură, iar nu suspendarea judecăţii.
Soluţia suspendării a fost motivată prin faptul că nu suntem în prezenţa unei veritabile proceduri prealabile ci, mai degrabă, a unui element cu valoare probatorie. Drept dovadă în plus, s-a arătat că, în acest caz, nu s-ar putea face aplicarea art. 200 alin. (1) NCPC. Prin urmare, în condiţiile art. 242 alin. (1) NCPC, instanţa ar urma să suspende judecata procesului până în momentul în care reclamantul va îndeplini obligaţia arătată în încheierea de suspendare. Având în vedere că nu se poate vorbi despre lipsa unei cerinţe pentru declanşarea procedurii judiciare, cererea de chemare în judecată nu trebuie respinsă ca inadmisibilă şi nici ca prematur formulată, întrucât nu a fost introdusă o cerere înainte de împlinirea unui termen suspensiv.
Nu suntem de acord cu ultima soluţie, deoarece sancţiunea suspendării judecării cauzei în temeiul art. 242 NCPC (corespondent art. 155 CPC) trebuie să fie incidenţă doar atunci când nu este posibilă aplicarea unei alte sancţiuni, iar instanţa nu poate trece la judecarea cauzei; or, cât timp reclamantul nu a îndeplinit o formalitate cerută de lege, nimic nu împiedică aplicarea sancţiunii respingerii cererii ca inadmisibilă sau prematură.
Apreciem că soluţia este respingerea cererii ca inadmisibilă, inclusiv pentru ipoteza de la alin. (3) al art. 193 NCPC.
În practică, s-a ridicat problema dacă s-ar putea acorda un termen de judecată pentru complinirea acestei lipse; faţă de caracterul de ordine publică al excepţiei, dedus din posibilitatea invocării de către instanţă din oficiu şi fără a exista o limită în timp, şi faţă de scopul reglementării procesuale civile (de accelerare a judecării proceselor), apreciem că nu se poate acorda un astfel de termen, care să „acopere” lipsa procedurii prealabile. Menţionăm că acordarea unui termen pentru a depune la dosar dovada procedurii prealabile întocmite anterior sesizării instanţei, dar care din eroare nu a fost ataşată cererii introductive de instanţă, este logică şi utilă, pentru că oricum partea va depune în cadrul recursului această dovadă şi se evită astfel o soluţie de casare cu trimitere, care doar ar întârzia soluţionarea fondului cererii; în schimb, acordarea unui termen pentru a se efectua în concret procedura prealabilă este, după părerea noastră, nepermisă de dispoziţiile legale.
în sens contrar, s-a considerat că, în cazul în care pârâtul ori instanţa, din oficiu, în ipoteza de excepţie a procedurii succesorale notariale, invocă excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile obligatorii, instanţa este obligată să solicite reclamantului să depună la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile la termenul stabilit. Ca atare, acţiunea reclamantului nu poate fi respinsă ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile la termenul de judecată la care s-a invocat excepţia, ci, dimpotrivă, instanţa trebuie să acorde un termen de judecată pentru a da posibilitatea reclamantului să depună la dosar dovada îndeplinirii procedurii obligatorii prevăzute de lege. Numai în cazul în care la termenul stabilit reclamantul nu depune o astfel de dovadă, cererea sa va putea fi respinsă ca inadmisibilă.
Din punct de vedere al aplicării legii în timp, pentru procesele începute înainte de data de 15 februarie 2013, deşi art. 109 CPC nu
este enumerat la art. XXII din Legea nr. 202/2010 (ca aplicabil numai cererilor introduse după intrarea în vigoare a legii), soluţia este aceeaşi; dacă nu se poate complini lipsa procedurii după introducerea cererii, înseamnă că această procedură trebuia să fie obligatorie la momentul introducerii cererii; în această situaţie, se aplică însă regula neretroactivităţii legii civile (nu i se poate cere reclamantului îndeplinirea unei formalităţi care nu era necesară la data introducerii cererii de chemare în judecată). Alin. (3) al art. 109 (neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii) este de imediată aplicare, conform prevederilor art. 725 alin. (1) CPC, ceea ce înseamnă că se aplică şi proceselor în curs la momentul intrării în vigoare a legii. Alin. (4) al art. 109 trebuie aplicat în coroborare cu art. 725 alin. (4) CPC, ceea ce înseamnă că se aplică numai cererilor de chemare în judecată introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.
Pentru procesele începute după data de 15 februarie 2013, se aplică forma în vigoare a art. 193 NCPC, cu toate distincţiile făcute mai sus.
