Poprirea titlurilor de valoare
| Comentarii |
|
poprirea titlurilor de valoare, NCPC oferă posibilitatea creditorului de a urmări sume de bani şi titluri de valoare cu semnificaţie financiară, având în vedere puterea circulatorie, celelalte proceduri execuţionale presupunând, înainte de distribuirea preţului, valorificarea prin licitaţie publică a bunurilor.
În cazul urmăririi bunurilor mobile incorporale, creditorul popritor nu le va primi în contul creanţei sale precum atunci când urmăreşte suma de bani, însă după proceduri speciale aceste titluri de valoare vor fi transformate mult mai uşor în sume, având în vedere regimul lor juridic.
Pentru a demonstra avantajul oferit de urmărirea bunurilor mobile incorporale, în cele ce urmează vom face referiri la câteva dintre aceste titluri.
Definitoriu pentru titlul de credit este încorporarea creanţei în acesta, de unde şi denumirea diferită faţă de alte titluri care au numai rolul de a servi ca mijloc de probă, fiind o entitate separată de raportul juridic pe care are puterea numai să-l confirme.
încorporarea dreptului în titlu îi dă acestuia posibilitatea de a mobiliza creditul, transformându-l într-o hârtie de valoare cu putere circulatorie întocmai ca şi a banilor, orice operaţiune cu privire la creanţa ce o cuprinde fiind condiţionată de prezentarea sa.
În raport de modul lor de circulaţie, titlurile vor fi nominative, în sensul indicării nominale a creditorului în continutul titlului, orice transmisiune a valorii încorporată fiind consimţită de către titular, sau titluri la purtător care nu mai nominalizează creditorul, acesta fiind cunoscut numai în momentul efectuării plăţii, simpla tradiţiune transferând dreptul de creanţă asupra lui întocmai ca şi în cazul circulaţiei juridice a bunurilor mobile.
O altă categorie este aceea a titlurilor la ordin ce se transmit prin gir şi cuprind atât numele creditorului, cât şi pe acela al debitorului, transmiterea făcându-se fără concursul acestuia de pe urmă"'.
După aceste referiri generale asupra titlurilor de credit, vom analiza modalitatea de urmărire a lor prin procedura execuţională a popririi, referindu-ne la cel mai des urmărite titluri pe această cale, respectiv acţiunile nominative şi cambia.
Noţiunea de acţiune a fost definită de doctrină ca un titlu reprezentativ al unei fracţiuni din capitalul social care dă titularului dreptul de acţionar.
în mod tradiţional, doctrina a analizat acţiunea ca pe un titlu de credit care conferă acţionarului drepturi nepatrimoniale, precum acela de a participa la adunarea generală a acţionarului, dreptul de vot ori dreptul de informare, însă şi drepturi patrimoniale cum ar fi acela la plata dividendelor ori acela asupra părţilor cuvenite din capitalul social în caz de lichidare a societătii'".
Actuala legislaţie a privatizării'' defineşte acţiunea ca o valoare mobiliară, modul de valorificare fiind supus legii privind valorile mobiliare şi bursele de valori, în raport de modul de transmitere al lor, acestea împărţindu-se în acţiuni nominative când numele posesorului este înscris în titlu şi în registrele societăţii care le-a emis şi acţiuni la purtător care pot fi transmise prin simpla tradiţiune.
Pornind de la dispoziţiile art. 793 NCPC, în sensul că atunci când poprirea are ca obiect titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale, executorul judecătoresc va proceda la valorificarea lor potrivit regulilor ce privesc vânzarea bunurilor mobile urmărite ţinând seama şi de reglementările speciale, se ridică problema dacă creditorul poate să urmărească pe această cale numai dividendele ca beneficii eventuale asupra părţii excedentului cuvenit după lichidarea judiciară, ori acesta poate deveni acţionar în locul debitorului său, în limita creanţei urmărite''.
Pentru a lămuri această chestiune, trebuie să analizăm natura juridică a dreptului acţionarului.
Acţiunile exprimă în mod valoric contribuţia titularului la capitalul social, dând drept acestuia la plata dividendelor, ca parte din beneficiul realizat de societate, proporţional cu cota de participare, iar după dizolvare la cota-parte din excedent.
Asupra acţiunii titularul are un drept de proprietate mobiliară, putând să dispună în mod liber potrivit actului constitutiv al societăţii ori dispoziţiei legale, actul de cesionare fiind supus operaţiunii înregistrării în registrul special de acţiuni al emitentului.
În raport de natura juridică a acţiunii nominative, rezultă că creditorul popritor are posibilitatea să urmărească fie dividendele sau parte din excedent în caz de lichidare ca drepturi de creanţă, fie acţiunile propriu-zise ce încorporează un drept real valorificat în condiţiile prevăzute pentru vânzarea mobiliară. Numai că această urmărire trebuie să respecte atât regulile prevăzute de dispoziţiile speciale ce reglementează titlurile de credit, cât şi cele de drept comun cuprinse în Codul de procedură civilă.
Legea nr. 31/1990 privind societăţile stabileşte că, sub sancţiunea acţiunii în restituire, dividendele trebuie să fie plătite numai din beneficiile reale ale societăţii, stabilite după efectuarea bilanţului contabil"'.
Până la efectuarea acestei operaţiuni economice, creditorul poate să înfiinţeze poprire, acest drept de creanţă fiind unul susceptibil de executare în viitor, creanţa fiind afectată doar de condiţia realizării unor beneficii reale de către societate.
Acelaşi caracter îl va avea şi poprirea înfiinţată asupra părţii din capitalul social în cazul lichidării, creanţa existând la data înfiinţării popririi, numai că executarea depinde de condiţia existenţei unui excedent după operaţiunea juridică a lichidării.
