Restricţia folosirii popririi în urmărirea sumelor de bani
| Comentarii |
|
restricţia folosirii popririi în urmărirea sumelor de bani, pentru raţiuni de ordin social, de la regula potrivit căreia debitorul răspunde pentru datoriile sale cu toate bunurile prezente şi viitoare, garanţia comună a creditorilor cunoaşte restricţii în cazul urmăririi salariului sau a altor venituri periodice plătite debitorului.
Scopul sumelor plătite periodic debitorului este acela de a asigura existenţa acestuia şi a persoanelor pe care le are în întreţinere, astfel că pentru a nu se denatura destinaţia sumelor plătite, acestea nu pot fi urmărite decât într-un anume procent pentru anumite creanţe sau în cazurile expres prevăzute de lege nu pot fi urmărite deloc.
Salariile şi alte venituri periodice se bucură de un regim special în ceea ce priveşte urmărirea şi în alte sisteme de drept. în dreptul francez restricţia urmăririi salariului prin poprire a fost reglementată prin lege pentru prima dată în ianuarie 1895, până la această dată protecţia respectivelor venituri fiind lăsată în seama jurisprudenţei. Din anul 1860, printr-o interpretare extensivă a dispoziţiilor art. 581 C. proc. civ. francez, Curtea de Casaţie recunoştea tribunalelor dreptul de a popri în parte salariile ori de a le scuti de această urmărire, consi-
derându-le creanţe alimentare.
Intervenţia legislativă în această chestiune s-a dovedit necesară, deoarece jurisprudenţa nu realiza o protecţie efectivă a veniturilor, rămânând la aprecierea judecătorului, argumentaţia fiind bazată numai pe motive de ordin umanitar în sensul de a se realiza un minim vital debitorului şi familiei sale"'.
Şi în dreptul canadian, urmărirea salariului este supusă unui regim special') în sensul că în locul urmăririi salariului, la cererea creditorului judecătorul notifică debitorul să se prezinte la sediul instanţei, să dea o declaraţie în legătură cu veniturile sale şi să depună partea popribilă din remuneraţia sa. Declaraţia pe care o dă debitorul sub prestare de jurământ trebuie să se refere la adresa angajatorului său, la salariul şi la data la care a fost vărsat, cheltuielile pe care le efectuează pentru întreţinerea familiei, precum şi la lista creditorilor. Declaraţia se depune la grefa Curţii şi odată cu ea partea popribilă din veniturile sale, putând fi contestată de creditor în termen de 30 zile, în caz contrar acesta nu mai poate urmări decât suma indicată în declaraţia debitorului, j
O altă măsură de protecţie a debitorului în cazul în care se urmăreşte salariul este aceea că angajatorul nu-l poate concedia sau suspenda executarea contractului de muncă pe motiv că salariul i-a fost poprit, luarea unei astfel de măsuri în timpul urmăririi salariului prin poprire creează o prezumţie că temeiul concedierii ori cel al suspendării este tocmai măsura la care ne-am referit, angajatorului revenindu-i sarcina unei dovezi contrare.
Revenind la sistemul nostru de drept, observăm că s-a avut în vedere o dublă protecţie prin reglementarea în art. 728 NCPC a urmăririi veniturilor periodice, în primul rând s-a urmărit ca o anumită categorie de venituriprecum salariile, pensiile ori alte sume plătite periodic debitorului să nu fie urmărite decât într-o anumită limită, suma ce depăşeşte această cotă fiind considerată insesizabilă şi necesară asigurării unui minim de trai.
în al doilea rând, s-a avut în vedere natura creanţei pentru care s-a pornit executarea silită. Creanţele care au ca obiect
sume datorate cu titlu de obligaţii de întretinere sau alocaţii de stat pot fi îndestulate până la cota de 1/2 din venitul net lunar al debitorului.
Veniturile din muncă sau alte venituri asimilate, plătite debitorului periodic, al căror cuantum este mai mic decât salariul minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra acelei părţi care depăşeşte jumătate din acest cuantum.
Ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă, compensaţiile acordate în caz de desfacere a contractului individual de muncă în baza oricăror dispoziţii legale, precum şi ajutorul de şomaj nu pot fi urmărite decât pentru creanţe care constau în sume datorate cu titlu de pensii de întreţinere, despăgubiri cauzate prin moartea persoanei sau pentru vătămări corporale.
