Eurofinacom contra Franţei - Principiul legalităţii Previzibilitatea legii
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, decizia Eurofinacom versus Franţa, 7 septembrie 2004, 58753/00
Persoanele care activează ca profesionişti în anumite domenii au o obligaţie de prevedere a unei norme penale mai importantă decât o persoană particulară obişnuită.
Societatea reclamantă exploatează un serviciu de trimis mesaje accesibil oricărei persoane în cadrul unei reţele de telecomunicaţii extrem de bine cunoscute în Franţa, numită Minitel, un precursor al Internetului, în cadrul căreia prin intermediul unui server orice persoană putea comica informaţii către un număr nedeterminat de persoane care accesau serverul. Bănuind că prin intermediul Minitelului prostituatele îşi recrutau clienţii, mai mulţi agenţi de poliţie au intrat în sistem şi au discutat cu prostituate, constatând că Minitelul este într-adevăr utilizat şi de către prostituate în căutare de clienţi. Cum asistarea, ajutarea şi obţinerea de profit din prostituţie constituia infracţiune de proxenetism, reclamanta a fost inculpată penal. În primă instanţă, ea nu a putut fi asistată de avocatul său, întrucât acesta a fost la rândul său inculpat ca reprezentant legal al persoanei juridice pentru aceeaşi infracţiune. Societatea a fost condamnată penal la plata unei amenzi.
1. Art. 6 („Dreptul la un proces echitabil”) parag. 3 lit. c). Curtea a admis faptul că societatea nu a putut, în primă instanţă, să beneficieze de asistenţa avocatului pe care l-a ales, însă nimic din cele petrecute nu evidenţiază faptul că asistenţa juridică furnizată de avocatul numit din oficiu nu a fost corectă. Cum scopul acestei dispoziţii este acela de a garanta asistenţa juridică eficace oricărei persoane inculpată, iar reclamanta a primit o astfel de asistenţă, nu există nicio violare a art. 6 parag. 3 lit. c), iar capătul de plângere este în mod vădit nefondat.
2. Art. 6 („Dreptul la un proces echitabil”) parag. 1. Infracţiune provocată. Curtea a admis faptul că poliţiştii au provocat în parte comiterea infracţiunii întrucât au intervenit activ în stabilirea unor raporturi „contractuale” cu prostituatele, utilizând serverul reclamantei. Pe de altă parte însă, Curtea a constatat că poliţiştii au avut informaţii anterioare cu privire la această infracţiune, iar în cursul procesului mai multe prostituate au recunoscut că îşi racolau clienţii prin Minitel. În aceste condiţii, nu se poate afirma că societatea ar fi fost condamnată pentru o infracţiune la care a fost provocată de către agenţii statului, iar art. 6 parag. 1 a fost respectat.
3. Art. 7 („Nici o pedeapsă fără lege”). Reclamanta s-a plâns de faptul că la data comiterii faptei legea penală nu reprima expres utilizarea reţelelor de telecomunicaţii ca modalitate de comitere a proxenetismului, ci doar în timpul procesului a intervenit o astfel de modificare a Codului penal, care s-ar fi aplicat retroactiv. Curtea nu împărtăşeşte acest punct de vedere, considerând că şi în formularea anterioară legea penală era suficient de precisă pentru a asigura previzibilitatea faptului că un astfel de act constituie infracţiune. Faptul că ulterior s-a reglementat expres ipoteza nu înseamnă că legea nu se putea aplica astfel şi anterior, prin interpretarea oferită de instanţe. Curtea a considerat că, în condiţiile în care reclamanta este un gigant în materie telecomunicaţiilor, nu îi era imposibil să prevadă consecinţele utilizării serverelor sale în scopuri infracţionale. În plus, prin contractele încheiate cu operatorii telefonici care facilitau accesul la Minitel, societatea a dat asigurări că serviciul nu va fi folosit pentru proxenetism, ceea ce probează caracterul previzibil al textului legal privind fapta de proxenetism. De aceea, nu există nicio violare a art. 7, iar plângerea este în mod vădit nefondată.
| ← Puhk contra Estoniei - Aplicarea retroactivă a legii... | Delbos şi alţii contra Franţei - Principiul legalităţii... → |
|---|
