Regimul folosinţei terenurilor pentru producţia agricolă şi silvică
| Comentarii |
|
regimul folosinţei terenurilor pentru producţia agricolă şi silvică, Obligaţii care au în vedere folosirea terenurilor pentru producţia agricolă şi silvică. Folosirea temporară sau definitivă a terenurilor în alte scopuri decât producţia agricolă şi silvică. Organizarea şi amenajarea teritoriului agricol.
Legea fondului funciar instituie anumite obligaţii ce revin tuturor deţinătorilor de terenuri agricole care au drept scop raţionala utilizare a acestora, îmbunătăţirea şi refacerea terenurilor degradate, reintroducerea terenurilor degradate în circuitul productiv, amenajarea cât mai judicioasă a teritoriului agricol. Astfel cum le-am caracterizat şi cu un alt prilej, sunt, în esenţă, obligaţii reale de a face - obligaţii propter rem, care privesc bunul deţinut cu orice titlu, în cazul discutat terenurile agricole şi silvice, şi revin oricărui deţinător al acestora.
Obligaţii care au în vedere folosirea terenurilor pentru producţia agricolă şi silvică.
în primul rând, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, toţi deţinătorii de terenuri agricole au obligaţia să asigure cultivarea acestora şi protecţia solului (art. 74). Deţinătorii de terenuri care nu îşi îndeplinesc această obligaţie vor putea fi sancţionaţi contravenţional, după procedura instituită prin art. 75 din Legea fondului funciar.
în al doilea rând, schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor arabile ale persoanelor juridice în alte categorii de folosinţă agricolă se poate face numai cu avizul organelor de specialitate judeţene, în condiţiile impuse de lege (art. 77).
Persoanele fizice sunt libere să schimbe categoria de folosinţă a terenurilor agricole pe care le deţin în proprietate, dar sunt obligate să anunţe schimbarea intervenită, în termen de 30 de zile de la data când au efectuat-o, la oficiul judeţean de cadastru agricol şi organizarea teritoriului agricol. Schimbarea folosinţei terenurilor agricole ce constituie zone de protecţie a monumentelor se face cu acordul Comisiei naţionale a monumentelor, a ansamblurilor şi a siturilor istorice (art. 78).
în al treilea rând, deţinătorii de terenuri agricole sunt obligaţi să execute, prin unităţi specializate, lucrările necesare pentru protecţia şi ameliorarea solului, stabilite de organele abilitate. Dacă este vorba despre terenuri degradate şi poluate care şi-au pierdut capacitatea de producţie agricolă sau silvică, acestea vor fi constituite în perimetre de ameliorare, iar deţinătorii lor sunt obligaţi să le pună la dispoziţia entităţilor care execută lucrările prevăzute în proiectul de ameliorare a terenurilor respective (art. 82, art. 83).
în sfârşit, deţinătorii de terenuri degradate, chiar dacă nu sunt cuprinse într-un perimetru de ameliorare, individual sau asociaţi, pot să facă din proprie iniţiativă înierbări, împăduriri, corectare a reacţiei solului sau alte lucrări de ameliorare pe terenurile lor, cu sprijinul statului, care le va pune la dispoziţie materialul necesar şi asistenţă tehnică la executarea lucrărilor (art. 87).
Folosirea temporară sau definitivă a terenurilor în alte scopuri decât producţia agricolă şi silvică.
Ca principiu, amplasarea noilor construcţii de orice fel se face în intravilanul localităţilor, cu excepţia acelora care, prin natura lor, pot genera efecte poluante factorilor de mediu, care pot fi amplasate în extravilan (art. 91 din Legea nr. 18/1991).
Scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol şi silvic se face, la propunerea consiliilor locale, prin ordin al directorului Direcţiei Agricole şi de Dezvoltare Rurală, cu avizul ministerului de resort. Dacă aceeaşi operaţiune priveşte terenuri situate în extravilanul localităţilor, solicitantul, persoană fizică sau juridică, va plăti o taxă, care serveşte la alimentarea Fondului de ameliorare a fondului funciar (art. 92). Nu se datorează această taxă în ipoteza scoaterii definitive din circuitul agricol şi silvic a unor terenuri care se folosesc pentru realizarea de construcţii ce deservesc activităţile agricole şi silvice sau se reconstituie sate sau cătune demolate.
Folosirea definitivă sau temporară a terenurilor agricole, în alte scopuri decât producţia agricolă, se aprobă de organele agricole judeţene, de ministerul de specialitate sau de Guvern, în funcţie de întinderea terenului astfel utilizat (art. 94).
Pentru scoaterea temporară a terenurilor din producţia agricolă şi silvică, titularul aprobării trebuie să depună o garanţie în bani egală cu taxa de scoatere definitivă a terenurilor din producţia agricolă, care i se restituie, cu dobândă, în măsura în care execută toate lucrările necesare redării lor pentru producţia agricolă. Dacă beneficiarul nu execută aceste lucrări, ele vor fi efectuate de către organele specializate, cu reţinerea cheltuielilor din garanţia depusă (art. 93).
De asemenea, legea dispune că titularii lucrărilor de investiţii sau de producţie care deţin terenuri pe care nu le mai folosesc în procesul de producţie, cum sunt cele rămase în urma excavării de materii prime - cărbune, argilă, pietriş - de la sondele abandonate şi alte asemenea, sunt obligaţi să ia măsurile necesare de amenajare şi nivelare, dându-le o folosinţă agricolă, iar dacă acest lucru nu este posibil, o folosinţă piscicolă sau silvică, în termen de 2 ani de la încheierea procesului de producţie (art. 101).
Organizarea şi amenajarea teritoriului agricol.
Potrivit art. 104 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, aceste operaţiuni au în vedere crearea condiţiilor pentru o mai bună folosire a terenurilor în scopul producţiei agricole şi se execută pe bază de studii şi de proiecte, la cererea proprietarilor, urmărindu-se:
a) corelarea dezvoltării agricole din zonă cu celelalte activităţi economice şi sociale, prin stabilirea de măsuri care să conducă la creşterea producţiei agricole, în ansamblul teritoriului;
b) gruparea prin comasare a terenurilor pe proprietari şi destinaţii, în concordanţă cu structurile de proprietate şi cu formele de cultivare a pământului în urma asocierilor, stabilirea fiecărei proprietăţi, comasând terenurile dispersate şi rectificând hotarele neraţional amplasate;
c) elaborarea de studii şi proiecte de organizare şi de funcţionare a exploataţii-lor agricole;
d) stabilirea reţelei de drumuri agricole, completarea reţelei de bunuri de interes general, integrate în organizarea şi în ameliorarea teritoriului, în scopul efectuării transportului, producţiei şi accesului maşinilor agricole necesare procesului de producţie.
Legea fondului funciar prevede că studiile şi proiectele de organizare şi de amenajare a teritoriului agricol se elaborează de unităţile centrale sau judeţene de specialitate şi se supun discuţiei proprietarilor de terenuri din zona interesată. în cazul adoptării lor cu majoritatea de voturi a proprietarilor care deţin 2/3 din suprafaţă şi al aprobării de către organele agricole judeţene, aplicarea măsurilor şi a lucrărilor prevăzute în proiecte devin obligatorii pentru toţi proprietarii (art. 105).
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Regimul folosinţei terenurilor pentru producţia agricolă şi silvică
