Somaţia în procedura ordonanţei de plată
| Comentarii |
|
somaţia în procedura ordonanţei de plată, potrivit dispoziţiilor art. 1014 şi art. 1015 NCPC, creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia. Această somaţie întrerupe prescripţia extinctivă potrivit dispoziţiilor art. 2540 NCC, care se aplică în mod corespunzător. Dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut mai sus, creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
Textul legal prevede astfel obligaţia creditorului, în prealabil formulării cererii privind ordonanţa de plată, de a-l notifica pe debitor în legătură cu creanţa pretinsă, printr-o somaţie prin care îi solicită acestuia îndeplinirea obligaţiei şi îi acordă un termen de executare de 15 zile de la primirea somaţiei. Comunicarea se realizează fie prin intermediul executorului judecătoresc, fie prin poştă, în modalitatea scrisorii recomandate, cu conţinut declarat şi confirmare de primire.
Potrivit dispoziţiilor art. 1016 alin. (2) teza a ll-a NCPC, dovada comunicării somaţiei prevăzute la art. 1.014 alin. (1) se va ataşa cererii, sub sancţiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă.
Rezultă că sancţiunea necomunicării somaţiei către debitor constă în respingerea cererii de ordonanţă de plată ca inadmisibilă, sancţiune prevăzută expres ca fiind aferentă obligaţiei creditorului de ataşare la cerere a dovezii comunicării somaţiei.
În acest caz, sunt incidente prevederile art. 193 NCPC, astfel încât neîndeplinirea procedurii prealabile de comunicare a somaţiei de către creditor nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii, nu şi de către instanţă din oficiu.
