Achour contra Franţei - Stare de recidivă Retroactivitatea legii penale
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Achour contra Franţa, 10 noiembrie 2004, 67335/01
Starea de recidivă este o componentă a sancţionării penale a unei persoane, astfel încât regulile privind neretroactivitatea legii trebuie să funcţioneze şi în această materie.
Reclamantul a fost condamnat în 1997 la o pedeapsă cu închisoarea, cu reţinerea stării de recidivă. Instanţa a luat în calcul o condamnare anterioară pe care reclamantul o executase în 1986. Potrivit Codului penal anterior anului 1994, starea de recidivă era condiţionată de comiterea celei de-a doua infracţiuni într-un termen de 5 ani de la executarea condamnării pentru prima infracţiune. Potrivit Codului penal din 1994, acest termen se prelungeşte la 10 ani.
Art. 7 („Nici o pedeapsă fără lege”). Legalitatea pedepsei. Curtea a considerat că starea de recidivă este o componentă a sancţionării penale a unei persoane, astfel încât regulile privind neretroactivitatea legii trebuie să funcţioneze şi în această materie. Curtea a considerat că, prin prima condamnare, reclamantul a suferit şi consecinţa faptului că răspunderea pentru o infracţiune ulterioară comisă în termen de 5 ani de la executarea pedepsei va fi agravată. Dacă ulterior acest termen a crescut la 10 ani, aceasta constituie o agravare a răspunderii pentru prima faptă, în baza unei legi retroactive. În plus, dacă reclamantul ar fi comis a doua infracţiune în 1992, el nu ar fi fost recidivist, fiind ilogic ca o instituţie care sancţionează persistenţa infracţională să îi fie aplicabilă dacă ar fi comis fapta trei ani mai târziu. De aceea, cu 4 voturi contra 3, Curtea a constatat că art. 7 a fost violat.
a se vedea şi hotărârea Marii Camere pronunţată în aceeaşi cauză.
| ← Delbos şi alţii contra Franţei - Principiul legalităţii... | Wretlund contra Suediei - Supunerea la teste de depistare a... → |
|---|