Din redactarea art. 728 NCPC, în raport de interesul ocrotit, unele din veniturile debitorului sunt insesizabile relativ şi parţial, iar altele în mod absolut, neputând fi urmărite ca urmare a destinaţiei lor speciale pentru niciun fel de datorie. Ne vom referi pe rând la aceste venituri, precum şi la problemele ridicate în doctrină şi jurisprudenţă în legătură cu urmărirea silită prin procedura popririi.
În reglementarea dispoziţiilor art. 728 NCPC, legiuitorul foloseşte sintagma veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic realizate din muncă, fără a se face vreo referire specială după cum aceste sume reprezintă drepturi salariale sau altele asemenea lor.
Referirea generală cu privire la veniturile din muncă plătite debitorului în mod periodic implică discuţii de interes teoretic şi practic, deoarece aceste venituri reprezintă de regulă salariul plătit în baza unui raport de muncă. în baza aceluiaşi raport juridic, se mai pot plăti de către angajator şi alte drepturi băneşti care pot sau nu fi asimilate salariului, astfel că se impune a se lămuri obiectul popririi potrivit acestei reglementări.
Salariul este definit ca fiind preţul muncii prestate exprimat în bani, suficient să-i asigure celui care munceşte, precum şi familiei sale o existenţă ce se încadrează în limitele decentei sau conformă cu demnitatea umană".
În legislaţia muncii'' salariul cuprinde toate sporurile şi adaosurile acordate în raport de rezultatele obţinute şi condiţiile concrete de muncă, de durata vechimii în muncă, fiind supus impozitării potrivit regulilor Codului de procedură fiscală, baza de calcul în cazul urmăririi silite fiind venitul net lunar.
Dacă nu sunt nelămuriri cu privire la noţiunea de salariu, se ridică unele probleme în legătură cu noţiunea de venituri periodice realizate din muncă.
în literatură s-a făcut distincţie între noţiunea de salariu şi aceea de venit, avându-se în vedere drept criteriu de diferenţiere persoana în interesul căreia se prestează munca. Potrivit acestei păreri, atunci când munca se prestează pentru sine produce venituri, iar când beneficiarul său este un terţ, contra-prestaţia este salariul''.
Diferenţierea dintre venit şi salariu ni se pare a fi una logică, deoarece întotdeauna salariul este echivalentul prestaţiei făcute în interesul altei persoane.
Pornind de la această precizare, se pune întrebarea dacă prin sintagma de venituri periodice realizate s-au avut în vedere numai salariul şi alte drepturi băneşti asimilate sau, dimpotrivă, orice venit periodic plătit debitorului.
Sintagma folosită de către legiuitor - aceea de „orice alte sume ce se plătesc periodic” - nu poate conduce decât la concluzia potrivit căreia nu numai salariul şi alte drepturi asimilate lui pot fi urmărite prin poprire, ci orice sumă care constituie un venit al debitorului, cu condiţia de a fi plătită cu caracter de durată şi periodic, iar pentru a se urmări în limita prevăzută de art. 728 alin. (3) NCPC, să aibă destinaţia de a asigura existenţa zilnică a debitorului.
Sub sancţiunea nulităţii a fost reglementată o categorie de venituri supuse unei insesizabilităţi relative şi parţiale ori absolute, arătate în mod expres, altele decât bunurile ori sumele de bani ce pot fi urmărite fără nicio restricţie.
Veniturile obţinute de debitor prin prestarea unei munci individuale nu pot fi apreciate decât drepturi de creanţă ce se urmăresc în mod nelimitat, neîncadrându-se în ceea ce priveşte urmărirea în sfera celor cu regim juridic special.
Sunt asimilate salariului în vederea impunerilor indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, drepturile de soldă lunară, indemnizaţia lunară brută, precum şi suma din profitul net cuvenită administratorilor de companii, indemnizaţiile de concediu, indemnizaţiile de conducere, primele, indemnizaţiile de instalare sau alte drepturi băneşti, ajutoare de înmormântare, daruri acordate copiilor, fiind incluse în fondul de salarii potrivit art. 14 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal care reglementează impozitul pe venit.
Observăm că toate aceste venituri care se plătesc din fondurile de salarii au diferite destinaţii în raport de care şi legiuitorul a instituit posibilitatea urmăririi în parte pentru anumite categorii de creanţe sau le-a sustras oricăror urmăriri, astfel ca scopul pentru care se acordă să nu fie denaturat.
