Negocierea colectivă și contractele colective de muncă în Croația

Dicționar juridic (DEX)

negocierea colectivă și contractele colective de muncă în Croația, 1. Dreptul la negociere colectivă 2. Negocierea contractelor colective de muncă 3. Reprezentativitatea părților 4. Calitatea de izvor de drept a contractelor colective de muncă 5. Nivelurile la care se pot încheia contracte colective de muncă 6. Durata contractelor colective de muncă 7. Forma, înregistrarea și publicitatea contractelor colective de muncă 8. Conținutul contractelor colective de muncă 9. Executarea și extinderea contractelor colective de muncă 10. Modificarea, suspendarea, încetarea contractelor colective de muncă 11. Negocierea colectivă în sectorul public și pentru funcționarii publici

1. Dreptul la negociere colectivă

În Croația, dreptul la negociere colectivă derivă din prevederile constituționale care reglementează dreptul la liberă asociere atât pentru angajatori, cât și pentru lucrători. În acest sens, art. 60 din Constituția Croației prevede următoarele: „pentru protejarea intereselor economice și sociale, toți lucrătorii au dreptul de a constitui organizații sindicale, având libertatea de a deveni membrii acestora sau a renunța la această calitate. Organizațiile sindicale se pot constitui în confederații sindicale sau se pot asocia în organizații sindicale internaționale. Angajatorii au și ei dreptul de a constitui organizații patronale, de a adera la ele și de a renunța la calitatea de membru". Dispozițiile constituționale se completează cu dispozițiile legale în materie, în special cu dispozițiile Legii muncii din anul 2004, cu modificările și completările ulterioare.

2. Negocierea contractelor colective de muncă

Negocierea colectivă se desfășoară între organizațiile sindicale și cele patronale care reprezintă lucrătorii, respectiv angajatorii. Pentru desfășurarea negocierii colective, în cazul în care sunt implicați mai mulți parteneri sociali, organizațiile sindicale și cele patronale desemnează un comitet de negociere în vederea încheierii contractelor colective de muncă. Codul muncii al Republicii Croația, la art. 256, reglementează obligația negocierii colective conform principiului bunei credințe.

3. Reprezentativitatea părților

În Croația, reprezentativitatea părților se dobândește pe cale legală pentru fiecare nivel de negociere.

4. Calitatea de izvor de drept a contractelor colective de muncă

Contractele colective de muncă sunt izvoare de drept, dispozițiile lor având aplicabilitate directă pentru lucrători. În cazul în care există conflicte între prevederile contractelor colective de muncă încheiate la diferite niveluri sau între acestea și contractele individuale de muncă, se aplică dispozițiile mai favorabile lucrătorilor.

5. Nivelurile la care se pot încheia contracte colective de muncă

În Croația, contractele colective de muncă pot fi încheiate la nivel de unitate, de sector și la nivel național.

6. Durata contractelor colective de muncă

Contractele colective de muncă se pot încheia pentru o perioadă determinată sau nedeterminată de timp. Contractele colective încheiate pentru o perioadă determinată nu pot fi încheiate pentru mai mult de 5 ani.

7. Forma, înregistrarea și publicitatea contractelor colective de muncă

Contractele colective de muncă se încheie în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute. În dreptul croat, forma scrisă a contractelor colective de muncă reprezintă o expresie a aplicabilității principiului bunei-credințe în negocierea colectivă. Contractele colective de muncă încheiate la nivel național se înregistrează în mod obligatoriu la Ministerul Muncii, iar cele încheiate la nivelurile inferioare se înregistrează la birourile teritoriale de muncă de pe teritoriul Croației. Legiuitorul croat a stabilit și obligația de publicitate a contractelor colective de muncă, în conformitate cu o procedură stabilită de Ministerul Muncii.

8. Conținutul contractelor colective de muncă

Contractele colective de muncă pot cuprinde dispoziții privind salariile, timpul de lucru și de odihnă, condițiile de muncă etc. Ca o particularitate a dreptului croat, contractele colective reglementează în mare parte relațiile dintre organizațiile sindicale și angajatori.

9. Executarea și extinderea contractelor colective de muncă

Părțile semnatare au obligația de a executa întocmai dispozițiile contractelor colective de muncă. Legiuitorul a reglementat și procedura extinderii efectelor contractelor colective de muncă, în cazul unor contracte încheiate de organizațiile sindicale și patronale cele mai semnificative și dacă extinderea prevederilor contractului colectiv este de interes public. Extinderea contractelor colective de muncă se decide de Ministerul Muncii, la solicitarea Consiliului Economic și Social și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Croația.

10. Modificarea, suspendarea, încetarea contractelor colective de muncă

Contractele colective de muncă se pot modifica prin acordul părților, cu obligația de a comunica modificările și instituției unde a fost înregistrat contractul. Contractele colective de muncă pot fi suspendate prin acordul părților, fără a încălca dispozițiile legale în materie.

Contractele colective de muncă încheiate pentru o perioadă nedeterminată pot fi reziliate chiar fără a cuprinde clauze speciale în acest sens. Contractele colective încheiate pentru o perioadă determinată pot fi reziliate doar dacă în cuprinsul lor se regăsesc clauze care să prevadă aceasta. În cazul în care contractul nu conține o clauză cu privire la termenul rezilierii, legea impune respectarea unui termen de 3 luni după notificarea în scris a partenerului contractual.

11. Negocierea colectivă în sectorul public și pentru funcționarii publici

Negocierea colectivă pentru sistemul public și funcționarii publici se desfășoară cu limitările impuse de lege. Funcționarii publici încheie contracte colective de muncă, dar, în ceea ce privește drepturile salariale negociate, acestea trebuie să fie circumscrise realităților bugetare. Mai mult, în anul 1993, Legea care reglementa dispozițiile privind execuția bugetară permitea factorilor guvernamentali să modifice dispozițiile contractelor colective de muncă, atenuând obligațiile stabilite în sarcina statului, care nu puteau fi onorate datorită implicațiilor financiare prea mari.

Este de remarcat faptul că aria de acoperire a personalului din sistemul public (care reprezintă 1/3 din totalul personalului de la nivel național), în ceea ce privește incidența contractelor colective de muncă, este de aproape 100%.