Dacă urmărirea dreptului de creanţă reprezentând dividendele conferit de acţiunile nominative nu ridică probleme serioase, nu acelaşi lucru se poate spune atunci când sunt
urmărire înseşi acţiunile debitorului, şi aceasta deoarece prin urmărirea lor se pune în discuţie calitatea de acţionar.
Calitatea de acţionar se pierde în condiţiile prevăzute de actul constitutiv al societăţii sau în condiţiile legii, atunci când are loc cesionarea dreptului sau când intervine sancţiunea anulării acţiunilor ca urmare a neefectuării plăţilor vărsămintelor
de către actionari.
Posibilitatea vânzării acţiunilor nominative, admisă atât de doctrină cât şi jurisprudenţă, ridică întrebarea dacă prin vânzare debitorul pierde şi calitatea de acţionar cu toate prerogativele conferite sau dacă urmărirea priveşte numai aspecte de ordin patrimonial, respectiv dacă prin indisponibilizare societatea este numai împiedicată să plătească dividendele, să transfere acţiunile unui alt titular ori să le transforme în titluri la purtător.
Dacă în privinţa posibilităţii urmăririi acţiunilor nominative părerile sunt unanime, cu privire la efectele acestei urmăriri există puncte de vedere diferite. într-o opinie, s-a exprimat ideea conform căreia creditorul poate să dobândească calitatea de acţionar în locul debitorului, cu toate efectele ce îi conferă j ’ acest titlu, atât cele patrimoniale, cât şi cele nepatrimoniale '.
După o altă opinie, urmărirea acţiunilor nu aduce atingere celorlalte drepturi ale debitorului acţionar, precum acela de a lua parte la adunările generale, de a vota în aceste adunări, dreptul de a se informa cu privire la gestiunea patrimoniului societătii''.
Cesiunea acţiunilor în limita creanţelor urmărite dă într-adevăr dreptul noului titular la toate prerogativele conferite de acest titlu, fie că au caracter patrimonial, fie că au caracter nepatrimonial, fiindcă cesionarul trebuie să ia locul titularului iniţial în limita acţiunilor dobândite.
A nu recunoaşte dobândirea tuturor prerogativelor conferite de calitatea de acţionar presupune a pune sub semnul îndoielii transmisiunea valabilă a acestei calităti, noul titular dobândind nu numai un drept de creanţă, dar şi un drept real asupra titlului de credit în limita creanţei şi tot în această limită debitorul poprit pierde calitatea de acţionar. Nu se poate ca acelaşi titlu să confere concomitent la două persoane diferite drepturi diferite, respectiv dobânditorului drept de creanţă, iar creditorului popritor să-i rămână neafectate drepturile nepatrimoniale cu privire la acţiunile valorificate.
În ceea ce priveşte valorificarea acţiunilor nominative asimilate valorilor mobiliare, noul Cod de procedură civilă face trimitere la regulile ce reglementează vânzarea silită mobiliară, precum şi la reglementări speciale referitoare la aceste titluri.
Reguli speciale de valorificare a acţiunilor nominative
au ca scop să mobilizeze economiile băneşti prin intermediul valorilor mobiliare şi să asigure condiţii de protecţie acelora care cumpără sau vând astfel de valori.
Aceste prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, impun câteva precizări referitoare la modalitatea în care acţiunile pot fi urmărite în procedura popririi.
Prin adresa de înfiinţare a popririi se instituie obligaţia societătii să transfere acţiunile urmărite unui alt titular sau să le convertească în titluri la purtător pentru a putea fi valorificate numai pe pieţe organizate ce funcţionează după regulile şi sub îndrumarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, orice intermediere a acestor valori în afara pieţelor organizate fiind sanctionată cu nulitatea.
Intermedierea acţiunilor ca valori mobiliare se poate efectua numai de către societătile de valori autorizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, care va face şi propunerea de vindere a acţiunilor, propunere numită în lege ofertă publică.
Acţiunile la societăţile închise şi părţile sociale se pot vinde de către executorul judecătoresc, de către debitor cu acordul creditorului sau de către un agent autorizat, dacă nu sunt prevederi speciale să reglementeze altfel.
După înfiinţarea popririi, societatea emitentă a acţiunilor urmărite ca terţ poprit este obligată ca în termen de 5 zile de la comunicarea adresei de înfiinţare a popririi, însoţită de copia certificată de pe titlul executoriu, să indisponibilizeze acţiunile şi să trimită dovada executorului judecătoresc.
Pentru realizarea efectivă a creanţei, trebuie ca aceste titluri de valoare să fie valorificate pentru a putea fi astfel transformate în sume de bani. Se pune întrebarea în ce termen şi de către cine va fi sesizată societatea de valori mobiliare în vederea efectuării tranzacţiei asupra titlului.
Credem că în cazul în care societatea emitentă a indispo-nibilizat acţiunile, certificând operaţiunea prin dovada comunicată organului de executare în termen de 5 zile de la primirea dovezii, executorul şi oricare dintre părţile raportului juridic de execuţie ar putea solicita agentului de tranzacţii de valori mobiliare valorificarea acţiunilor şi numai după vânzarea lor sumele obţinute care vor fi consemnate pentru a fi distribuite de către executorul judecătoresc.
Reguli speciale de valorificare a valorilor mobiliare sunt cuprinse şi în alte sisteme de drept, astfel în dreptul canadian, organul de executare însărcinat cu vânzarea este obligat să respecte condiţiile şi restricţiile la care este supusă tranzacţia potrivit actului constitutiv al companiei, în dobândirea acţiunilor având prioritate ceilalţi acţionari.