Nu se pot urmări decât pentru sume datorate cu titlu de obligaţii de întreţinere sau despăgubiri acordate în vederea reparării pagubei cauzate prin moarte ori vătămare corporală gravă ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă, compensaţiile acordate salariaţilor în cazul desfacerii contractului individual de muncă, precum şi ajutoarele de şomaj.
Pentru niciun fel de datorie nu pot fi urmărite alocaţiile de stat, indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, ajutoarele de deces, bursele de studii, diurnele sau orice altă indemnizaţie cu des-tinaţie specială, potrivit art. 728 alineat ultim NCPC.
Instituirea unei insesizabilităţi parţiale sau totale cu privire la suma urmărită s-a stabilit în raport de destinaţia acesteia, astfel că în cazurile prevăzute de art. 728 alin. (4) NCPC, sumele sunt limitativ prevăzute de lege, toate având ca sursă de plată fondul de salarii, iar ca scop asigurarea existentei titularului lor'".
Considerăm că enumerarea sumelor ce nu pot fi urmărite din ultimul alineat al textului de lege enunţat nu este limitativă, ci doar cu titlu exemplificativ, fiindcă legiuitorul face trimitere şi la alte sume a căror destinaţie specială este stabilită prin lege, şi anume ca aceste sume să urmărească a acoperi cheltuieli, altele decât acelea care să asigure traiul debitorului şi familiei sale.
Deşi legea nu prevede în mod expres că sumele sunt insesizabile în mod absolut, în raport de destinaţia lor, nu pot fi urmărite nici alocaţiile pentru copiii nou-născuţi, acordate de primării, altele decât ajutorul de maternitate, ajutoarele de urgenţă acordate familiilor sau persoanelor care au avut de suferit de pe urma calamităţilor naturale, incendiilor sau accidentelor, ajutoarele pentru încălzirea locuinţei.
Ca formă de asistenţă socială, prin Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat se asigură plata unui ajutor social lunar, cuantumul său stabilindu-se ca diferenţă între venitul minim garantat şi venitul net lunar realizat de beneficiar".
Scopul plăţii ajutorului social este acela de a realiza o asistenţă socială bazată pe principiul solidarităţii, destinaţie faţă de care aceste sume nu pot fi urmărite, fiindcă se acordă în raport de împrejurările ce reclamă intervenţia statului pentru un astfel de ajutor, astfel că reglementarea nu putea fi decât una cu caracter general.
Sintagma indemnizaţie cu destinaţie specială trebuie înţeleasă în sensul unui drept acordat în considerarea unui scop precis de acoperire a unor cheltuieli speciale fără a fi confundată cu salariul sau alte venituri periodice cuvenite debitorului.
Opiniei noastre i se pot aduce serioase critici pornind de la argumentul că sesizabilitatea bunurilor este regula bazată pe principiul răspunderii debitorului cu bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare, cazurile în care acestea nu se pot urmări ori urmărirea este relativă şi parţială fiind cazuri de excepţie, de strictă aplicare şi interpretare.
Pentru cazul de neurmărire, legiuitorul foloseşte sintagma de „orice alte indemnizaţii cu destinaţie specială”, ceea ce sugerează ideea nelimitării numai la cazurile arătate, astfel că instanţa are posibilitatea să aprecieze dacă suma urmărită se încadrează ori nu în această categorie.
Destinaţia specială a indemnizaţiei este un criteriu determinant după care se stabileşte caracterul insesizabil al sumei şi nu sursa de finanţare, fiindcă nu interesează dacă plata se face din fondul de salarii, fondul asigurărilor sociale sau dintr-un alt buget.
Deşi la secţiunea privind poprirea legiuitorul nu a prevăzut şi insesizabilitatea unor bunuri mobile, pe această cale sunt incidente dispoziţiile art. 726 NCPC, potrivit cărora nu pot fi urmărite obiectele indispensabile persoanelor cu handicap, precum şi acelea cu destinaţia îngrijirii bolnavilor, alimentele necesare debitorului şi familiei sale dacă se ocupă cu agricultura, alimentele necesarului traiului zilnic până la prima recoltă, animalele folosite în gospodărie şi furajele destinate lor.
De asemenea, nu poate fi urmărit combustibilul necesar locuinţei debitorului pe o perioada de trei luni de iarnă şi nici un alt bun mobil declarat de lege insesizabil.
