BONISCH contra AUSTRIEI - Desemnarea ca expert, de către un tribunal, a autorului unui raport care a declanşat urmăriri penale
| Comentarii |
|
GARANŢIILE SPECIALE PENTRU ACUZAŢI - Drepturile apărării (articolul 6 § 3). Interogarea martorilor (articolul 6 § 3 d) Calitatea martorilor
694. — Cetăţean german născut în 1936, dl Helmut Bonisch conduce la Viena o întreprindere specializată în producerea de carne afumată. în 1976, 1977 şi 1978, după o analiză a prelevărilor, Institutul Federal pentru Controlul Produselor Alimentare semnalează parchetului infracţiuni prezumate la legea din 1975 asupra produselor alimentare. Cu prilejul procedurilor penale angajate în 1977 şi apoi în 1979, în conformitate cu art. 48 din legea amintită, Tribunalul regional din Viena îl desemnează ca expert pe directorul institutului. Acesta din urmă rămâne singurul expert în cele două proceduri; o persoană pe care Bonisch a însărcinat-o să analizeze eşantioanele este audiată în prima procedură ca simplu martor. Petiţionarul este condamnat la două luni şi, respectiv, la o lună închisoare. Ulterior, preşedintele federal comută aceste pedepse, pe calea graţierii, în amenzi de 30.000 şi respectiv 15.000 ATS.
695. — în cererea sa din 18 iunie 1979 la Comisie, dl Bonisch susţine nerespectarea celor două clauze ale art. 6 din Convenţie: § 1 (el nu ar fi beneficiat de un proces echitabil) şi § 3 d) (expertul apărării nu ar fi fost audiat în aceleaşi condiţii ca şi directorul institutului).2
• Hotărârea din 6 mai 1985 (Cameră) (seria A nr. 92)
696. — Luat ad literam, alineatul d) al § 3 din art. 6 vizează martorii şi nu experţii. Pentru rest. Curtea aminteşte că garanţiile paragrafului 3 constituie aspecte particulare ale noţiunii de proces echitabil din paragraful 1. Având în minte aceste garanţii, ea examinează totuşi cazul prin prisma acestei din urmă dispoziţii.
Pentru a aprecia rolul jucat în speţă de directorul institutului, Curtea are în vedere locul acestuia în procedură şi modul în care acesta s-a achitat de sarcina sa. El a redactat rapoartele care au declanşat urmăririle penale împotriva dlui Bonisch; apoi, numit expert de către tribunal, în virtutea art. 48 al Legii din 1975, îi revenea competenţa de a prezenta şi completa aceste rapoarte. Aparenţele îl apropiau deci mai degrabă de un martor al acuzării.
Or, principiul egalităţii armelor cerea un echilibru între audierea sa şi cea a persoanelor audiate la cererea apărării. Curtea apreciază că nu a domnit un asemenea echilibru în cele două proceduri în cauză: directorul institutului fiind desemnat, de către tribunal, ca „expert11, declaraţiile sale trebuiau să aibă mai multă greutate decât cele ale unui „expert martor" al apărării, în timp ce independenţa şi imparţialitatea sa puteau fî subiecte de îndoială. în afară de aceasta, unele circumstanţe ilustrează rolul său preponderent: el putea asista la oricare audiere, să pună întrebări „acuzatului11 şi martorilor şi să comenteze declaraţiile lor. în sfârşit, apărarea avea puţine şanse să obţină numirea unui contraexpert. în consecinţă, a existat încălcarea art. 6 § 1 (unanimitate). Această concluzie dispensează Curtea de a statua asupra afirmaţiei de încălcare a paragrafului 3 d).
697. — Dl Bonisch se plângea, de asemenea, de o atingere adusă principiului prezumţiei de nevinovăţie (art. 6 § 2). Deşi această revendicare a fost ridicată pentru prima dată în faţa Curţii, ea prezintă o legătură manifestă cu cele expuse în faţa Comisiei. Contrar guvernului şi Comisiei, Curtea consideră că are competenţa să examineze această revendicare, dar apreciază inutil să se pronunţe asupra temeiniciei ei având în vedere concluzia sa referitoare la art. 6 § 1 (unanimitate).
698. — Constatând că problema acordării unei „satisfacţii echitabile** nu se afla în stare de judecată, Curtea îşi rezervă pronunţarea (unanimitate).
• Hotărârea din 2 iunie 1986 (Cameră) — Aplicarea articolului 50 (seria A nr. 103)
699. — Dl Bonisch reclama 34.757.214 ATS pentru prejudiciu material şi pretindea de asemenea un prejudiciu moral fără să-l precizeze. Curtea constată absenţa probei unei legături de cauzalitate între infracţiunea la Convenţie şi deteriorarea situaţiei economice a petiţionarului, însă nu exclude că acesta a suferit o pierdere de şanse de care trebuie să se ţină seama chiar dacă realizarea lor era îndoielnică. în afară de aceasta, el a suferit un prejudiciu moral incotestabil; fără îndoială, ulterior Curtea Constituţională a anulat prima frază din art. 48 al Legii din 1975 asupra produselor alimentare, dar Bonisch nu i-a suportat mai puţin efectele. La rândul lor, nici decizia Curţii Europene din 6 mai 1985, nici măsurile de graţiere luate în favoarea sa de către preşedintele federal nu au compensat în întregime acest prejudiciu. Curtea alocă petiţionarului 600.000 ATS (unanimitate).
700. — Cu titlu de cheltuieli de judecată şi taxe, petiţionarul cerea 127.530,83 ATS pentru procedurile interne şi 374.681,05 ATS pentru procedurile în faţa organelor Convenţiei. Potrivit Curţii, absenţa pieselor justificative face dificilă identificarea cheltuielilor care au fost angajate în Austria pentru a se preveni sau corecta încălcarea constatată. în ceea ce priveşte cheltuielile prezentate la Strasbourg, Curtea apreciază onorariile reclamate ca foarte ridicate şi consideră că asemenea pretenţii pot constitui prin ele însele un obstacol la protecţia eficientă a drepturilor omului. Ea ţine totuşi seama de lungimea procedurilor şi acordă 300.000 ATS, din care se scad 100.000 ATS deja avansaţi de către guvernul austriac (unanimitate).
| ← PAKELLI contra GERMANIEI - Refuzul Curţii Federale de Justiţie... | UNTERPERTINGER contra AUSTRIEI - Condamnare întemeiată pe... → |
|---|