Prin procedura popririi se pot urmări pensiile pentru limită de vârstă, pensia de urmaş şi pentru invaliditate, aceasta de pe urmă nefiind asimilată cu ajutorul pentru incapacitate temporară de muncă ce este supus unei urmăriri relative şi parţiale'".
Prin O.U.G. nr. 138/2000 a fost abrogat art. 408 CPC 1865 prin care se prevedea că pensia de întreţinere pe care debitorul a fost obligat să o plătească altei persoane printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu nu se poate urmări decât pentru creanţe constând în sume plătite cu titlul de chirii, obligaţii alimentare ori alte creanţe privilegiate.
În noua reglementare, în sintagma alte sume plătite debitorului în mod periodic trebuie incluse şi pensiile de întreţinere sau alte rente viagere, la urmărire avându-se în vedere întotdeauna natura creanţei şi nu destinaţia pe care o dă cel care o primeşte, potrivit opiniei exprimată în literatura de specialitate''.
Nerespectarea regulilor speciale de urmărire a salariului, a altor venituri periodice plătite debitorului, precum şi a bunurilor mobile atrage după sine sancţiunea nulităţii, natura juridică a regulilor ce reglementează această sancţiune fiind una controversată.
Opinia majoritară a fost aceea de a considera normele care limitează urmărirea silită ca fiind unele de ordine publică, scopul lor este de a ocroti veniturile din muncă, principalul mijloc de existentă al debitorului''.
în legislaţia veche sancţiunea la care ne referim nu se aplica decât cu privire la salariile funcţionarilor publici, nu şi cu privire la veniturile celorlalte categorii de angajaţi, motivându-se că bunul mers al instituţiilor publice depinde de felul cum este asigurată viaţa funcţionarilor statului, cărora le este oprit să facă orice convenţie de natură a da posibilitatea urmăririi veniturilor lor în cote mai mari decât cele prescrise de lege.
Prevederea expresă a sancţiunii nulităţii în cazul în care urmărirea s-ar face în alte limite asupra veniturilor periodice nu poate să conducă la concluzia că nulitatea este una de ordine publică, ci doar la constatarea că această nulitate expresă scuteşte pe acela care o invocă de a dovedi vătămarea produsă prin urmărire, condiţie impusă pentru desfiinţarea actului procedural.
Este de necontestat că prin restricţiile instituite în ceea ce priveşte urmărirea salariului şi a altor venituri periodice s-a avut în vedere nu numai interesul debitorului, dar şi interesul de a se asigura prin aceste surse de venituri un nivel minim care să ofere un trai demn pentru fiecare persoană, astfel că existenţa sa să nu devină o sarcină pentru societatea în care trăieşte.
Grija societăţii trebuie să se circumscrie doar la asigurarea nivelului minim de venituri şi să nu-i impună beneficiarului modul cum să-şi administreze aceste sume, fiind liber să dispună de ele, deci să-şi plătească datoriile în alte limite decât acelea prescrise de lege.
Avem în vedere ipoteza în care debitorul execută de bunăvoie obligaţia către creditorul său, plătind din salariu peste limita în care putea să fie urmărit silit.
în cazul executării directe, nu s-a mai reglementat nicio prescripţie cu privire la limita urmăririi, chiar dacă în această situaţie printr-o plată excesivă din veniturile sale periodice, debitorul îşi pune în pericol fie şi pentru un timp traiul său şi al familiei.
Dacă s-ar fi urmărit ca executarea silită să se facă în anumite limite, din consideraţiuni de ordin general, şi în cazul executării
directe, ar fi trebuit să se prevadă aceleaşi restricţii, or legiuitorul nu a dorit decât ca în cazul urmăririi silite să dea posibilitatea debitorului să invoce în favoarea sa prevederile la care ne-am referit, astfel ca urmărirea să se facă numai în limitele prevăzute, având în acelaşi timp şi posibilitatea să consimtă o urmărire în limite superioare ca o manifestare a principiului disponibilităţii în această fază procesuală.
Conform cunoștințelor mele, un astfel de cont și o astfel de pensie nu sunt supuse popririlor de la bănci
In caz că greșesc, puteți să mi indicați baza legala prin care Banca poate popri și lua banii din cont?
Multumesc
Vă mulțumesc
Indemnizatiile De revolutionar sunt supuse popririi.Mentionez ca beneficiez De o Indemnizatiile lunara reparatorie in calitate De luptator retinut
Vă mulțumesc
Bonusul anual poate fi poprit? In ce conditii ti se poate proprii din salariu cand ai un copil bolnav